Tag: familie

cei-doi-saci

Cei doi saci

„Mama, îmi cumperi și mie o prostie?“ Și sărea pe loc în timp ce cânta întrebarea asta. Noi râdeam de-am speriat molu’. Are nouă ani și jumătate și e nepotul meu, fiul verișoarei mele primare, Cristina, și al vărului meu, că-l iubesc de când erau și el, și verișoara mea în clasa a șasea – […]

15692833579_80e1d5f49f_z

Am zis bine, Titi?

Tanti Sofica se măritase de tânără cu nea Titi. La șaișpe ani, c-așa se luau oamenii pe vremea aia. Era o femeie frumoasă, cu părul roșu, cu dinți înalți, drepți și parcă mai mulți decât ai restului lumii. Când râdea, te cuprindea. Așa ziceau bărbații. Femeile ziceau că parcă te-nghite. Tanti Sofica era croitoreasă. Știa […]

Dud

Dud

Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]

12772911_942239109163201_1603150121_o

Efectul omului asupra omului

„Crezi că poți să conduci sau mai stăm un pic, să ne revenim după spectacol? Dar știi ceva? Dacă nu poți, lăsăm mașina aici și venim s-o luăm mâine. Hai, mai bine, să mergem pe jos, eu am nevoie“. Ieșiserăm toți trei, un copil și doi adulți, de la teatru. „Nu, nu, pot să conduc, […]

Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta […]

Acsinte familie

Nervii nervilor noștri

Sper că nu și în veacul veacului, ca-n celebrul testament domnesc. Dar, dacă nu suntem atenți, se poate și asta. Da, sigur că suntem diferiți, că unii dintre noi sunt mai ușor de-aprins în furie și mai degrabă vărsători de vorbe grele decât alții. Dar nu suntem nici noi doar propriile sedimente ale propriilor vieți […]

Acsinte Bianca

Nuntă supraetajată

A fost odată ca niciodată că, şi dacă n-ar fi, tot s-ar povesti, un bloc cu opt etaje, un băiat tînăr şi tont, frati-meu, o vecină frumoasă cu nume exotic italiano-german şi un hamster turbat de viaţa în comunism şi-n borcanul de murături, hamsterul meu, Vasilică. Îl botezasem după tata care binevoise să fugă-n lume […]

Clubul

Clabingu’ la vârsta a doua

„Că nu eşti sănătoasă la cap! Crezi că te-aşteaptă timpul pe tine. Nu ştii altceva decât casă–birou–casă. Mereu ai ceva de făcut. Da’ de trăit nu ai nimic?!“ Aşa-mi zicea Roxana de câte ori o refuzam. Adică de cele mai multe ori. Acum, apucasem să-i spun că, da, mergem în club de Crăciun. Când eram […]

Cozonac

Cozonaci cu mere şi brânză dulce

Când am împlinit 18 ani, bună-mea, Irma, a zis că vrea să vină la ziua mea. „Ce să-ţi aduc?“. Nimic, bună. Să-mi faci cozonaci, adică să mă laşi să stau lângă tine şi să te-ajut. Să-nvăţ cum se fac. Ştii că mi-e frică de aluaturile dospite. „Vine buna şi te-nvaţă.“ Am făcut, am mâncat, am uitat. […]