Tag: el

Puloverul albastru

Puloverul albastru

Seara, după o zi întreagă de vrute și nevrute, făcute și nefăcute, el și ea pierzându-și conturul în tihna lui împreună. El: – Știi cumva unde mi-e puloverul ăla albastru? Ea: –  Ți l-am spălat. El, plin de recunoștință: – Mulțumesc! Și unde e? Ea: – L-am pus pe terasă să se usuce și l-a […]

Fereastra

Zece

El şi-a umplut umerii de fereastră. Ea s-a desturcit pe canapea fiindcă ştia cu stern să-l urmeze. Ca mereu, şi-a suit puterile în arcade şi i s-a dus aproape. Foto: Mădălin Ghica El şi-a deschis stânga, stânga chemării, şi-a adus femeia în dreapta iubirii. Îmbrăţişarea lor, vin de zece ani.

Scrisoare Acsinte

Scrisoare

Mi-ai spus azi-noapte, în vis, Iartă-te, ca să poţi ierta mai departe. Dar eu, de frică, am dormit mai departe. Tu eşti aproapele meu. Tu, cel care nu te depărtezi nicicând. Vezi, am ales neutrul: un suflet, două suflete. Instinctiv l-am ales. Dacă mi te închipui fără carne, mi-e mai uşor să-ţi vorbesc. Dar, uite, azi, […]

Vreau Acsinte

Vreau!

Vorbeau la telefon, aparent calm. Ea coborâse trei etaje deja, ştiind că liniştea asta discursivă n-are cum să dureze. Ei doi nu ştiau nici cum se doarme o pace, darămite cum e ea-n picioare. El era supărat pe ea pentru că depusese actele de divorţ. Asta după ce încercase să-i mulţumească lui orgoliul, invitându-l, timp de […]

Acsinte nefemeie

Femeia nefemeie

Se făcuse primăvară, și el plecase să-și caute ea-ua. Pleca mereu, uneori ca să se ducă, alteori doar să se-ntoarcă, dar mai plecat ca acum parcă nu fusese niciodată. Își luase cu el toate lucrurile importante, ca și cum nu s-ar mai fi gândit la întoarcere: un ban de argint, o piatră și sufletul ei […]

Mid July Acsinte

Mid July

Îmi e atât de dor de tine, așa cum erai în nopțile fierbinți din mijlocul verii, când timpul stătea pe loc, iar noi eram liberi câteva ore să ne plimbăm între cele doua lumi ale noastre. Atât de diferite. Atât de îndepărtate una de cealaltă. Știu, vrei să mă întrerupi. Vrei să îmi spui că […]