Pentru că am trăit și-am învățat în comunism timp de șaisprezece ani și sunt îngrozită de întoarcerea la comunism. Pentru că am învățat după manual unic la fiecare materie și știu cât de uimită eram când ai mei, bunicii și părinții, mă-nvățau, când eram mică, să mă-ndoiesc. Pentru că am fost șocată primele dăți în […]
Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]
Marile lacuri subterane de unde-și trage durerea apele nefiltrate sunt unele dintre marile necunoscute ale omenirii. Credem că le știm, aplicăm repede teoria cauzei și a efectului, stabilim sursa, pagubele, dacă nu chiar avariile. Totuși, treaba asta nu ne ajută la mare lucru. Să știi ce ți-a provocat o durere nu te vindecă de ea. Are durerea […]
Sună mai frumos decât „Eu te-am făcut, eu te omor!“, nu-i așa? Mai puțin criminal. În realitate însă, e doar o chestiune de mănuși puse pentru ca părintele, făcătorul, să nu facă bătături de la coada toporului „bunelor“ intenții cu care-și lovește din „dragoste“ copilul. Atitudinea asta față de copii se întâmplă s-o aibă ambii […]
„Și-ai să-mpărățești tu lumea?“ Așa-mi zicea bunică-mea de câte ori vedea că mă-ncăpățânez în vreo prostie. Dar îmi zicea și când aveam dreptate, însă nu era o dreptate liniștită, ci mă-ncrâncenam în ea, mă enervam că ceilalți nu-nțeleg, voiam să le demonstrez eu lor că habar n-au, că-s vai de capetele lor. Iar că nu-mpărățesc […]
Azi scriu într-un limbaj frust şi colocvial. E bine să ştii asta, că poate vrei să te opreşti aici. Nu de alta, dar ăsta e un text care-ţi va face o mare neplăcere, dacă nu mai multe, însă toate mari, fiindcă vreau să-ţi vorbesc despre milă, iar asta scârbeşte pe oricine, chiar dacă mai nimeni […]