Tag: comunism

12885999_1288657104481369_6304501246954395992_o

Federeii

Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]

Iustin Bugan1

Şcoala ta e mai bună decât a mea. Bucură-te!

E bună şcoala, aşa cum e ea. E mult mai bun acest 14 septembrie 2015 decât acel 15 septembrie 1980, când mi-a fost mie prima zi de şcoală.   Nimeni n-o putea contesta atunci, toţi se supuneau ca-n romanul lui Orwell, „1984“. Am urât primele trei luni de şcoală, am urât şcoala. Ea a însemnat […]

Dorina1

Transfuzie de scenă

Sâmbătă la Comedie. Ședea să plouă, vuia să vânt. În fața teatrului, Florin Piersic Jr., într-un grup de prieteni, poate doar cunoscuți. El știe. Nu m-am apropiat, n-am vrut să-l deranjez. Ultima dată când ne-am întâlnit, pe niște scări, la Premiile Gopo, am ajuns amândoi la WowBiz. Recunosc, acum mi-e cam frică de Florin. Foaierul acăsos […]

Noapte

În Tatarland

Evgheniei şi lui Mazur, cu drag Mă trezisem în dimineaţa aceea cu un gust amar pe cerul gurii care îmi răscolise simţurile violent. Eram acolo de luni de zile şi nu reuşisem să mă obişnuiesc nici cu budinca importată dintr-un „-stan”, la cutie, nici cu compoturile şi nici cu carnea. Bomboanele erau minunate, deşi consistenţa […]

elisabeta-rizea-eroina-de-la-nucsoara-18381541

O după-amiază cu Elisabeta Rizea

Aveam aproape douăzeci de ani când am citit „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi“, o carte apărută în 1993 la Humanitas, îngrijită de minunata şi regretata Irina Nicolau şi de Theodor Niţu. Aveam 16 ani şi două săptămâni în decembrie 1989, iar din ianuarie 1990 am început să citesc pantagruelic […]

Costica Kennedy

Tovarăşu’ Kennedy

Toamnă târzie, acum cincizeci de ani. Un oraş mic şi industrial. Hunedoara. Pâine pe cartelă, cam aşa: tatăl de familie, o juma’ de pâine intermediară, mama şi copiii, câte un sfert de pâine fiecare. Taică-meu zice că, totuşi, pâinea-mumă era destul de mare, că lui, ca şi mie, îi plac precizările şi clarificările Una dintre […]