… nu are butoane. Ar fi bine dacă ar avea, ai ști pe ce s-apeși la nevoie. Așa te gândești când nu știi ce să faci, iar apoi te răzgândești pentru că nici tu nu ai butoane și-ți amintești că nici ai tăi n-au avut pe ce s-apese când le-a trebuit. Și nici acum nu știu, […]
M-a pus dracu’, arareori am eu certitudini în sursa asta a influenței, dar acum n-am niciun dubiu, să deschid feisbucu’ în zi de sărbătoare. Și, în afară de mări, munți, flori, rochii vaporoase, deh, ca la uichendurile prelungite, ce văd ochii mei? O urare a unei mame la aniversarea fiului său. Ce poate fi mai […]
Venea acasă obosit, mânca o felie de cozonac şi bea o cană mare, cu lapte. Se-aşeza-n pat şi, invariabil, îşi lovea ceafa de lada studioului. Bunică-mea-i zicea: „Ai grijă, Florică!”. Tot invariabil. Eu mă obişnuisem cu sunetul şi cu lovitura, într-un fel chiar le aşteptam. Bunicu-meu freca un pic locul bătut de-acum şi-şi găsea locul […]
Dimineaţa, pe la cinci, îl auzeam cum se ridică, trosnindu-şi şalele, din pat. „Aoleu!“, zicea de fiecare dată şi tot aşa când se-aşeza-n pat, invariabil lovindu-şi-l de lada studioului. – Un’ te duci, îl întrebam sărind şi eu din pat. – La pâine, tată. – Mă iei? – Maria, îmbrac-o repede, c-o iau cu mine. […]
Nu mai ştiu câţi ani aveam, oricum, eram în primii ani de şcoală. Aşadar, la bunici, în vacanţă, aşa cum a fost toată viaţa aia. Cea mai mare şi mai frumoasă din câtă am avut. În sâmbăta Paştelui, am vrut să schimb locurile celor două imagini de pe peretele camerei cu glasvand. Una era o […]
Patru copii avea Anicuţa, adică are, că era femeie tânără când eram eu copil. Tânără şi văduvă. Nu mai ştiu cum îi chema pe ceilalţi, mai mari, mi-l aduc aminte numai pe ăla micu’, pe Niculaie. Mergea adunat tot între umeri, cu mâini albe şi ochi negri, cu gura mereu întredeschisă într-un început de râs. […]