Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]
Pe Alina şi pe Gabi nu-i văzusem de trei ani şi jumătate. Atât de tare mă impresionase cuplul lor când i-am cunoscut, că imediat m-am gândit că ei au refăcut androginul iniţial, că-l am în faţa ochilor, nu-i doar legendă. I-am povestit în prima mea carte, Prospect de femeie. Am mai vorbit noi la telefon în […]
Deși, la o primă vedere, „scuză-mă“ pare perfect sinonim cu „iartă-mă“, lucrurile nu stau chiar așa. Nuanța o face implicarea emoțională. „Scuză-mă“ e rece, distant, oficial. „Iartă-mă“ e cald, e suflet, e chiar mai mult, e „îmi pare rău“. Azi, Patriarhul Daniel și-a cerut iertare. A făcut bine. Foarte bine. A arătat smerenie, învățătura […]
Preafericirea ta, părinte, M-am bucurat când Sfântul Sinod te-a ales să fii Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Îmi iartă, rogu-te, absenţa pronumelui seniorial şi primeşte-mi, rogu-te, respectul întreg, în absenţa formulei ceremonioase de adresare. Sunt zile grele în care fraţii se strâng unii în alţii sau aşa ar fi bine să facă. M-am bucurat când ai […]
Dimineaţa, ne trezeam pe la cinci. Aşa ne e bioritmul, dar atunci credeam că e obiceiul casei. Iernile grele ale anilor ‘80 ne prelungeau vacanţa multişor după Anul Nou. Aprindeam lampa. Curentu’ se lua de cu seară şi nu se întorcea până nu se lumina zdravăn de ziuă. Bunica tricota. Pentru ea era lumina. Noi ne-am […]
Cotisem amuzată spre stânga, ieșind periculos de pe autostradă pentru că văzusem undeva scris că pe acolo, urmând un drum de țară, aș putea ajunge în Orașul Amanților. Ori poate al îndrăgostiților. Prin capota încinsă, soarele îmi desena cerculețe de aburi fierbinți în dreptul nasului și deasupra capului. Singura formă de bronz pe care o […]
Aveam aproape douăzeci de ani când am citit „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi“, o carte apărută în 1993 la Humanitas, îngrijită de minunata şi regretata Irina Nicolau şi de Theodor Niţu. Aveam 16 ani şi două săptămâni în decembrie 1989, iar din ianuarie 1990 am început să citesc pantagruelic […]
Nu mai ştiu câţi ani aveam, oricum, eram în primii ani de şcoală. Aşadar, la bunici, în vacanţă, aşa cum a fost toată viaţa aia. Cea mai mare şi mai frumoasă din câtă am avut. În sâmbăta Paştelui, am vrut să schimb locurile celor două imagini de pe peretele camerei cu glasvand. Una era o […]
Patru copii avea Anicuţa, adică are, că era femeie tânără când eram eu copil. Tânără şi văduvă. Nu mai ştiu cum îi chema pe ceilalţi, mai mari, mi-l aduc aminte numai pe ăla micu’, pe Niculaie. Mergea adunat tot între umeri, cu mâini albe şi ochi negri, cu gura mereu întredeschisă într-un început de râs. […]