Bucurat omul care rîde de prostiile din capul lui mai mult și mai des decît de prostiile din capetele altora. Bucurată și eu, care desenez la fel ca atunci cînd aveam cinci ani, dar nu mă opresc pentru că așa m-a-nvățat bunicul meu să desenez, iar neoprirea mea este iubire de el și de noi. […]
Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]
Omul merge pe drum, pe drumuri, împreună cu alţi oameni. C-aşa-s drumurile, lungimi de om, de cai, de roţi, de praf şi de smoală. Şi merge el, şi vede el, vede lucruri şi oameni, vede vârtej, lumini, îi mai miroase a scorţişoară sau a cârnaţi făcuţi în case. Şi tot mai merge, că n-a ajuns, că […]
Soba care duduia de cu seară şi care ne făcea pe toţi să dăm din picioare şi coate, încălziţi nu numai de plapuma din cîlţi de lînă, căptuşită pompos cu satin, dar şi de inoportune cărnuri grase şi băşini distribuite democratic de-a lungul şi latul patului, era rece. Ne trezeam zgribuliţi toţi verişorii în aerul […]
Aveam eu cinci ani, iar ea se apropia de 90. Era copil pe când se termina secolul al XIX-lea şi erau timpuri albe, ca astea de acum. Oricum, ea aşa mi le-a povestit. O chema Vasilikia şi nu se născuse pe la noi, ci într-un loc apropiat de nişte munţi mai mult goi, undeva, prin […]