Nu prea mâncam eu din ele, ziceam că sunt tari, chiar dacă parfumate. Nu mai văzusem alte pere care să se coacă la Sfântu’ Dumitru, în afară de astea din curtea noastră. Când eram foarte mică, nici nu le băgam în seamă, voiam mere ionatane și prune. Mi se părea că trebuie s-aștept prea mult după perele […]
De câte ori nu ni se-ntâmplă să vrem să intrăm în sufletul unui om? Poate nu neapărat să fim mici, cât să fim necorporali, ca să ne putem plimba nestingheriți prin sufletele oamenilor și să înțelegem noi ceea ce ni se pare că nici ei nu înțeleg și de-aia nu ne înțelegem unii cu alții. […]
Am adormit cu gândul la mare şi la soarele mult, condamnat la neiubit pentru că-i nociv, o fi pentru alţii, mie mi-e leac. Şi mirosul de nisip cu cald şi nopţi în care chiar uiţi sau îţi aminteşti, după instabilităţi. Și mi s-a făcut sete și stiu că cineva din grup merge după băutură, însoţit […]
Ce-ar fi dacă oamenii n-ar mai merge pe jos şi nici cu maşinile? Dacă ar avea culoare de zbor şi sonare ca liliecii, nu controlori de trafic. Foto: Costică Acsinte Ar face deplasări mai uşoare şi mult mai eficiente decât astea de-acum, în care treci pe lângă locuri şi-ţi aduci aminte că data trecută când […]
Iată că sunt aproape 13 ani de atunci. Oamenii ăştia erau prietenii prietenilor, în epoca prefeisbucărească, aia-n care oamenii considerau că-s prieteni numai dacă se cunoşteau de-adevăratelea. Vremuri revolute, ce să mai. Aveam copil mic, iar francezii ăştia aveau şi ei trei fetiţe. Prietenii noştri comuni ne-au adus împreună de mai multe ori, aşa că-n […]
Că n-or fi toate aşa! Sigur că sunt. Nu facem făina călătoare prin păduri, la miezul nopţii, şi nici nu punem mărgăritare în cuibar, dar plăcinte goale nu există. Când gătesc oarece, învăţ reţeta pe dinafară. Altfel, odată făcută, acolo rămâne. Pân-o veni Alzheimeru’ şi m-o elibera. Apoi, le pun pe toate cele trebuincioase în […]