Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Acsinte număr

Sunt locuitorul numărul 19.900.000 al țării mele

Iun 03, 2016
vant

Portvânt

Mai 30, 2016
Acsinte tramvai

Un tramvai numit inconștiență

Mai 27, 2016
Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Mai 24, 2016
Acsinte calauza

Călăuză către leac

Mai 23, 2016
Acsinte rana

Circuitul rănii în natură

Mai 18, 2016
Papa Ioan Paul

Ioan Paul – gură de aur

Load more

Sunt locuitorul numărul 19.900.000 al țării mele

De la Ana la caiafe de Ana Barton / 6 iunie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Așa zicea ultimul recensământ, anume că mai suntem 19 900 000 de români. Dar de-atunci au trecut niște ani și nu prea cred că ne-am înmulțit. De ce nu cred asta? Păi, tocmai fu scandalul cu diluția dezinfectanților, iar înainte de el, înfiorătoarea situație de la spitalul din Pitești, iar și mai înainte… Colectiv.

Mult rău a făcut comunismul țării ăsteia, multe rele. Una dintre cele cu bătaie foarte lungă este tot o diluție, cea a conștiinței de neam. În ciuda lozincilor patriotarde și-a bătututului eroic cu pumnii-n piepturile statuilor voievozilor români, comunismul a diluat românitatea. Așa am ajuns să nu ne pese unii de alții. Peste asta a venit societatea de consum, cu ale ei „care pe care“ și „scapă cine poate“. Spiritul civic al Occidentului nu a ajuns încă până la noi, ce e aia o comunitate, nici atât. Nu spun că celebra capră a vecinului are numai 27 de ani, spun doar că a devenit în ăștia 27 de ani un fel de instituție națională neoficială și ubicuă.

Acsinte număr

Foto: Costică Acsinte

Suntem niște numere. Atât. Și când ne naștem, și când ne îmbolnăvim, și când murim. Paradoxal e că mulți dintre noi se cred veșnic sănătoși și, în iluzorie consecință, nemuritori. Altfel nu-mi pot explica participarea firavă la protestele de după scandalul cu dezinfectanții. Asta în condițiile în care Calea Victoriei devenise un neîncăpător pasaj pietonal pentru mulțimea uriașă care venise să vadă proiecțiile video de pe clădirile istorice. Alături, la fântânile de la Universitate și în fața Ministerului Sănătății, o mână de oameni la protest. Ne plângem că politicienilor nu le pasă de noi. Așa e, dar nouă ne pasă? Ei cine sunt, nu aleșii noștri? A, nu i-ai ales tu? La vot ai fost sau ai lăsat 30% să aleagă pentru tine? A, ai fost, ai dat de-acum celebrul vot negativ pe care-l dai la toate alegerile? Ești dezamăgit de absenteism, nu-ți vine să crezi? Așa sunt și eu, dar știu că n-am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru ca acestei caracatițe a nepăsării care ucide să i se atrofieze tentaculele. Am oftat de multe ori când aflam în ce pericol e sănătatea noastră, noi, populația acestei țări, am oftat și când am aflat cum e sistemul de educație din România, când am dat față cu el. Nu știam ce să fac, vedeam că lumea vorbește, suduie, se vaietă, dar nu face absolut nimic. Nimic am făcut și eu multă vreme. Mi-e rușine.

În timpul ăsta, dezinfectanții se diluau, copiilor li se băgau și li se bagă pe gât la școală informații cu toptanul, sistemul de învățământ nefiind interesat de creativitatea lor, de specificitățile lor, de pasiunile lor, de domeniile către care au ei aplecare. Și uite-așa mulți dintre ei se pierd fiindcă părinții aleargă de dimineața până seara ca să le pună copiilor o bucată de pâine pe masă, să le ia caiete și pantofi și cei mai mulți dintre ei nu au cu ce să le susțină pasiunile. Sunt însă și părinți care nici nu știu ce pasiuni au copiii lor. Iar copiii înșiși le lasă în spate, uită de pasiuni, asediați și cotropiți fiind de multitudinea de informații pe care trebui să le îngurgiteze la școală și să le verse la examene. Vrem să intre la liceu, vrem să ia bacalaureatul. Minunat. Ce știm noi despre absolvenții de clasa a VIII-a? Ce știu ei despre ce le place? Ce știm noi despre bacalaureați? Ce știu ei despre ce-ar vrea să facă-n viață? Ce știu ei să facă?!

Numere. Suntem numere. Ne vând și ne cumpără la prețul puterii. Zilnic și la alegeri. Iar noi înjurăm statul și politicienii, dar la vot nu ieșim. Suntem numere și se pare că asta vrem să rămânem. Cum se numesc locurile în care oamenii sunt numere? Exact. Lagăre. Avem voie să vorbim și avem și granițele deschise? Senzațional! Numere vocale și călătoare suntem. Hai, să trăim! Cât o mai fi.

Alte creierisme:

  • UndevaiiUndevaii
  • Amintirile vin în devălmăşieAmintirile vin în devălmăşie
  • Șansa lui „ce ne-a mai rămas“Șansa lui „ce ne-a mai rămas“
  • Evanghelia după oameniEvanghelia după oameni
  • Vrei altceva? Fii altceva!Vrei altceva? Fii altceva!
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: absenteism, alegeri, civism, constiinta, implicare, istorie, nepasare, oameni, politica, popor, populatie, societate

3 comentarii

  1. Raj / 7 iunie 2016

    Ba sa stiti ca io am iesit din odaie si am mers cu masina la vot, dna Ana, sarumana,capu, talpile si bujia dela masina 4 x 4 = 16, a dnului Narcis . Am dat buletinu , cucoana sa uitat cand la mine, cand la poza din buletin, sa uitat iar cu dispret la poza din buletin, a vomitat cu eleganta , dupa care sia cerut scuze si mia zis sa intru dracului in cabina si sa votez. Io cand ma aflu intro cabina ma cuprinde invariabil cufureala, dar de data asta mam abtinut. Acuma na, sa ridice mana cel pe care nul cuprinde cufureala civica, in cabina de votat viitori primari care vor fura din fondurile UE ! Alantaeri ma cuprins cufureala la gradina si mam asezat pe ciuci in mijlocu gradinii, ca zic io, lasa ca nu ma vede nimenea, ca gradina mea ii ingradita cu 1 gard de plasa de sarma. Ca un facut, tocmai atuncea se opreste la poarta dnu Smaily si dnu Bartos de la Romanii au talent cu caru de reportaj si mia zis : ba tu esti nebun ? Iam replicat ca in curtea mea fac ce voiu eu. A sat cu dezaprobare din cap, maini si picioare si a plecat so caute pe tanti Dora care vine bors contrafacut la noi in oras, ca sa inscris la emisiune sa faca striptis. Io intotdeauna cand fac cacutza pe aleile gradinii, pun un stegulet langa cacatzoi, dar ieri am calcat intransu deoarece in lipsa mea au venit unii sa faca masuratori cadastrale si au mutat steguletu. Le urez prietenilor dv. depe FB, dar numai celor care fac cacutza, un sezon estival cu mult soare si plaje fara petturi, fara mucuri de tigari de contrabanda si stiuleti de porumb fiert rontzait la malu marii ! Pentru cei care nu fac cacutza, prezenta urare e nula si neavenita. Sarumana si tarlicii !

    Reply
  2. Ana Barton / 7 iunie 2016

    Ehe, ce dor mi-e mie de tine! Aș veni la tine, aș sta în cotețul câinelui, numai să mă primești.

    Reply
  3. Raj / 9 iunie 2016

    Va ajtept cu drag, dna Ana

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Ruxandra
  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2024 (1)
  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2026 by Ana Barton.