Azi-noapte, de fapt, spre dimineaţă, m-am trezit fiindcă am auzit-o strigând în somn. Am trezit-o, părându-mi-se că nu-i prieşte visul, şi-am întrebat-o ce se-ntâmpla acolo de-o tulbura aşa de tare. Mi-a spus că Statuia Libertăţii avea în mâini prăjituri cu ciocolată multă şi se apleca spre fiecare om de pe stradă, oferindu-i câte una. Iar mâinile ei erau tot din ciocolată. Am reuşit s-o culc la loc, dar m-am cam speriat. De unde până unde?
Când s-a trezit, copila şi-a amintit bucata aia de vis. Mi-a povestit-o din nou. Nici n-am mai întrebat-o când şi unde a văzut ea statuia. Nu mai conta. M-am hotărât să-i vorbesc despre ziua aia în care ea nu era aşa de mică, numai că nu se născuse încă. M-a privit de parcă îi spuneam c-am trăit o altă viaţă, în timpul unui război, dar m-a ascultat aproape fără să clipească.
Apoi mi-a trecut prin cap că imaginile ar fi mai clare decât povestea mea şi am deschis televizorul, convinsă fiind că asta voi găsi pe toate canalele de ştiri. Ei, bine, nu. Iar asta chiar m-a uimit. Am căutat vreun sfert de oră şi, într-un final, am găsit. Am apucat să spun doar: Uite…
Ştiam că va urma şi asta, dar când m-a întrebat De ce s-a întâmplat aşa ceva?, nu am putut să-i spun mai mult decât că fanatismul înseamnă, mai devreme sau mai târziu, moarte. Ba nu. I-am mai îndrugat şi ceva istorie amestecată cu politică. A înţeles, dar, la sfârşit, mi s-a uitat în ochi spunându-mi: Lumea asta în care trăim noi e prea mare. Dacă era mai mică, ne-am fi înţeles mai bine unii cu alţii. N-am fi avut unde să fugim şi pentru ce să ne omorâm. Dacă eram mai aproape, ne-am fi iubit mai mult.
*Textul este scris pe 11 septembrie 2011.
Copilul tau este genial! Te-a mostenit fato!
E, nu doar pe mine, Coralia.
„Că acum zece ani* priveam cum sub ochii mei mureau mii de oameni” Ana,poate vrei să spui ,că acum 13 ani… !
Da,este trist și rudele celor omorâți ăn acele atacuri teroriste,rămîn vii în sufletele lor,lacrimile nu au secat !
Azi drapelul este coborât la jumătate,rudele din Pensylvania se pregătesc să plece la slujba de comemorare
Sorry Ana,la sfărșit văzui explicația „textul este scris în 2011 ” Sorry