Emoţii mari pentru mine-n ziua aia. Colocviul de admitere la doctorat. Bărbatu-meu a stat cu mine pe holul de la Litere, m-a-ncurajat, mi-a promis că nu voi ieşi de-acolo muşcată. Într-un fel, n-am ieşit.
Comisia a fost elegantă, iar mie nu mi-au tremurat chiar toate mâinile. Profesoara mea, cea care conducea teza cacumarveni, mi se adresa cu „mata, domnişoară“, iar când voia domnia sa să-mi arate diferenţa de nivel dintre noi două, îmi spunea „eu sunt doctor docent, nu un doctorand de pe stradă“, de unde eu am căpătat marea spaimă că străzile din România gem de doctoranzi.
Şi m-a pus doamna profesor să promit comisiei că nu voi da doi bani pe masterul pe care-l începusem, dedicându-mă cu totul doctoratului, „că nu ştiu la ce ţi-o fi trebui mata masterul ăsta ciudat“. Comisia, blândă: „Lăsaţi-o, doamnă, dacă-i place, de ce să nu-l facă, doar le poate duce simultan pe amândouă.“
În fine, ies din furcile caudine ale colocviului şi dau pe hol de bărbatu-meu, cu steguleţ în ochi şi braţele deschise. I-am zis cum a fost şi l-am rugat să mai stăm, s-o aşteptăm pe doamna profesor, să-mi iau rămas bun personal de la dumneaei. Ceea ce am şi făcut.
Foto: Costică Acsinte
Şi, la un moment dat, termină toţi candidaţii de admis, iese comisia, apare şi doamna mea, mă priveşte scurt şi aspru şi-mi spune, uitându-se prin mine: „E soţul mata?“Am mărturisit dintr-o suflare că este şi-abia apoi am expirat. Ne-a invitat, cu un gest de mână strângă numai pe jumătate ridicată, în cabinetul de la Litere.
Am intrat. Eram numai noi trei. Doamna-i întinde bărbatului meu mâna, ăsta se-apleacă să i-o pupe, ea şi-o retrage de ca şi cum el ar fi ţinut în dinţi şarpele scuipător, cu gâtul negru, întinde aceeaşi stângă, însă de data asta până sus, neaşteptat de sus, mult mai fermă, artătându-i bărbatului meu unul dintre portretele din cabinet, unde un domn, bine-cunoscut lingvist român, răposat de ceva vreme, zâmbea prin anii ’60, cred, şi spune: „Soţul meu!“.
Asa zice si nevastamea cu dispret, catre vecine, cand azung acas pe septe carari:””sotul meu””. Sarumana , dna Ana ! Vaqm zis sarumana pe 24 mai si miatz raspuns pe 27 maqi. Astept sami raspundeti la sarumana cam pe vineri sau sambata , daca notz fi prea acupata. Contez pt. dv. kt negru sup unghe…
Raj, fii şi tu înţelegător, nu-mi văz creierii.
Vezi c-am pus un text de-al tău amu.
Păi da, „soțul meu” e vorbă caraghioasă, ori de ocară. Ăla de l-ai luat de drag e bărbatu-meu, omu-meu, al meu. „Soțul” e ăla luat „pe vedere”, adus de mătuși că-i băiat cu situație, nu bea-nu fumează, are „relații” și dă bine pe perete.
Nastasie,
Râsei cu patimă.
Ană, sosi ieri cartea-ți. Îmi fac porții mici din ea, să nu se termine repede. Ce poți tu stârni în om! Dăruită ești, Ană! Tare te iubesc.
Io ti iubiesc, Nastasie! Roagă-l pe Mihai să-ţi facă o poză cu coperta.