Când deschid pagina de feisbuc, sunt mereu în faţa unei opere compozite. M-am gândit s-adun pereţii la un loc, pentru o poză de grup. Şi iată ce-a ieşit:
Uneori, cu totul involuntar, oftez, aşa, zici că am o secundă. Mi se umplu plămînii cu un soi de curăţenie şi de seninătate, de zici că am mîncat galaxii. Frumos oftat pe care-l chiar simţi în sînge. În rest, se pare, respir. – Bianca Stupu
Eu, unui cretin: „Dacă, pe viitor, mai faceţi referinţe – peiorative sau admirative – la feminitatea mea, comentând un text al cărui subiect nu e feminitatea mea, îmi rezerv dreptul să vă înjur de mamă şi să vă banez.” – Lorena Lupu
Există o diferență importantă între “murdar” și “nespălat”. Cei care știu să o aprecieze sunt oamenii mei preferați. – Rox
Azi, un flăcău sau o tanti, cu nume incert, Hippstock Hippy, cu poză de profil la fel de incertă, m-a certat cum că am omorât limba română în exprimarea: și dacii gătea calamar. M-a făcut să plâng spunându-mi că bucătarii n-au nicio treabă cu gramatica și că am asasinat-o ca pe un suc de roșii!!!
Oameni buni, aveți milă. La Topalu, de unde mă trag, tata nu m-a dat la școală. Mi-a pus calamaru-n brațe și mi-a zis: descurcă-te! Ce naiba, oameni suntem, din daci ne tragem. În altă ordine de idei, am prins zilele astea în Dunăre un calamar de 16 kile. Voi sunteți bine, soacrele vă trăiește? Aici e cald, iar afinele în Obor e din belșug. Pa! – Radu Dumitrescu
Prieteni, aș fi bucuroasă ca acest post să nu fie comentat sau, măcar, nu cu lamentații de genul „păi, sigur, dar la noi n-ai să vezi așa ceva, că lumea e rea și egoistă, bla bla…”. E despre fapte, nu vorbe. – Anca Ciuciulin
Lovitura
Sufletul care-a primit o lovitură puternică se simte ca un copil pedepsit pe nedrept. Nu mai hălăduieşte prin lumi serafice, ci zace ca într-un zaţ de cafea turcească, adunat din ceştile abandonate la spartul chefului. Nici măcar nu aşteaptă să-i treacă, senzaţia fiind de hău vâscos şi etern.
Pe scurt, am întâlnit o fată frumoasă. Din aproape-n aproape, s-a înfiripat ceva între noi. Când, la o bere pe terasă, îmi dădu cu seninătate cea mai cumplită veste:
Nu-şi plăteşte impozitele!
Cum ar veni, toată ieşirea noastră era pe banii contribuabililor! Şi, cu astfel de apucături, vrem noi să depăşim Norvegia, naiba să le ia de evazioniste!… – Vania Usca
ce mă enervează că schimonosiți limba română cu bună știință. a fost bună parodia pe vremea lui vaghelie, acum e deja dicteu automat care nu mai are nici o țintă. opriți-vă, altfel vor crede copchiii că așa e corect. sau găsiți alte cușcuțe de umor, ăsta a devenit plicticos și, deja, agresiv. – Ara Şeptilici
Nu-mi plac oamenii fara coloana vertebrala, ipocritii, cei care nu recunosc in fata, ci incearca sa motiveze altfel, pe la spate, care asteapta sa fie ascultati si respectati doar pentru functie, nu pentru profesionalismul lor si, mai ales, nu-i lasa nici pe altii sa faca ce stiu si cum stiu ei mai bine. Nu-mi plac cei care ameninta, facand uz de functia lor, in orice discutie in contradictoriu, care cauta nodul in papura numai de dragul contrazicerii si din dorinta de a avea dreptate, pe principiul “daca nu o avem, ne-o facem”. Nu-mi plac cei care incearca sa te rupa de tot si de toti cei care te leaga de locurile in care ai crescut si te-ai format ca om si nu suport cuvantul “pila”, atata vreme cat “pilele” mele sunt, de fapt, concetateni care ma cunosc de o viata si imi cer ajutorul, oameni bolnavi care, de cele mai multe ori, se demonstreaza a suferi de boli foarte grave, din pacate (tare as prefera sa se infirme, nu sa se confirme!). Nu-mi plac oamenii care, in loc sa invete de la tine ce stii, ce ai bun, din experienta ta, se leaga de defectele tale (ca doar nimeni nu-i perfect). Si, in general, eu nu respect, a priori, functia. Nicio functie! Numai “meseria” bine stapanita, profesionalismul, experienta, comportamentul uman si Munca efectiva, nu doar din gura, ma fac sa-mi scot palaria, cu respect! Iar titlul de Medic bate, in ochii mei, orice functie! – Mirela Niţu
Huizinga, in Amurgul Evului Mediu, începe memorabil: „Când lumea era cu cinci veacuri mai tânără…“ Involuăm așadar. – Doru Costea
Cafeaua mea poate lua aur la caimac-canoe. – Ofelia Cozma
De curiozitate: „follow” ăsta folosit în loc de „add” e ca sexul din prima seară, adică hai să vedem dacă ne potrivim și dup-aia ne riscăm să ne întrebăm și cum ne cheamă? :)) – Costin Miu
Oare cum era viaţa înainte de Facebook? Îşi mai aminteşte cineva? Cum trăiam fără toate beneficiile lui? De la descoperirea focului şi a roţii, omenirea nu a mai făcut un pas aşa de mare în evoluţia sa.
Într-o zi, în viitor, perioadele istorice vor ţine cont şi de apariţia Facebook pe lume. – Petronela Rotar
Daca status nu e, nimic nu e… – Alina Nedelea
duminica faina, Ana
Şi ţie, Uc.