Crăpau dimineţile cu pocnet pentru că eram mici. Nu ştiu cum se face, dar niciunul dintre noi, cei patru nepoţi ai bunicilor, adică doi fraţi veri primari cu două surori, nu stă-nfipt în cearşafuri după ce deschide ochii. E drept că nu era tocmai cel mai lesnicios lucru să ne culci, seara. Însă trezirea semăna şi încă seamănă cu un piston în acţiune.
Ne plăcea să dormim cu toţii în aceeaşi cameră şi când nu era iarnă, ca să ne găsim în opt ochi căutători de reciprocitate dimineaţa. Am ştiut întotdeauna că ne iubim, însă acum mi-e clar că asta era şi una dintre cele mai cinstite forme de intimitate. Toţi patru miroseam a fraţi şi, când reuşim să ne-ntâlnim, rar, toţi, e limpede că încă nu ne-am pierdut mirosul.
În râsetele alea calde, cu promisiuni de biciclisme, alergări de fluturi la râu şi căutat de ouă de raţe leşeşti, plus spaime cu păduchi de găină, ca să nu mai dăm târcoale întru smulgerea penelor lungi şi curbate cocoşeşte, începeau zilele cele launloc. Da, într-un cuvânt.
Şi, cum nu există păsări de curte mai spectaculoase decât bibilicile vecinilor, incursiunile noastre la rădăcinile gardului, în locurile alea unde sapă nezburătoarele şi poţi să bagi şi tu o mână de copil după două-trei pene-mbulinate, se pregăteau de la sculare, că asta-i strategie serioasă, cu linii trasate fix.
Pe urmă, săream din paturi, în pijamalele noastre de finet şi-n cămăşile de noapte lungi, cu mâneci creţe şi platcă pe piepturile mici, şi-ajungeam, în labele goale, reci şi neliniştite, pe scara lată a verandei, să vedem cine-i acasă. Acolo, ţopăiam întru-ncălzirea picioarelor multe, de mânji ne-mblânziţi.
Nu ştiu cum s-or simţi oamenii care se-mbată de la nu ştiu ce prafuri relaxante şi aducătoare de fericiri de circumstanţă, însă aroma de floare de salcâm sfârâind în tigaia grea, de fontă, c-o coadă lungă, ţinută bine cu un ştergar de cânepă împăturit, ne potolea ca o vrăjitorie cumsecade şi eficientă.
Bunica făcea gogoşi pripite. Lua florile de salcâm şi le spăla-n vreo patru ape reci, le zvânta-ntr-o cârpă de in şi le dădea prin aluatul galben şi moale, făcut cu ouă de casă şi aromat cu batoane de vanilie. Le scotea iute şi, jar de fierbinţi, le tăvălea prin zahăr pudră. Noi, tropăind ca lipiţanii, ceream în chiote ofrandele.
Şi le primeam din mâinile ei mici şi focoase, suflam pe ele cu poftă şi degeaba, îndesându-ni-le-n gurile răpăind de ploi şi cu ochii umezi de plăcere şi de arsura-n vălurile palatine. Apoi, alergam către lavoar, să ne primenim mâinile şi ochii, şi fugeam înapoi în casă, să ne-mbrăcăm repede, până era gata alt rând de gogoşi.
Am ieşit acum afară şi-am adulmecat cum s-au trezit salcâmii de la un vânticel cuminte, umplând plămânii cartierului. Treaba că e că mi-e cam dor.
Mi-am cumparat vidanja Scania cu pompa de vid Demag Witting. Munciti pe branci ca mine si veti avea vidanja voastra…
Acu sa trecem la puricat articolu dnei Ana. Nu mai puteam sa tin in mine chestia cu vidanja cu care m-am inoit si am simtit nevoia sa sa ma laud oleaca. Am considerat ca suntem o mana de oameni aicea si e bine sa ne bucuram pentru realizarile altora, in spetza eu.
“Sta infipt in cearsafuri””. Io 1 nu stau infipt in cearsafuri, ci dimineata cand ma trezesc stau infipt in cu totul alceva, dar nui cazu sa zic aicea in ce anume, cai o chestie prea intima si nu se cade…
“”Bunica facea gogosi pripite””. Iote ca si bunica mea facea gogosi pripite. In genere, orice bunica face gogosi pripite…
Scuze, bunicamea nu facea gogosi cu salcam. Astai reteta bassarabeana…
Toate bunicile au maini mici si focoase…
Normal ca le tavalea prin zahar pudra, ca doar nu era sa le tavaleasca pin praf de stele, praf de creta sau praf in ochi….
Si eu cand eram mic, dupa ce mancam gogosi, alergam fix catre lavoar…
Si eu cand eram mic adulmecam cum sau trezit salcamii de la 1 vanticel cuminte, care cum se stie nu venea dinspre URSS, ca de la rushi nu vin vanturi cuminti, ci toate relele, ci dinspre Mediterana, asa cum era si-=n copilaria dnei Ana sarumanurile, fruntea si ochisorii ceia frumosii cu luminitze ca tare mia placut ceati scris si miam amintit de copilaria mea cami vine sa plang ca nu mai sunt copil fardegriji…
Daca puneati alta pesa, nu asta a lu Tudor Ghe., va scadeam nota…
Te iubesc, Raj! În seara asta, la lansarea cărţii Petronelei Rotar, „O să mă ştii de undeva“, oamenii m-au întrebat de tine. Şi nu puţini. Nu le-a venit să creadă că nu ne cunoaştem, Raj. Într-un fel, parcă nici mie nu-mi vine să cred. Deşi, în felul ăsta aparte, eu cred că ne cunoaştem, nu?
Ne cunoastem, dna Ana, cum nu. Daca nash avea fatza asta de rahat proaspat (atentie, am zis proaspat, nu vechi !) neam talni. Va pup pe ochisori iar cei care ceatzi ca ma cunosc sami ofere o votchii Scania cai eftina. Atentie Scania, ca la noul meu utilaj de extras anumite dejectii. Este ca se ofti pretinii dv. ca miam loat vitanja benga ?
În mod sigur nu dorm de invidie.
Vam povestit de plontoneru Shpantzoc, dna Ana ?
Cinei Petronela Rotar ? Dupa nume ii ardeleank
Este, da. De la Braşov. E o scriitoare mişto rău. O găseşti pe acestblogdenervi.ro.
Uite-o pe Petronela, Raj:
Dra Petronela a fecut cinste cu fursecuri, votchii, vin si alte cele la lansare ?
O venit si lume simandicoasa ?
Simandicoasă şi frumoasă lume.
E codana tenera, frumoasa cu vinoncoa, au la varsta mea ?
Codană, da, ce-ai nimerit-o!
Io cat o codana la varsta mea, cu oarece defecte sa sa mio fac tziitoare, ca inca nam amanta. As vrea io una fara defecte, dar nu neam potrivi…
Mie dor de siameza mea. Ma duc repede in fundu ograzii, o dezgrop, o scutur de viermi si-o dragalesc oleaca…
Ptiu, fu… temas in nasu meu ! Nu exista votca Scania, ci Scandia. Mare bou is. Mai exista votchii Finlandia, Saniuta, Adio, mama, In genuchi, Tarash. Finlandia ii cea mai benga. Are dna Petronela bani, ca vinde carti…
Scuze, nu ma ft in nasu meu, ca doara ce a fost pupat eri.Gasesc io alceva de pupat…
neata :), pot pentru ca sa ma urc in noa vidanja? Io nu conduc, numa ma uit.
Rada si Ana, frumoaseee. Si Petronela.
Nu i-au pe nime in vidanja, e a mea, munciti si vetz avea. Arata traznet dra Petronela, pacat co eclipsati dv., dna Ana. Rada e o printesa si nu fac misto.
Rada-i o zăpăceală minunată de copil, Raj. Petronela-i frumoasă foc.
La munca dra Uc si Dna Ana, nu la cersit loc in vidanja !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Iote la ele !
La muncă, da.
hai no, numa cinci minuteeee, pls, ce daca e a-ta, n-o-’mparti cu nime? ni la el.
Hai, ia-ne cu vidanjaaaaa!
nu plec din fatza vidanjii
Io sunt responsabilă cu tulumba!
Păi, vidanja-i nouă. Facem gogoşi şi le mâncăm călare pe dânsa. Îi facem safteaua cacumarveni.
Auziși, Raj, înfumuratule cu vidanjă nouă?
Scania asta e un fel de bmw, mercedes, audi al vidanjelor?
gogooosi, io vreau sa umplu 2-10 cu ciocolata, la scandia nu ma bag c-am patit io ceva odat’-de la bun inceput, nici la volan, nu stiu. vidanja asta noa e colorata? merg prinse niste panglici?
Suuuuper-tare dialogul! M-a amuzat teribil! Da realizare pentru Raj, poate amortiza rapid investiția, vin vremuri căcăcioase.