Să ne spunem şi făţişele, dar şi ascunsele. Să nu mai facem exerciţii de imagine şi probe de orgoliu. Să nu mă mai gândesc înainte de a-ţi vorbi că s-ar putea să te doară. Nici tu să nu te temi de neliniştile mele postdiscursive. Să nu-mi pese de ce-ai putea crede despre mine. Să nu te tulbure durerea mea. Să nu mă ardă a ta. Să nu ne ştim, adică. Deloc.
Vine câte un timp în care simţi că ai vrea să te spui. Poate nu cu totul, însă măcar să ai o supapă, două. Te uiţi în jur şi-i vezi pe ei, pe toţi cei care te-ar asculta la orice oră din zi şi la toate din noapte şi nu-ţi vine să deschizi gura. Sunt cei de foarte aproape. Te iubesc, îi iubeşti. Sunt convinşi că te cunosc bine, aveţi istorii comune, confesiuni până la ecorşeu, plus ceva principii de-mpărtăşit. Şi tu te legeni des la gândul că-i ştii, deşi uneori te mai încearcă îndoiala, că doar eşti om viu. Şi-ţi vine pur şi simplu pofta de străinie. Ca aia de primenire.
Foto: Costică Acsinte
Să vorbeşti cu un necunoscut. Nu ştie nimic despre tine, tu asemenea. Staţi faţă-n faţă şi vă priviţi. Nu există precedente. De niciun fel. Povestea poate începe liniştită să se nască. Simplu şi direct. Din scurt. Fără travaliu. Străinul ascultă cu atenţia şi interesul împachetate în propria curiozitate, mereu tânără şi proaspătă. Tu faci la fel. Pe timp ce trece, simţi plăcerea acestui troc. Te mai miri câteodată, în sinea ta sau chiar exprimând asta, cât de mult râzi şi cât de confortabilă îţi este compania necunoscutului. Nu-ţi cere nimic şi nici tu nu ceri. Te bucuri doar de clipele astea fără rest. Sigur că, insidioase şi impertinente, vin degrabă şi confesiunile. Tu crezi că le faci pentru ca povestea să fie mai vie, mai frumoasă. Ele, ascunsele, au găsit, de fapt, locurile pe unde să irumpă. E legea lor. Nu te opune. Parcă eşti mai moale trupeşte, dar îţi place. Ai un zâmbet rămas acolo şi când asculţi. Ţi-e bine.
Se prea poate să te încerce dorinţa – că n-aş vrea să cred că e o nevoie pentru tine; sper să nici n-ajungă vreodată – de a seduce. Aici, faci cum vrei. Dacă poţi, mulţumeşte-te cu farmecul tău, la care, dintr-o fericire durabilă, n-ai acces. De-aia şi este inalterabil. Nu ieşi din poveste. N-o face. Stai acolo şi simte-te bine. Străinul va sta şi el cu tine. Dacă-l apucă pe el pofta de cucerire, mi-e tare greu să cred că puteţi merge mai departe împreună în aceeaşi poveste. Dar ce să zic? Dacă ştii cum să faci să rămâneţi amândoi acolo, mă-nclin. E frumoasă joaca asta de-a seducţia, dar ai grijă să n-o transformaţi în miză. Vezi şi tu. Depinde ce începi să-ţi doreşti.
Din volumul Prospect de femeie, în curs de apariţie la Editura Herg Benet.
Ana,
Ti-ar placea sa vii cu noi? Mie, da.
vine Fest Jazz de la Garana in per 10-14 iulie, ma duc, vine si Nora, poate si Cosa…poate si altii
cu Rada
Şi mie mi-ar plăcea. Dacă venim, venim toţi trei, Uc.
sigur, iupiiii
cheeef
Cine a scris Prospect de femee, dna Ana ? Sarumana ! Unii au chef de iupiii, cum reacu. Ia sa faci extractii nocturne, ca acuma nu mai e voe sa faci ziua, lear mai arde de iupi la uniiiii ?
Eu, Raj, am scris „Prospect de femeie“. Aia cu ochii-n patru vânturi tot eu sunt. Dar unde naiba vezi tu ochi, că io văz numai gură?! Nici nu vreau să mă gândesc că nu vii la lansare.
Potz sa viu si io ? Dacai frig, viu cu izmana mea albastra. Io vreau sa dorm in acelasi pat cu Dna Ana. Antentie, am zis sa dorm si nu permit la nimenea sa se gandeasca la tampenii…
Frumos! Cred ca va fi o carte interesanta de citit…iar pozele astea imi plac la nebunie
Fata aia dan poza se uita cu 1 ochi la faina si cu celanalt , respectiv la slanina. Adica crucis…
Nui indicat sa te pozezi dupa ce ai fostara la birt. Ala din poza ii bat…
iupppi,chefff la dra uc. A terminat treaba sii arde de diztractie…
Saruma ! Va urez 1 W shaormit, cafelit, covrigarit, babardit, pupacit, gratarit, laiarbaverdeiesit !!! Traiask lupta petru pace !!!
Ia zi, domnul Raj, ne vedem la Ana la lansare?
iupiiii
ha! traiasca lupta pentru pace!
Cine sint cei din poza? Ma fascineaza pozele alb-negru, de demult, am impresia ca parca ai fotografiat timpul.
Felicitari pentru carte! Eu scrisnesc din dinti ca n-am cum s-o cumpar, s-o tin in miini. Cititul pe un monitor e altceva, parca jumatate din farmec se duce…
Du-te pe numele fotografului, că e link acolo.
Da, ai dreptate. Nu e acelaşi lucru.
Acuma am vazut de unde iei tu pozele acelea minunate, in alb-negru.
Zi si tu ca-i link acolo, ca nu se observa, si-i tare pacat…
Păi, nu e necesar să zic, plimbând cursorul acolo, se observă.
Daca nu stii ca e ceva acolo, nu plimbi cursorul. No, oi avea eu un spirit de observatie mai special, dar, daca nu-mi spuneai tu acum, n-as fi descoperit niciodata comoara aia.