Văd
și
mărturisesc
o mână strânge
mâna care-o mângâie
o gură mușcă
gura care-o blastămă
un ochi râde
în ochiul care-l plânge
o șiră se-apleacă
să fie lovită
o șiră
sau aceeași
se coboară lung
se-ncovoaie mult
să poată primi și duce
un trup
un suflet
o durere
o bucurie
o rană mare
un gând nenăscut
un copil dormind
o femeie plânsă
una râsă de lume
un bărbat orb
unul orbit
un cactus părăsit
o moarte proaspătă
una de trei zile
pe-aia veche, veche
pe care-o cară de la-nceput n-o mai punem
și
oricum
să nu uităm
că o șiră își cară măduva
înainte
înapoi
și să nu uităm nici că un cap își cară mințile
afară
înăuntru
și poate c-am vrea să uităm
dar uite că n-avem cum
azi în niciun caz n-avem
că toți oamenii care se urăsc
ăia care se lovesc
toți oamenii care se iubesc
ăia care cred că se iubesc plus ăia care ar face orice să se iubească, adică chiar orice, aici nu sunt granițe
toți oameni care
și ăia necare
oamenii, oamenii,
că asta am vrut să spun
au sângele roșu.
.
.
.
Nu vă supărați, poate să iasă soarele?
Sunteti supi pe mine, dna Ana ? Ca la scrierea precedenta nu matz mai intrebat unde umbli, cretinule, nebunule, dementule, piticanie ? Sarumana ! Punem pariu ca nu stiati ca Bianca Dragusanu ii gravida in luna a VI-a ? Cititi toate prostiile, toate coelho-urile, mai putin ziarele Click si Can Can… Sarumana si cocu !
Mă, nebunule, tu ce-ai de nu mai scrii? Că mi-e dor de poveștile tale. Măcar unul dintre noi să scrie, Raj.
Ce poezie! Am cetit-o șerpuit, zici că-i coloana indefinitului, mom, sărna și primu comentator; nu-l cunosc, pare de treabă
Tu nu vezi că nu ne mai iubește, mamă?