Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Foto Laura Cobuz

Prostie cu premeditare

Mai 05, 2014
1

Copiii de cristal

Mai 05, 2014
Rada

Ah, sunt superbă!

Mai 04, 2014
1602083_10201548992270584_566972146_o

De la 1943 scrâşnire

Mai 04, 2014
Costachel final

Incredibila poveste în neştiut evantai a lui Costăchel, onorabilul fiu al mamei sale, Vetuţa – Capitolul VII

Mai 03, 2014
Costacehel cu Geta

Incredibila poveste în neştiut evantai a lui Costăchel, onorabilul fiu al mamei sale, Vetuţa – Capitolul VI

Mai 02, 2014
Text Anastasia

Alo? Aici locuieşte o meduză!

Load more

Prostie cu premeditare

Samizdat de Ana Barton / 6 mai 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Şi tu ziceai că ne luăm vreodată de noi-nouţi. Ziceai, dar eu clătinam. Nu din cap, c-ar fi fost, ca întotdeauna, degeaba, ci din stern, locul ăla neinspirat unde-mi ţin emoţiile de toate etiologiile. Tu ştiai că nu-mi e vremea, eu mă sufocam de aşteptare. Urâtă alcătuire. O resping de când mă ştiu, iar ea se întrupează frenetic la nesfârşit. Se-aşază aşteptările mici unele peste altele şi se-nghesuie cu sârg ca erbivorele-n pericol de moarte. Nu le-am înţeles niciodată, că doar la mine e loc cât cuprinzi cu nimicul. Ar putea să se mai şi spaţieze. Dar nu. Vor forme, vor întinderi, vor mare multă.

Şi ajung la un moment dat în nucleul amigdalian. E, atunci e de rău, că m-apucă intuiţiile, coincidenţele, telepatiile. Şi-ncep să tricotez minuni. Aleg o ţintă, de obicei e una mică, neofertantă, pe care o iau şi-o fac colosală şi infailibilă. Îi trântesc un acceptabil chip cioplit, dar nu e vreo durere, nu aici, că am eu cu ce compensa, o umplu de calităţi până dincolo de limita suportabilului şi încep s-o şlefuiesc, apoi o pictez şi, destul de repede, fiindcă n-am rutina mântuitoare a răbdării, încep să-i cânt osanale şi să-i aduc ofrande. Ştiu că n-am făcut asta decât o dată, dar a fost peste destul. Nu-mi mai aminti, că rana e vie încă. Ai milă.

Foto Laura Cobuz

Foto: Laura Cobuz

Şi, repede, începe să-mi fie cald, cald. De unde până atunci aveam gheaţă pisată-n capilare şi făceam echimoze stând în pat, dintr-odată încep să mă îmbrac mai subţire. Noaptea, că ziua mi-e frică să-ndrăznesc. Bine, te cred, n-o să mai fac a doua oară, pe tine te cred, pe mine, nu. Şi nici nu mi-e ruşine, om mare fiind, să zburd precum iezii, copiii având o oarecare surdină-n gest, pe care eu n-am deprins-o încă, să-mi permit bucurie pe fundal, veselie la peluze şi generozitate-n strângerea de mână.

Şi lumii îi e mai uşor cu mine brusc. Toţi sunt fericiţi şi liniştiţi. Nu mă mai recunosc, încep să spere, mai iau o gură, un gât, o firimitură, spun că-i dulce, aromat şi mereu condimentat, că le place şi mai vor. Am energie să le dau oricât. Mă fac la loc, oricât mi s-ar lua. Nici nu mă-ntorc să-mi amintesc de mine de dinainte. Mă ia cu frig şi evit. Lasă. Ce-a fost, a fost. S-a dus. Cred că m-am specializat pe începuturi de evuri mici. Nu cred în întâmplări şi nici în întâmplare. Nici acum. Mă sperii de învăţăminte. De sub dărâmături vrei să ieşi, nu prepari diplome. N-o să învăţ nimic nici din asta. Lecţia prostiei e nesfârşită. Câmpii de refugiu nu ştiu cum să construiesc. Ştii tu, alea în care te odihneşti după ce-ai căzut de pe stâncă. Pe oameni ca pe sigure pericole tot nu-i voi lua, nici ca pe coli A4, goale. Nu scriu eu pe mine, darămite pe alţii. Îi iau cum vin. Îi cred. Cine sunt eu, să suspectez un om? Nu vreau nici azi, chiar dacă ieri m-am frânt. Luaţi, mâncaţi şi beţi. Nu trup. Proastă de vie.

Din volumul Prospect de femeie, Editura Herg Benet, 2014.

Alte creierisme:

  • Făt-Frumos von TastaturăFăt-Frumos von Tastatură
  • Adevărul meu + adevărul tău = realitatea noastrăAdevărul meu + adevărul tău = realitatea noastră
  • Copilul…Copilul…
  • Draga mea prostie,Draga mea prostie,
  • S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmpleS-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple
Facebook340
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: candva, durere, minciuna, premeditare, proiectie, prostie, traire

17 comentarii

  1. Raj / 6 mai 2014

    Cum sa clatinam din stern, dna Ana sarumana ? Io cand fac ntz, clatin din cap. Cum vine asta proasta de vie ? In cazu meu as intelege cum vine asta: prost de natarau, prost de bou, prost ca oaea. Scriti numa in dodii, sa vie dra Nora sa ma ajute. Dra Uc, nu, k ardelencele is frumoase , dar pricepe si ele greu…

    Reply
    • Ana Barton / 6 mai 2014

      Raj,

      Nu ştiu cum te mai scot din mâinile lor. :)

      Reply
  2. Raj / 6 mai 2014

    Ma simpt oleaca atacat cand ati ziso paia cu lectia de prostie care e nesfarsita, dar m-io trece ca nu pun la suflet. Dra Nora, prostia nesfarsita e aia cand ii zici cuiva, ba ia pleaca reacu deicea si lasamanpace si el nu se da plecat, sau aia cand io va zic ca noi 2 ne vom intalni maine la ceas, dv. ziceti ca nu, iar io va reprosez ca natz venit ? Ca nu mai inteleg nica, sarumana pentru 1/4 de sarut pe buze, dar data viitoare voi solicita 1/2 sec. pupoi.

    Reply
  3. Raj / 6 mai 2014

    Scuze, aia cu pupoiul era din filmu alalantu. Nu merit nicio optuime de scunda de pupoi…

    Reply
    • Ana Barton / 6 mai 2014

      A, pupoi, ce cuvânt mişto! Cât vrei pe el, Raj? Nora, licitezi?

      Reply
  4. Nora / 6 mai 2014

    Raj, ei, la aia cu pleacă reacu deicea e mai mult decât prostie. Pe lângă ce e acolo, prostia pare o chestie volatilă și aproape plăcută. Ca o briză.

    Reply
    • Ana Barton / 6 mai 2014

      :lol:

      Reply
  5. Raj / 6 mai 2014

    Ofer pupoaie si bezele gratuit, dna Ana. Pardon, bezeloaie, ca drei Nora nui plac diminutivele. Bine, n-am zis bezelutze, dar orshicat…

    Reply
  6. Raj / 6 mai 2014

    Visez sa fiu o mare vedeta, o diva, divoi in cazul meu, lumea sa ma aplaude zgomotoso – frenetico – leshinator, adica sa se lase cu lesinuri de fete si femei, iar io sa le impart bezele si sa le zic: va iubesc, va iubesc ! De asemenea , visez sa fiu 1 miliardar excentric cu 1 buc. insula de rigoare in Pacific…

    Reply
    • Ana Barton / 6 mai 2014

      Insulă de rigoare? :lol: :lol: :lol:

      Reply
  7. Dargo / 6 mai 2014

    Cinci la unu.
    Cam atit trebe unui post scuturator de stern plus continut, sa devina scuturator de burta. De ris.
    Scornisem o cuvintare incurajatoare despre cele omenesti, daca o gasesc, revin.

    Reply
  8. uc / 6 mai 2014

    cum? ce? n-am pricipiiiit :lol: :lol:, az’ nu-s frumoasa, is desteapta . Ha! Mancai o inghetata si mi-au inghetat dintii, durere.

    Reply
  9. Raj / 7 mai 2014

    Mai stiu io cazuri cand tinerele domnite afirma ca mananca o inghetata mic cu fistic si-n realitate se indoapa pe ascuns cu saorme. Nu-i treaba mea cu ce se hraneste blogaritele pe ascuns, io nu ma bag in viata lor, ca am caracter. Dna Ana, permiteti sa va fur 1 mic pupic pe ochisorii ceia frumosii, cu luminitele adiacente ?

    Reply
  10. Raj / 7 mai 2014

    Eri miam cumperat da la chineji o bricheta de 1,5 roni. Munciti si veti avea !!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Reply
    • Ana Barton / 7 mai 2014

      :lol:

      Reply
  11. Cristina Buburuzanu / 12 februarie 2016

    Ana, Raj, va iubesc :))

    Reply
    • Ana Barton / 13 februarie 2016

      ;)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.