Şi tu ziceai că ne luăm vreodată de noi-nouţi. Ziceai, dar eu clătinam. Nu din cap, c-ar fi fost, ca întotdeauna, degeaba, ci din stern, locul ăla neinspirat unde-mi ţin emoţiile de toate etiologiile. Tu ştiai că nu-mi e vremea, eu mă sufocam de aşteptare. Urâtă alcătuire. O resping de când mă ştiu, iar ea se întrupează frenetic la nesfârşit. Se-aşază aşteptările mici unele peste altele şi se-nghesuie cu sârg ca erbivorele-n pericol de moarte. Nu le-am înţeles niciodată, că doar la mine e loc cât cuprinzi cu nimicul. Ar putea să se mai şi spaţieze. Dar nu. Vor forme, vor întinderi, vor mare multă.
Şi ajung la un moment dat în nucleul amigdalian. E, atunci e de rău, că m-apucă intuiţiile, coincidenţele, telepatiile. Şi-ncep să tricotez minuni. Aleg o ţintă, de obicei e una mică, neofertantă, pe care o iau şi-o fac colosală şi infailibilă. Îi trântesc un acceptabil chip cioplit, dar nu e vreo durere, nu aici, că am eu cu ce compensa, o umplu de calităţi până dincolo de limita suportabilului şi încep s-o şlefuiesc, apoi o pictez şi, destul de repede, fiindcă n-am rutina mântuitoare a răbdării, încep să-i cânt osanale şi să-i aduc ofrande. Ştiu că n-am făcut asta decât o dată, dar a fost peste destul. Nu-mi mai aminti, că rana e vie încă. Ai milă.
Foto: Laura Cobuz
Şi, repede, începe să-mi fie cald, cald. De unde până atunci aveam gheaţă pisată-n capilare şi făceam echimoze stând în pat, dintr-odată încep să mă îmbrac mai subţire. Noaptea, că ziua mi-e frică să-ndrăznesc. Bine, te cred, n-o să mai fac a doua oară, pe tine te cred, pe mine, nu. Şi nici nu mi-e ruşine, om mare fiind, să zburd precum iezii, copiii având o oarecare surdină-n gest, pe care eu n-am deprins-o încă, să-mi permit bucurie pe fundal, veselie la peluze şi generozitate-n strângerea de mână.
Şi lumii îi e mai uşor cu mine brusc. Toţi sunt fericiţi şi liniştiţi. Nu mă mai recunosc, încep să spere, mai iau o gură, un gât, o firimitură, spun că-i dulce, aromat şi mereu condimentat, că le place şi mai vor. Am energie să le dau oricât. Mă fac la loc, oricât mi s-ar lua. Nici nu mă-ntorc să-mi amintesc de mine de dinainte. Mă ia cu frig şi evit. Lasă. Ce-a fost, a fost. S-a dus. Cred că m-am specializat pe începuturi de evuri mici. Nu cred în întâmplări şi nici în întâmplare. Nici acum. Mă sperii de învăţăminte. De sub dărâmături vrei să ieşi, nu prepari diplome. N-o să învăţ nimic nici din asta. Lecţia prostiei e nesfârşită. Câmpii de refugiu nu ştiu cum să construiesc. Ştii tu, alea în care te odihneşti după ce-ai căzut de pe stâncă. Pe oameni ca pe sigure pericole tot nu-i voi lua, nici ca pe coli A4, goale. Nu scriu eu pe mine, darămite pe alţii. Îi iau cum vin. Îi cred. Cine sunt eu, să suspectez un om? Nu vreau nici azi, chiar dacă ieri m-am frânt. Luaţi, mâncaţi şi beţi. Nu trup. Proastă de vie.
Din volumul Prospect de femeie, Editura Herg Benet, 2014.
Cum sa clatinam din stern, dna Ana sarumana ? Io cand fac ntz, clatin din cap. Cum vine asta proasta de vie ? In cazu meu as intelege cum vine asta: prost de natarau, prost de bou, prost ca oaea. Scriti numa in dodii, sa vie dra Nora sa ma ajute. Dra Uc, nu, k ardelencele is frumoase , dar pricepe si ele greu…
Raj,
Nu ştiu cum te mai scot din mâinile lor.
Ma simpt oleaca atacat cand ati ziso paia cu lectia de prostie care e nesfarsita, dar m-io trece ca nu pun la suflet. Dra Nora, prostia nesfarsita e aia cand ii zici cuiva, ba ia pleaca reacu deicea si lasamanpace si el nu se da plecat, sau aia cand io va zic ca noi 2 ne vom intalni maine la ceas, dv. ziceti ca nu, iar io va reprosez ca natz venit ? Ca nu mai inteleg nica, sarumana pentru 1/4 de sarut pe buze, dar data viitoare voi solicita 1/2 sec. pupoi.
Scuze, aia cu pupoiul era din filmu alalantu. Nu merit nicio optuime de scunda de pupoi…
A, pupoi, ce cuvânt mişto! Cât vrei pe el, Raj? Nora, licitezi?
Raj, ei, la aia cu pleacă reacu deicea e mai mult decât prostie. Pe lângă ce e acolo, prostia pare o chestie volatilă și aproape plăcută. Ca o briză.
Ofer pupoaie si bezele gratuit, dna Ana. Pardon, bezeloaie, ca drei Nora nui plac diminutivele. Bine, n-am zis bezelutze, dar orshicat…
Visez sa fiu o mare vedeta, o diva, divoi in cazul meu, lumea sa ma aplaude zgomotoso – frenetico – leshinator, adica sa se lase cu lesinuri de fete si femei, iar io sa le impart bezele si sa le zic: va iubesc, va iubesc ! De asemenea , visez sa fiu 1 miliardar excentric cu 1 buc. insula de rigoare in Pacific…
Insulă de rigoare?
Cinci la unu.
Cam atit trebe unui post scuturator de stern plus continut, sa devina scuturator de burta. De ris.
Scornisem o cuvintare incurajatoare despre cele omenesti, daca o gasesc, revin.
cum? ce? n-am pricipiiiit
:lol:, az’ nu-s frumoasa, is desteapta . Ha! Mancai o inghetata si mi-au inghetat dintii, durere.
Mai stiu io cazuri cand tinerele domnite afirma ca mananca o inghetata mic cu fistic si-n realitate se indoapa pe ascuns cu saorme. Nu-i treaba mea cu ce se hraneste blogaritele pe ascuns, io nu ma bag in viata lor, ca am caracter. Dna Ana, permiteti sa va fur 1 mic pupic pe ochisorii ceia frumosii, cu luminitele adiacente ?
Eri miam cumperat da la chineji o bricheta de 1,5 roni. Munciti si veti avea !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ana, Raj, va iubesc :))