Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri.
M-au lovit – dar nu m-au mirat deloc – crimele de săptămâna trecută, când două femei au fost înjunghiate de soții lor. Mă cutremură – despre mirare nu poate fi vorba – abuzul asupra copiilor: și cel al polițistului pedofil apărat de câțiva ani de către colegii lui, și cel al profesorului de istorie, și cel al minorei obligate să se prostitueze, printre clienții ei numărându-se reprezentanți ai autorităților statului, oameni care nu ar fi trebuit să cumpere oameni, așa cum niciun om nu trebuie să facă, ba, dimpotrivă, ar fi trebuit să salveze fetița și să demaște rețeaua de prostituție.
Mă cutremură toate aceste nenorociri care se petrec azi la noi – și gândiți-vă că doar pe astea le știm, nu sunt astea toate –, însă nu mă miră niciuna. Indiferența ne-a adus aici, indiferența este școala noastră cea de toate zilele, școala la care mergem, zi și noapte, toată viața. Și, bineînțeles, „pentru că pot“, care este consecința indiferenței.
Pentru că pot:
– arunc gunoiul pe geam, țigara pe trotuar, bradul de Crăciun, chiar de la balcon sau de pe fereastră;
– mă bag în față la orice coadă: la doctor, la pâine, la plata facturilor;
– copiez la test/teză/orice fel de examen;
– înjur pe oricine și oricând, atunci când nu-mi convine ceva, mai puțin pe cei față de care am interes, dar și pe ei îi înjur în gând, de neputință; discursul argumentat mi-e limbă străină, și nu vreo limbă latină, să mai înțeleg câte ceva din ea, nu, de-a dreptul chineză;
– violez o femeie pentru că are decolteu, fustă scurtă, e seară sau zi, nu e nimeni pe stradă, nu vede și nu aude nimeni, dar poate fi și zi – s-a întâmplat în 2013 în zona Dorobanți, în mijlocul zilei –, pentru că nimeni nu se bagă în timp ce eu o târăsc pe stradă cu cuțitul la gât;
– îmi lovesc copiii pentru că nu sunt cuminți, nu mă ascultă, sunt nervoasă, sunt beat, m-am certat cu mama/soacra,vecinul de la etajul III, sunt copiii mei, „eu i-am făcut, eu îi omor“;
– îmi lovesc soția/partenera de viață, „bate-o, că știe ea de ce“, este proprietatea mea și trebuie să știe cine e șeful în casă și în viață;
– lovesc pe oricine mă înfurie pentru că m-a provocat, „m-a înjurat de mamă“;
– sunt profesor și mi-au zis părinții că pot să-i urechez pe copii, să-i pedepsesc cum cred eu, „să iasă untul din ei“;
– sunt medic și nu mă uit la cine nu-mi dă ceva pentru o consultație, rețetă sau operație;
– sunt funcționar public și nici nu te văd dacă nu-mi dai șpagă;
– sunt polițist și să mă lași în pace cu scandalurile cu bărbatul, rezolvați-le între voi, așa e-n căsnicie, mai iei și-o palmă, îți mai rupe o coastă, la mine vii când ești deja moartă;
– sunt scriitor și te vorbesc de rău pe unde pot fiindcă ai luat un premiu, iar eu nici măcar n-am fost nominalizat;
– sunt actor și te bârfesc cu cine pot fiindcă spectacolul tău/filmul în care joci are succes, iar eu nici măcar n-am fost invitat la casting;
– sunt judecător, câștigă cine vreau eu, eu sunt zeul aici;
– sunt manager, te dau afară când am chef, dacă nu-mi place fața ta;
– sunt colegul tău, te voi săpa la șef până te dă afară;
– sunt vecinul tău, îți fur sacoșa pe care ai lăsat-o lângă lift, chiar dacă sunt camere de supraveghere în scară;
– călătorim în același tramvai/troleibuz/vagon de tren/metrou și îți fur portofelul pentru că ai geanta deschisă; dacă e aglomerat, îți tai geanta;
– lucrez la o instituție de ocrotire a copiilor abandonați și-i tratez ca pe gunoaie, oricum nu-i pasă nimănui de ei, n-au nicio șansă pe nicăieri;
– sunt vameș și nu văd că tu nu ai voie să treci granița cu acest conținut al bagajului;
– sunt pictor/sculptor/grafician și le spun tuturor ce artist slab ești tu, ca să nu ai șansa vreunei expoziții;
– sunt muzician și te sap peste tot pentru ca tu să nu poți concerta, ci doar eu;
– sunt politician: m-ai ales, nu m-ai ales, eu sunt acum sus și fac ce vreau.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Pentru că pot.
As vrea sa spun ca n-ai dreptate,dar ai prea multa din pacate. Dar sper insa in mai bine si mai bun si mai frumos fiindca inca mai pot!
Chiar asa!?!?