Acsinte oameni

De ce ne vor neștiutori, săraci și bolnavi

Ca să nu înțelegem și să nu putem, normal. Ca să ne manipuleze eficient, firește. Știm toate astea, îmi veți spune. Știu că le știți, vă răspund. Totuși, nu e destul că le știm, așa-i? E necesar, dar nu și suficient. Zicem că nu știu copiii și nici nu vor să știe, că sistemul de […]

TAB_Si veni barbatul la femeie10

Câți oameni încap în doi oameni?

Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]

Serafim

Și serafimii sar garduri

E felul lor de a zbura, când sunt adolescenți. Au aripi multe, nu ca noi. Nouă ne cad în timp, pentru că avem impresia că ne facem mari. Iar aripilor nu le plac impresiile. Și au și ochi mulți serafimii, numai că-i au în inimă când sunt foarte tineri. Și văd un pic blurat. Dar […]

Copil cu carte

De ce mi-e frică de manualul unic

Pentru că am trăit și-am învățat în comunism timp de șaisprezece ani și sunt îngrozită de întoarcerea la comunism. Pentru că am învățat după manual unic la fiecare materie și știu cât de uimită eram când ai mei, bunicii și părinții, mă-nvățau, când eram mică, să mă-ndoiesc. Pentru că am fost șocată primele dăți în […]

Bunici buni

„Să aibă caracter!“

Povestește-mi despre tine când erai mică. Așa o rugam câteodată, seara, când se așeza lângă mine, își potrivea perna înălțată la spate, punea lampa pe lada studioului, lua andrelele și începea sau continua să îmbrace lumea cu ele. Asta, iarna. Vara, trăgeam scaunul de lângă ea când își bea cafeaua de după-amiază și-o iscodeam cu mare […]

Femei Acsinte (1)

Femei pe care nu le uit

Era noiembrie 2001, eram obosită. Normal, abia născusem cu câteva ore în urmă. Nu mă lăsaseră să dorm deloc toată noaptea. Ziceau că femeile care tocmai au născut sunt în pericol de moarte dacă dorm în primele ore după naștere. Foarte bine, n-am dormit. M-a ajutat tot personalul din maternitate, că venea la mine ca […]

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

Răsărit

Umbra străinilor

Pe noi, străinii ori ne-nfurie, ori ne complexează. Dacă sunt de pe la noi, nu-i putem suferi. Dacă vin din Vest, ei, aici e altă treabă: vrem să fim ca ei, că ne simțim inferiori. Cine naiba ne-a vârât în minți și când că ne sunt superiori habar nu am, dar lucrurile așa stau. A […]

Țara moartă

Cum nu ne pasă

Filmul ăsta e un pumn în stomac și te prinde fără aer. Și e foarte bine așa, după aia respiri mic și încet, asta când nu oftezi scuturat. Pentru că filmul ăsta doare cu o durere de care toți avem nevoie. Ca să ne limpezim, să ne trezim. Am învățat la școală o istorie glorioasă, plină […]

Mamă și copil

Nu-ți dau copilul!

Păi, nu i-l da. Leagă-l bine, cu două lanţuri de bicicletă, unul la gât, altul la glezne. Să nu care cumva să poată fugi. Cu tine vorbesc, mama lui, dar şi cu tine, tatăl lui. Dar fiindcă sunt mamă, din locul mamei voi vorbi. Dar şi ca să nu fie obositor de citit. Îl hrăneşti, […]