„Mami, tu mai știi să-mi spui și altceva în afară de să-mi fac temele și să nu mă culc târziu, mai știi?!“ A fost un moment în care m-am blocat. Sigur că mai știu, ba chiar m-a durut pentru că nu avea dreptate. Vorbim mereu și de toate. Însă imediat mi-am dat seama că eu pun o-ngrozitoare presiune pe ea fiindcă nu știu când am născut mantra asta pe care i-o repet în fiecare zi, dintr-un reflex tâmpit. Și celelalte momente se duc undeva în spate fiindcă presiunea asta o face pe fata mea să mă reducă la ea, la lucrul care o deranjează acut la mine pentru că arată ca o declarație de lipsă de încredere, ca un preambul la un reproș.
La piesa „Omul care mânca lumea“ de Nis-Momme Stockmann, în regia lul Alexandru Mâzgăreanu (traducerea îi aparține lui Ciprian Marinescu), am fost în familie. Când am ieșit de la teatru, ne-am îmbrățișat toți în curte. Am simțit cumva nevoia să ne arătăm că ne iubim, că ne suntem importanți, că ne pasă, că suntem atenți unii la alții.
Nu degeaba în 2009 această piesă a fost aleasă de European Theater Convention ca fiind una dintre cele mai bune din Europa, iar Nis-Momme Stockmann a fost numit tânărul dramaturg al anului, în cadrul Theater Heute Critics’ Survey, în 2010. E o poveste despre durere și alienare, despre societate și presiunea pe care o pune aceasta pe individ, despre cum pierdem ce iubim pentru că nu mai știm să iubim, despre cum, in extremis, ne pierdem.
Normal, n-o să vă povestesc piesa, e cu totul nepoliticos. Vă spun însă că se joacă la Teatrul de Artă București și că e un spectacol în care, desigur, ești spectator, dar ești și actor. În timp ce pe scenă se defășoară atât de verosimila viață, tu te recunoști și-n cuvintele, și-n trăirile personajelor și începi să derulezi pe dinăuntru propriile contorsiuni sufletești.
Chiar mă gândeam către finalul spectacolului dacă nu cumva și actorii simt ce taifunuri stârnesc în sufletele spectatorilor. Alexandru Mâzgăreanu, e primul spectacol pe care ți-l văd, domnule regizor, și dă-mi voie să-ți spun că m-a zguduit foarte tare. Mulțumesc. Nici pe actori nu-i cunoșteam, însă sunt extraordinari absolut toți. De fapt, nici nu știu dacă am fost la un spectacol sau am stat într-o oglindă, împreună cu mai mulți oameni, într-o duminică-seara, la teatru, pe strada Sfântul Ștefan.
Foto: Romulus Boicu
Mam intors de pe unde dracu am fost plecat,dna Ana, sarumana , matzele si pupaza. Io pupaza nam, dar am un papagal tampit. Io la teatru nu ma duc, ca sforai. Am fost odata la teatru, am stat in primu rand si de la sforaitu meu ii flutura rochita eroinei de i sa vazut si chilotii. Cam ca la Marlin Monro cand statea pe gura de canal si i sau ridicat poalele in cap. Daca doriti sa cititi un material plin de … substanta, scris de o madmoazela, pe nume Joiana, Olamicu si cu mine va invitam la pist. cu bul. Sarumana, biftecu, becu si berbecu !
Da’ unde fuseși?
Pe icesa, pe la maica la Bc., sarumana si acadeaua
Așa.
Cum va descurcati in spatii publice cu fumatu, dna Ana, sarumana si tarnacopu ? Ca presupun ca dnu Narcis are pin debarale un tarnacop cu care sa protzapeasca coltzu blocului, sa dizloce o bordura sau sa va apere de raufacatori. Tanti Milutza, vecina a zis ca da fumu afara din plamani, in poseta si, clic, clic, cand vine militia, o inchide. Io acasa diocamdata fumez printo trestie prevazuta co palnie si elimin fumu in afa dormitorului conjugal. Dormitoru meu e conjugal pt. ca se poate conjuga dpdv gramatical, ca asa iam zis si nevestemii si ea a zis ca daca mai vorbesc mult, imi conjuga o tigaie in scafarlie poc, poc, drept pt. care am tacut ad-hoc. Se poate tacea si ad interim, dar numa provizoriu, nu permanent ca coafatu permanent. La maica am fost cu trenu , ca am reducere 50% si-i mai comod. Am stat in compartiment cu 1 care manca cu capu in punga ca sa nu ne dea si 9 cate o imbucatura, mai era un calugar rotofei , cu fatza rozalie si bucalata ca un cur de bebe care infuleca de zor niste mici, carnati si pastrama de post, alaturea era o mamica cun prunc si ia schimbat pempersu, ca bebe facuse cacuta kaki penca mamica ii daduse sa manance urzici cumparate de la o precupeata dela marginea gardului forjat dela marginea unui cartier bine famat, ca a zis cai din Targoviste (fara niciun fel de apropont !) si in urbea aceea nu exista cartiere rau famate, ca acoloso sunteti nascuta dv. la maternitate. Deci cum fumati in spatii publice, dna Ana ?
Pardon, eu sunt născută la țară, monșer!
Fumez în aer liber.
Da` caterpilar are dnu Narcis, dna Ana ? Io am. Zicetii lu dnu Narcis sa nu mai bea cafea si sa-si achizitioneze un caterpilar carei bun la casa omului. Sau mai bine vindeti 2 din cele 3 pisici si luatii de Ziua Mondiala a Barbatului, un caterpilar. Sa infiintat ziua barbatului cand pot pt. ca sa beau ca porcu oficial, ca ca porcu neoficial beau zilnic, ca nu ma mai satura dracu…
N-are, Raj. Nu de bogat l-am luat. De suflet l-am luat.
La Bacau am ajuns cu 40 min. intarziere, dna Ana, sarumana, iea si bunditza, penca la Buzau un echipaj dela politia rutiera a oprit trenu ca sa sufle mecanicu in fiola si sai prezinte permisu de conducere dnului politist, dar mecanicu a facut gat si na vrut pt. ca sa dufle, penca cica el presteaza la chefereu si politia rutiera nare voie. Politistu iazis cai o lege 9 propusa de parlamentara aia, Cristina Anghel, care era invatatoare la Caracal si a facut greva foamei pt. dreptu omului ca mai apoi so dea pe parlamentareala. Legea a fost votata, ca parlamentarii voteaza instant orice, din pricina ca la baru parlamentului se consuma numa cafea instant ceeace face ca legile sa fie votate tot instant. Acuma cica dna senatoare propune o lege pt. stangu omului, caci si stangacii au drepturi . Dna senatoare fumeaza numa in fatza parlamentului si, intre doua fumuri ii cearta pe ciobani ca sa mai renunte dracului ca cainii de la stana, ca oierii are prea multi caini , iar in UE, oile se pazesc cu camere de luat vederi, nu cu caini. Am zis sarumana ?
Sarut mana! Mi-ati dat un impuls sa merg la teatru. Am sa duc sotia pe Sfantul Stefan la Teatrul de Arta sa vedem piesa. Multumesc pentru postare doamna Ana!
Raj, la Bacau n-ai vazut si pe soacra-mea cumva?
Mi-a zis la telefon ca se simte mai bine si a inceput sa mai bananaie prin Buhusi. Trebuie sa ma duc si eu pe la Blagesti ca mi s-a terminat vinul. Sluga dvs!
Nam vazuto pe soacra dv., dnule Tipsy. As fi recunoscuto drinte 1000. Va place vinu nohan ? E alb, nu rosu. deci nu-i pt. babardeala, ci pt. scandal. Io cand beau vin nohan, in prealabil fac o groapa ca de cimitir si beau in groapa, ca dupa ce beau nohan , imi vine nervii la creeri si asfel nu pot pt. ca sami bat nevasta. Cand nevasta are cherf sa fie otancita, coboara pio scara si vine in groapa ca so altoesc. Am onoarea !
Io pin Buhusi cand ma duc, nu bananai, ci behai, dnule Tipsy, deoarece imi place branza de oae si dupa ce consum acest derivat din lapte, behai sau pasc pe asfalt
Domnule Raj, imi place si mie vinul Nohan dar soacra-mea are o bolta mare cu 1001 in care s-a ratacit cumva si vreo 3 butuci cu nobila(nu stiu ce soi, socru-meu este “vinovat” dar nu mai pot sa-l intreb pentru ca s-a dus sa bea cu Sf. Petru-sper!) Eu ma duc toamna si culeg via apoi fac mustul pana da intr-un roze fain si-l trag la butoi cu canea si dop cu furtunel in apa, sa fiarba. Apoi il mai trag o data-n damigene, sticle si borcane si sta asa pana dupa revelion cand il mai trag o data in alte vase asemenea. Acum e o grozavenie, sare din pahar ca sampania. Doar ca nu tine decat pan’ la Paste apoi se strica nefiind tratat. Si nu-l tratez pentru ca pana la 1 Mai e aproape baut! De, 300 litri, ce-nseamna? Abia-mi ajunge! Despre branza de oaie, altadata o sa-ti spun despre ea-nu uita ca sunt crescator de animale ce produc hrana pentru oameni. Si oamenii dupa ce mananca merg sa goleasca burtoiul. Iti dai seama cat rahat am produs in 35 ani de slujba! Noroc cu tine ca esti specializat si ai experienta. Te salut cu plecaciuni, nu inainte de a saluta pe doamna Ana! Sarut mana doamna!
Am omis sa-ti spun ca de cativa ani beau si vin nobil, de la Dragasani, fiica-mea tocmai acolo gasind pularau, dar sta in sat cu mine acum si-mi aduce periodic vin alb din zona cramelor lui Isarescu. Al dracu’ buna zona si-a gasit! Hai noroc! Si-nca o data sarut mana pentru rabdare!
Sunt doua trageri, dnule Tipsy. Trasu in damigene, apoi trasu pe p….la. Bine, mai e tragerea 6/49…
Tov. Raj, țiu să vă alimentez cu ultimele știri din presa blocului nostru: caterpilar avui pănă să votez cu Iohaniz, da’ dup-aia îl dădui pe doo motostivuitoare cu motoare coreiene, 0km și rodaju făcut pă verticală, că dacă vecinii aflară, cum dracu’, nu știu, că io ascult numa jezz, începură să-mi fure din locu’ de parcare și să mă jmanglească la șaibe, că cică-i bune de pus în capu la murături, că-i mari ș-are și gaură. D-na Ana, gagica, cum îi spune la noi pe scară, et.3, cum urci pă dreapta, îmi făcu opservație, că cică, bă, nu răspunzi și tu la oamenii care îți scrie, că nu-i frumos, că nu se face. Eu nu-nțelăsăi la-nceput ce are, da’ făcui pă prostu’, să nu simtă ea veo schimbare și să-i stric ziua. În plus, nu vrusei să afle că io no citesc, că nu se mai ducea la muncă și canci bani de fumat prin spațiile publice dășchise. Eu de la gagică nu citesc decât listele de cumpărături și mă cutremur, n-oi fi nebun să-mi conplic ecsistența. Da’ ea-i foarte încântată când îi zic: te citesc, te recitesc, nici nu-mi vine-a crede ce recitesc și plâng, dragostea mea, plâng. Fericirea-i făcută din multe foi subțiri, tov. Raj, ca plăcinta de brânză pe care-o face gagica mea, cu brânză de la mă+sa și foi de la lidl. O minunăție, da când se termină și rămâne numa foile alea uscate te lovește tristeța de nu pricepi cum dracu’ te bucuri la ceva atât de bun, facut din ceva atât de rău. În fine, mă-ncălzâi.
Pentru final, că nu se știe când ne mai întâlnim, că eu sunt un om ocupat, nu ca alții, că să nu vă gândiți că-i ușor să stai singur în casă dooșpe ore și s-aștepți gagica să-ți aducă țigări și beutură, că eu mănânc puțin, mă gândeam să vă rog un lucru care mă urmărește pe mine decând eram mic și vedeam că vine la noi pă stradă mașina aia mare cu furtunuri groase, de le baga prin canale și prin wcuri pe la vecinii care avea curte, de mă înnebunea cu mirosurile alea mișto, că-mi venea apă și-n urechi. Poate îmi faceți și mie safteaua la nostalgii și mă plimbați odată cu vidanja matale. Dacă sunt norocos, poate găsim ș-un vișeu, ceva. Măcar, ceva.
Să trăiți!
Domnu’ Narcizu, trăi-v-ar gagica! Apropont, îi e foame.
Să mănâncă!
Chiar sunteti dnu Narcis ? Sluga !
Da, mă, că i-am zis eu că l-ai pomenit.
El este.
Ma bucur tare ca mi-a raspuns dnu Narcis, dar totusi cum latz luat fara caterpilar ?