Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Lacrimi mare

Oamenii care…

Sep 27, 2014
Nora Acsinte

Nu este a mea

Sep 25, 2014
Tiganica

Ţigănică

Sep 22, 2014
Britton Riviere

Un căţel zăbavă

Sep 19, 2014
Negru

Şi unde să te cunosc?

Sep 15, 2014
Ipocriyie Acsinte

Vai, ce rău îmi pare!

Sep 14, 2014
Gare Montparnasse 1895

Poartă la barieră

Load more

Oamenii care…

De la Ana la caiafe de Ana Barton / 29 septembrie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

… plâng(em) pe stradă sunt(em) extrem de bine hidrataţi. Şi nu cu sucuri dulci şi carbogazificate. Cu apă şi ceai gol. C-o găleată de spărtură de nori încinşi. Sau îngheţaţi.

Strada e locul cel mai sigur pentru că poate fi cel mai singur. Eu plâng greu dintotdeauna. Şi numai de nervi. Nu mă descarc niciodată, ci-mi adaug nervi mai mulţi, dar parcă niţel mai grei, mai osteniţi.

Locul meu perfect de plâns în public e troleibuzul. Mirosul lui îmi aminteşte invariabil de bunici. Şi plâng pe sub rimel şi peste dermatograf. Nu mult, că nu merg mult cu troleul. Şi nici des.

Dar de fiecare dată când văd oameni care plâng pe stradă mă-nţeapă ceva-n stern. Am acolo un fel de istm care se trezeşte numai la emoţii foarte mari. Sigur că nu ştiu de ce se activează şi când sunt emoţii care mă privesc pe mine-n sinele meu amărât, şi când văd oameni plângând pe stradă.

Dar nu neapărat pe stradă. Şi acasă. Şi în vizită. Şi cel mai rău mă doare indicele ăla de stern când plâng bărbaţii, deşi ar trebui să se-ntâmple asta când plâng copiii. Dar la copii am şi eu un pic de experienţă. Pot să fac diferenţa dintre lacrimile dureroase şi alea care bat din picior.

Lacrimi mare

Dacă stau să nu mă gândesc, sunt un om de-ncredere, de vreme ce toţi bărbaţii apropiaţi inimii mele au plâns în ochii mei, şi făr’ de vreo ruşine. Însă mai greu decât să alin lacrimile lor nu mi-a fost cu altele. Ăştia nu se-ntorc din supărare sărată cu una, cu două. Bine, nici nu plâng mult. Două-trei lacrimi, ca apa grea.

Oamenii care plâng pe stradă sunt labili psihic. Ăilalţi sunt abili psihic. Că se-abţin. Acum, sigur că nu le vine tuturor să plângă simultan. Dar ştiu din ochii mei cum e să fii şi lac de acumulare, şi deşert în acelaţi timp. C-o mână nevăzută dai drumul ecluzelor, cu alta-nsetată ţi se duc lacrimile-napoi, de parc-ar trebui să ceri voie unei comisii a plânsului să-ţi deschizi şi tu o firmă cu acest obiect de activitate şi să-ncepi să produci.

Când văd oameni care plâng pe stradă, văd şi tăvălugul. Şi nu-mi pasă dacă au dreptate-n plânsul lor, dacă au argumente, dacă jalea lor vine din vreo impresie. Durerea lor, adevărată ori închipuită, o simt la fel. Şi ei, şi eu. De ce ei, ştiu. Că şi pe mine m-a durut de mai multe ori câte vreo părere-ncuţitată, născută din spaimele mele. Cu sau fără rădăcini. Aşa că ştiu că nu-i diferenţă între a fi şi a ţi se părea când vine vorba despre durerea nefizică.

La puţini dintre oamenii pe care i-am văzut plângând pe stradă m-am dus, să-i întreb dacă le pot fi de vreo nădejde. Asta fiindcă n-am vrut să fiu intempestivă. Însă de azi o să mă duc la toţi. Chit că 95% mă vor respinge pe motiv că-s nebună şi nu-mi văd de treaba mea. Ori vor încerca să se ascundă mai bine. Mă duc.

 

Alte creierisme:

  • Te ridic eu. Tu umblăTe ridic eu. Tu umblă
  • Spovedania unui vasiliscSpovedania unui vasilisc
  • – Bună, ce faci? – Bine. – Bună, ce faci? – Bine.
  • Pere târziiPere târzii
  • Marea noastră, care nu ești în ceruri…Marea noastră, care nu ești în ceruri…
Facebook159
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: lacrimi, oameni, strada

8 comentarii

  1. calin / 30 septembrie 2014

    izvor da samt si da bunsamt…

    Reply
    • Ana Barton / 30 septembrie 2014

      Fiecare, Călin. :)

      Reply
  2. ram / 30 septembrie 2014

    l-am avut pt o secunda pe rajj in minte, care
    zicets si mie doamna ana ce strazi aveti sub pas ca sa mamplangez pe acolo
    :)

    Reply
    • ram / 30 septembrie 2014

      (n-are cum ca rajj, n-are cum.inimitabil)

      Reply
      • Ana Barton / 30 septembrie 2014

        :)

        Reply
  3. Seva Tudose / 30 septembrie 2014

    Of,Ana…tu știi că oamenii cei mai optimiști(mă cunoști tu un pic) sunt cei mai afectați fizic,predispuși la explozii de plâns ? Eu una plîng la un film,durerea fizică ori psihică a altor persoane,deși realizez că este un film după o carte eventual când citesc un roman !

    eu plâng și numai dacă am visat ceva despre copii,nepoți,sculându-mă udă leoarcă ! Iar remușcările sufletești mă omoară,că trebuia să fac așa și nu trebuia așa…probleme de conștiință !

    când mama mea era în comă 13 zile aici în USA,dormeam nopțile în sala de așteptare pe canapea ori pe jos cu ceas deșteptător,apoi mă spălam la baia spitalului, să plec la serviciu. Conduceam,mi-am adus aminte că nu mâncasem nimic ziua respectivă…

    am parcat mașina,am luat prînzul cu mine. M-am dus la serviciu din nou,pe jos.Când să plec la 5,ia mașina de unde nu-i…efectiv am uitat unde am lăsat-o.

    Am chemat poliția că mașina mi-a „fost furată” Dar după reconstituirea traseului parcurs de mine,când m-au întrebat,de la spital,la serviciu,la magazin-mall…a găsit-o acolo…

    nu știam nici numerele de la plăcuța de imatriculare. Au găsit-o poliția după numele meu de pe carnet,că era mașina mea !

    Insenitate temporară :cry:

    Reply
    • Ana Barton / 2 octombrie 2014

      Seva, cum mă faci tu pe mine să tremur, câtă putere ai în tine!

      Reply
  4. ram / 2 octombrie 2014

    un link pt rajj, cu acordul anei (multam cu tot multamul meu)

    https://www.youtube.com/watch?v=YOkt9tQVvWQ

    ps. nu e regie. e un firesc uluitor. intre doi oameni, observator si minunatie

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.