Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Acsinte chinuință

O „chinuință“ mică

Feb 06, 2016
Acsinte Roștariu

28 de zile

Feb 01, 2016
Acsinte lobodari

Legea antilobodă

Ian 29, 2016
Flașneta

Săru’ mâna și flașneta!

Ian 28, 2016
Acsinte nepotriviri

(Ne)potriviri

Ian 26, 2016
Roxana

Noi ca noi. Ne trezim şi-aprindem, fârtate, feştila

Ian 25, 2016
Lectica

Te rog frumos…

Load more

O „chinuință“ mică

Copilege de Ana Barton / 11 februarie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-
Aseară, la teatru, înainte de spectacol:
– Rada, mie-mi place cum zici tu „chinuință“ în loc de „chin“. De când te-am auzit pe tine, nu mai zic nici eu altfel. Și recunosc că mi-a plăcut mult de tot, erai așa mică și-ai inventat un cuvânt așa mișto, că te-am încurajat. Mi se pare chiar mai rotund și mai greu decât „chin“. E mai bun cuvântul tău.
– Și cum m-ai încurajat tu?
– Am râs și nu te-am contrazis. Te-am mai și pupat. Dar corect e „chin“. „Chinuință“ zicem între noi.
– Știi cât mă enervezi când mă corectezi, da?
– Știu, mamă, dar știi și tu de ce o fac, da?
– Știu, normal, dar tot mă enervează groaznic.
– Ai vrea să nu mai zic nimic?
– Într-un fel, da, aș vrea. Mă simt proastă când mă corectezi, chiar dacă o faci cât de frumos ești tu în stare. Tot proastă mă simt.
– Mamă, niciun om nu-și cunoaște perfect limba maternă, e imposibil așa ceva. O-nvățăm zilnic, dar tot n-o să-i știm niciodată toate cuvintele și toate expresiile. Și eu o-nvăț tot timpul și-mi vine mereu să râd când îmi spui „Bine că ești tu deșteaptă și știi toată româna“.
Acsinte chinuință
Foto: Costică Acsinte
– Știu, mi-ai mai zis asta, dar tot nu-mi place să mă corectezi. A, fii atentă, să-ți zic ceva. Mai ții minte că m-am frământat eu mult dacă ești sau nu mama mea, dacă nu cumva m-ai înfiat?
– Mai știu, cum să nu mai știu? Nu-mi cereai toată ziua să-ți demonstrez că sunt?
– Da, până ți-am găsit jurnalul de când erai gravidă cu mine și de când eram eu mică și mi-am dat seama că n-aveai cum să știi toate alea dacă nu erai mama mea. Și ecografiile.
– Rada, e normal, mulți copii își pun problema asta, și eu am făcut-o, ba chiar eram convinsă că părinții mei nu sunt părinții mei.
– Nu știu cât de mulți, dar asta poate fi o dovadă că sunt copilul tău. Suntem nebune în același fel.
– Ai dreptate, și asta e o dovadă.
– Dar fii atentă, mami: ce faci tu cu mine, asta cu corectarea, fac eu cu alții. Dar exact ca tine fac. Le vorbesc frumos, să nu se simtă jigniți, fac o glumă, mă ironizez pe mine, le zic ce nu știam eu și cum am zis un cuvânt aiurea mult timp, dar tot îi corectez. Asta m-a convins definitiv că ești mama mea.
– Ei, asta puteai lua de la oricine.
– Cum adică?
– Păi, oamenii care trăiesc împreună se influențează fără să-și dea seama. Legătura de sânge nu contează-n chestia asta.
– Tu, în loc să mă convingi, mă faci să am iar îndoieli?
– Nu, dar argumentul tău nu stă-n picioare. Și nu e normal ca o mamă să-și încurajeze copilul să se culce pe urechea demonstrațiilor false.
– Bine, lasă, m-ai obosit. Tu vrei sau nu să fii mama mea?
– Vreau.
– Atunci, ești.

Alte creierisme:

  • Ești copilul meu, fac ce vreau cu tineEști copilul meu, fac ce vreau cu tine
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • E rândul tău, copilul meu…E rândul tău, copilul meu…
  • Nu-ți dau copilul!Nu-ți dau copilul!
  • Nervii nervilor noștriNervii nervilor noștri
Facebook352
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: copil, cuvant, limbaj, mama, viata

10 comentarii

  1. Crokette / 11 februarie 2016

    Cred ca esti o mamă de zahăr.

    Reply
    • Ana Barton / 11 februarie 2016

      Întreab-o pe ea. :D N-ar fi de acord cu tine.

      Reply
      • Crokette / 11 februarie 2016

        Asa-i intotdeauna. Daca avem zahar, vrem castraveti murati, daca avem castraveti, vrem bitter suedez. Niciodata nu ii bine. :D

        Reply
  2. Ana Barton / 11 februarie 2016

    :lol:

    Reply
  3. Delia / 11 februarie 2016

    E delicioasa Rada, sfantul copil.
    Pupam fetele si mamele! Tu, cand o corectez pe Laila, sa vezi ce-mi face bandita,daca nu-mi cer voie in prealabil sa o corectez. (Formulele magice,nu totdeauuna prezente sau eficace “te superi daca”, “o lasi pe mama sa-ti arate cum se face asta”). Imi spune cu lacrimi in ochi “gata, nu mai vreau sa fiu Laila Milliken, nu mai vreau sa fi mama mea si nu mai vreau nimic” . La 3 ani asa imi zise, mor si rastignita ma vad de cuvintele ei. Ma bucur ca imi aminteste astfel ca are si ea sensibilitatile si hipersensibilitatiile ei de care eu….mai uit, de nesomn,de nefe,scuze se gasesc cu sacul.MA fac ca trestia si imi cer scuze,uite asa invat eu grabita de mine ca umilinta e cea mai frumoasa si folositoare dintre virtuti si la-ndemana. Pentru linistea ei ma fac si cantec, si nor ,si vant si adiere. Orice, doar sa se bucure ca este.Caci din bucurie si senin veni pe lume, nu din suparari.

    Reply
    • Ana Barton / 11 februarie 2016

      Frumoasa și buna mea, ce dor mi-e de voi toți, și de cei neștiuți încă. :) Bucuria mea e să vă știu fericiți și văd în poze că sunteți. Și cum cresc majestățile lor, ca din apă. :)

      Reply
  4. Raj / 12 februarie 2016

    Asa sunt fetele noastre, niste chinuinte mici. Cel putin a mea. Ii dai de dimineata cipicaul de rigoare si i-ai inchis gura pentru un timp. Ca la pranz trebuie sa-i dai 35 de lei pentru nustiuce bluza, ca alea 515 din dulapul ei nu sunt deajuns…

    Reply
  5. Hapi / 12 februarie 2016

    Și eu cred că o să învăț toată viața limba mea maternă și altele. Îmi place când sunt corectată pe privat. De multe ori, scriu în grabă, ceea ce nu e o scuză dar se strecoară vechi metehne: ca și noștrii. Da, am persistat mult cu greșeala asta. Sau 2 i unde nu e cazul.
    Ei, nimeni nu se simte happy când e corectat dar oamenii normali știu că e spre binele lor :)
    Urât e atunci când comentează 5 academicieni cu pancreatită acută faptul că a scris medicul cu greșeli în foaie.
    Consider că e bine să știm fiecare, cât putem de bine, măcar un domeniu.
    Și pe rând, învățăm ce avem nevoie…

    A… câteva limbi le știu totuși la perfecție, na, fără supărare :P

    Reply
  6. della kupsch / 19 februarie 2016

    Mama, pana in ziua de azi imi spune:”..de ce ma chinuiesti asa…” :)))))

    Reply
  7. windy / 19 februarie 2016

    Cu baietii trebuie as fii…..delicat ;)si clar !fara chinuinta ;) (sora medicala e “surora”)
    “- afara e un noian de zapada.
    -?!?ce ?! noian ?!?
    - Da, ce nu stii ?! Un noian de zapada…a pile of snow…
    - ahaa, un troian de zapada .
    -no mom ,ala era imparat …
    - of, ala era Traian….calul e Trojan…
    - ahhaa, limba romana, peace !!! “

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.