Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Mamă și copil

Nu-ți dau copilul!

Aug 14, 2017
11011669466_ccbcfeac67_z

Fasole verde, adică galbenă

Aug 08, 2017
Acsinte băiat

„Bine c-ai fost tu acolo să-mi dai două palme, când am avut nevoie“

Aug 05, 2017
Help this project, buy a book!Ajută proiectul: cumpără o carte!https://goo.gl/cSKgHU

Străinul

Aug 04, 2017
Acsinte sticle

Bem, batem, omorâm

Iul 29, 2017
Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

Iun 30, 2017
TAB_Dureri fantoma13

Cine pe cine doare

Load more

Nu-ți dau copilul!

Copilege de Ana Barton / 22 august 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Păi, nu i-l da. Leagă-l bine, cu două lanţuri de bicicletă, unul la gât, altul la glezne. Să nu care cumva să poată fugi. Cu tine vorbesc, mama lui, dar şi cu tine, tatăl lui. Dar fiindcă sunt mamă, din locul mamei voi vorbi. Dar şi ca să nu fie obositor de citit.

Îl hrăneşti, îl îmbraci, îl încalţi, îl educi, îl duci la doctor când e bolnav, îi ştergi lacrimile, îl legeni, îl cerţi. Îl creşti, adică. Zilnic şi noptic. Asta e normă de 24 de ore, ştii tu bine. Faci tot ce crezi că-i mai bine pentru el şi-o grămadă de prostii, că ăsta-i pachetul de părinte crescător.

Te sacrifici, nu-i aşa? Ei, bine, nu-i aşa. Ai ales să faci toate astea, nu te martiriza la mine, că nu ţine. Ştiu că e greu deseori, ştiu că-ţi vine de şapte ori pe zi şi de trei pe noapte să te dai cu capul de grindă, însă tot tu îi trăieşti copilului zâmbetele şi luminile, ba încă de mai multe ori.

Şi vine celălalt părinte şi vrea şi el, din când în când, să fie aproape de copilul lui. Al lui, nu mai face crize de Alzheimer numai când îţi convine. Şi te-nfurii. Nu-l laşi. Crezi că ai dreptul fiindcă duci greul. Însă duci şi bucuria, nu uita. Nu, n-ai niciun drept, dar poţi distruge cât n-ai crede. Iar valuri de tsunami faci fiindcă nu ai o viaţă a ta. De-aia îl caracatiţezi pe copil. Am simţit pumnul tău drept în faţă, n-aibi grijă.

Te gândeşti „De unde ştie muierea asta prin ce trec eu?!“. Ştiu. Am fost acolo. Venea tatăl copilului, în plin divorţ şi după, şi-l lua vineri-seara. De cum ieşeau pe uşă, mă aşezam să zac, cu draperiile trase. Mă ridicam numai după apă, cafea şi ţigări. De pereţi mă agăţam, că-mi tremurau şi minţile, şi membrele. Mă goleam de sânge. Mă durea ceva fără nume. Numai duminică-seara, când venea fata acasă, mă sculam din moartea asta prăfoasă şi grea de spaimă.

Îţi scriu azi, pe inima goală şi moale, fiindcă ştiu cum te doare şi cum te sapă. Am dus sfâşierea asta. În genunchi şi târâş am dus-o, dar vreau să mai ştii că niciodată n-am spus „NU!“. Şi nici n-am încercat să mă fofilez cumva şi să nu-i dau copilul. Şi să mai ştii c-am şi greşit, scăpând de vreo trei ori în ochii fetei ceva nemulţumire. Ştii ce-a făcut? Şi-a pus mâinile la urechi de fiecare dată şi-a zis „Nu pot, mamă.“ Am înţeles că sunt o nemernică. Am înghiţit cuiele propriei imbecilităţi şi-am învăţat să tac. Apoi, să nu mai judec.

Mama si copil

Lucrare de Paul Peel

Nu eşti dumnezeul copilului tău. Ţi s-a dat imensul privilegiu să-l faci şi să-l creşti. Să-l pregăteşti să-şi trăiască liber şi puternic viaţa. Să-l înveţi să iubească şi să se iubească. Să aibă încredere-n el, ca să se poată bucura şi ca să poată bucura. Nu-l amputa cu neîmplinirile tale. E destul că nu trăieşte cu amândoi părinţii lui. Nu lovi şi peste asta.

Dacă te porţi ca o proprietăreasă de magherniţă, aşa va face şi el. O să vrea să lege oameni cu lanţuri, ca să-i aibă. O să-nveţe că numai controlul îi ţine pe oameni lângă el. Îl pregăteşti să fie de nedorit, de nesuportat, singur. Ne-fe-ri-cit. Îi dai cucută cu linguriţa de argint. Şi-i mai bagi şi propriul sacrificiu pe gât. Ca să se simtă mic, neajutorat şi mereu vinovat.

Poate e mic acum şi nedezlipit de tine. Te bucură dependenţa lui, că nu mai faci diferenţa dintre ea şi dragoste. Dar o să vină vremea când te va călca-n picioare şi-apoi se va dezlega fără vreun prealabil de tine, cea care-l oprimă şi care-i decide respiraţia.

Ştii şi tu, ca şi mine, că, atunci când află că sunt înfiaţi, copiii îşi caută genitorii. Toţi fac asta. Oricum, toţi vor asta. Cum ţi-ai putea imagina că stă-n puterea ta să-l desparţi de părintele lui, de sângele lui, de inima lui? Sau crezi că inima e porţionată-n cvartale? Nu te cred că nu cunoşti întregul. Dac-ar fi aşa, bucuria am trăi-o cu un sfert, durerea cu altul şi tot aşa. Dar e altfel. E amestec, e întreg.

Azi, te rog să mă urăşi şi să mă-njuri. Dar te mai rog, aşa, proastă şi intruzivă cum mă simţi acum, să-ţi pui inima peste inima omului mic pe care-l creşti cu-atâta dragoste şi să-i asculţi cântecul de aur curgând al libertăţii. Dă-i voie să primească, să dăruiască, să fie. Dă-ţi voie să fii.

Alte creierisme:

  • Ești copilul meu, fac ce vreau cu tineEști copilul meu, fac ce vreau cu tine
  • Nervii nervilor noștriNervii nervilor noștri
  • Definiți, definiți, definiți. Familia, că pe restul le știțiDefiniți, definiți, definiți. Familia, că pe restul le știți
  • E rândul tău, copilul meu…E rândul tău, copilul meu…
  • Cei doi saciCei doi saci
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn1
Pinterest0
Tags: alienare parentala, copil, dragoste, familie, mama, posesiune, proprietate, societate, tata, viata

4 comentarii

  1. DG Ontelus / 23 august 2017

    Aveți dreptate și sunteți demnă de laudă pentru detașare și luciditate. Dar sunt convins că știți că suferința mamelor care-și cresc singure copiii explică, uneori chiar justifică, multe dintre greșelile pe care le menționați și altele, pe care nu le menționați. Suntem sau nu conștienți, într-un fel sau altul suferim cu toții și, din păcate, suferința poate determina gesturi și cuvinte nelalocul lor, dar explicabile omenește, inclusiv în cazul mamelor care-și cresc singure copiii. Toți oamenii sunt vulnerabili, suferă, dar mamele singure, din voia lor sau nu, au o vulnerabilitate suplimentară și, deci, într-o măsură mai mare, circumstanțe atenuante. Este punctul meu de vedere, pe care am simțit nevoia să vi-l împărtășesc.

    Reply
  2. Ana Barton / 23 august 2017

    Vă mulțumesc pentru comentariu, cunosc foarte bine postura de mamă singură. Din experiență, nu din auzite. Numai că mama singură sau tatăl singur, că sunt și tați în postura asta, trebuie să se gândească la binele copilului mereu, oricât de greu le-ar fi. E o luptă continuă cu tine, dar trebuie s-o duci, copilul tău câștigă, nu tu și nici fostul partener.

    Reply
  3. Teodorescu Manole / 24 august 2017

    Frumos, frumos ziceti dvs, adica… trist, trist…
    Da, si v-am vazut aseara <3

    Reply
    • Ana Barton / 24 august 2017

      :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.