Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
11011181125_ab376aa330_b

Murgu

Dec 06, 2016
mos-nicolae

Moș Nicolae…

Dec 02, 2016
cei-doi-saci

Cei doi saci

Noi 29, 2016
15692833579_80e1d5f49f_z

Am zis bine, Titi?

Noi 24, 2016
ovidiu-moisin

Gustul mâinilor tale

Noi 12, 2016
img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Oct 29, 2016
pop_8489unu

Moartea nu are preferințe sexuale

Load more

Murgu

Copilege de Ana Barton / 15 decembrie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea care foşneau aparte când rostogolea el pâinile. Murgu trebuie să fi fost de vârsta bunicului meu, dacă nu cumva chiar mai mare. Sigur nu-l chema aşa, dar eu altfel nu mi-l amintesc. Copiii şi nepoţii lui erau, de-a valma, ai lu’ Murgu. Oameni înalţi, cu feţe altaice. Femeile din neamul lor aveau sânii ascuţiţi, dar plini, mijlocul lor nu voia să se desfacă de şold, iar picioarele le erau ca fusele. Cumva, frumoase.

Nu eram chiar foarte mică atunci când m-au trimis prima dată la pâine. Să fi avut aproape şase ani, că era tot o netoamnă, ca asta. N-aş putea să spun că locul ăla era un magazin oarecare. Venea, nefiresc, după farmacie şi avea trepte înalte, parcă vreo cinci. Rotunjite pe mijloc, de călcăturile grele, şi erodate la capetele nisipoase. Pe urmă, împărăţeau lemnul şi pâinea. Nici nu mai făceai diferenţa. Uşa era veche şi groasă, un pic pufoasă, oricât de ciudat ar părea. Se deschidea greu, pe după pragul ca o vale. Muşcase, în timp, din podea, iar locul era de-acum înnegrit şi lucios.

Îndată ce porneai uşa spre înăuntru, începeai să ameţeşti. Peste tot era un praf proaspăt şi cald. Praf de pâine. Duşumelele nu scârţâiau, însă gemeau sub tălpi mari. Eu păşeam ca pe nimic, iar Murgu apăsa lemnul ca pe un avut. Se mişca nu leneş, dar liniştit, că pe vremea aia cuvântul relaxat nu scăpase încă din dicţionare. Oricum, nu la ţară. Bătrânul avea pereţii plini de pâine fiindcă erau acolo vreo cinci brutării: una pe Olteni, alta către Vlăsceni, două înspre Cărpeniş, dar mai afundate printre uliţe, şi una, hăt, pe linia ce ducea la Ziduri. Şapte sate mâncau pâine de la noi. Sau nouă.

11011181125_ab376aa330_b

Foto: Costică Acsinte

Avea Murgu rafturi până-n tavan. Se ridicau ele cam la un metru de podele, iar acolo ţinea lăzile goale. Pe urmă, în dreptunghiurile curate, aşeza pâinile. Cred că-şi făcuse rafturile după măsura lui. Babele n-ajungeau niciodată. Tejgheaua era imensă şi mustea de făină caldă. Acolo accepta el lăzi, dar numai pe alea albe. În ele, adăstau pâinile ovale. În dreapta mea erau cele albe, coapte indecis şi trăsnind a crud de cocă. În dreapta lui erau pâinile hotărâte şi rumene, unele chiar arse pe la colţuri şi pe burţile tari. Şi-apoi, un maldăr de coptură, părând a trăi în devălmăşie, către perete. Unele cred că urcau singure.

La Murgu n-am întâlnit pâine rece niciodată, dar trebuie să fi fost. Sigur, nu la şase dimineaţa, când mă duceam eu s-o caut şi s-o iau acasă. Şi astăzi cred că el încălzea pâinea cu mâinile alea mari şi albe de făină. Se ştergea numai de arsură şi făcea asta de ca şi cum îl întina. Te punea să alegi cu ochii, de la el am învăţat asta, deşi nu cred că s-a uitat vreodată la mine, apoi le lua între palme, părea că le cântăreşte, legănându-le, apoi te punea să urci sacoşa pe tejghea şi să-i desfaci gâtlejul. Le strecura, una câte una, înăuntru, c-un fel de părere de rău. Mişca apoi noul lor loc, să le-aşeze cumsecade, le mângâia, de dinafară, cu palmele închise, dar nu strânse, apropia toartele şi te făcea proprietar. Nu zâmbea niciodată Murgu, iar asta cred că se-ntâmpla pentru că el nu vindea pâine, ci se despărţea de mii de ori pe zi de ea.

Fragment din volumul Prospect de femeie, Editura Herg Benet, București, 2014.

Alte creierisme:

  • FinauroraFinaurora
  • Ah, sunt superbă!Ah, sunt superbă!
  • DudDud
  • De Crăciun, harababurăDe Crăciun, harababură
  • GicaGica
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: batran, brutarie, bucurie, caldura, copilarie, frumusete, lumina, paine, parbat

8 comentarii

  1. Cristina / 15 decembrie 2016

    Câtă nostalgie ai trezit în mine, ce vremuri şi oameni minunaţi, câtă linişte şi poate un strop de fericire, mulţumesc Ană, aşa cum îţi mulţumesc de câte ori te citesc

    Reply
    • Ana Barton / 15 decembrie 2016

      Mulțumesc și eu. Mult. :)

      Reply
  2. Lenuta / 15 decembrie 2016

    Mi-a plăcut mult ultima frază, mi-a adus acea bucurie pe care uneori o primești abia după ce citești un întreg roman!

    Reply
    • Ana Barton / 15 decembrie 2016

      :)

      Reply
  3. Viorel Stan / 15 decembrie 2016

    Și când te gândești ca Murgu a fost echilibrul meu în această viață……Mulțumesc mult Ana .

    Reply
    • Ana Barton / 15 decembrie 2016

      Cu mult drag, Viorel. Murgu e un om cu care nu am vorbit niciodată, mă duceam cu bani ficși, el îi număra și-mi dădea pâinile, dar este unul dintre oamenii copilăriei mele. Amintirea lui e vie și vie o să rămână. De câte ori îmi miroase a pâine caldă, văd mâinile lui. :)

      Reply
  4. Flo / 15 decembrie 2016

    Cat de frumos ai scris, parca as fi fost acolo. Multumesc!

    Reply
    • Ana Barton / 15 decembrie 2016

      Cu drag. :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.