Femeie, îţi place să fii percepută ca aromă, nu-i aşa? Sigur, nu doar una. Şi, în afară de a schimba parfumurile, cum te mai faci tu mireasmă? Ai încercat din degete?
Adaugă-te în ce găteşti. O să mă-ntrebi, justificat, cum se face asta. Nu, nu sunt reţete tocmai fiindcă suntem diferite. Aşa că fiecare-şi inventează cartea de bucate, ajustându-şi-o de câteva ori pe zi.
Nu te gândi, când stabileşti ingredientele, să impresionezi, ci să-ţi placă ţie. Iar chestia asta poate fi extrapolată cu mare bucurie, nu cu minore şi sporadice succese.
Fă pâine şi prăjituri. Fă-le fără frică. Aluatul eşti tu însăţi, aşa că respectă ingredientele şi proporţiile. Asta, pentru-nceput. Pe urmă, pe timp ce-ţi vei fi din ce în ce mai familiară, joacă-te.
Nu-ţi da extemporale, nu-i nicio competiţie. Şi nici nu te autoprovoca steril, căutând să faci nu ştiu cui nu ştiu ce surprize. Nu uita că ţie e musai să-ţi placă tot ce găteşti. Şi dacă greşeşti, ce? Repari sau o iei de la capăt. Ca-n tot restul.
Nimic nu mi-e mai drag decât lucrarea mâinilor omului. Îndemânarea. Uneori, cad într-o admiraţie denudată de vorbe. Şi arareori am văzut o frenezie explozivă care să fie măcar un sfert decât aceea a degetelor mişcătoare şi lucrătoare.
Nu ţi-am zis de gătit ca să te trimit la cratiţă, ci pentru că ţi-e cel mai la-ndemână. Şi, mai ales, pentru că te poţi adăuga pe tine acolo, ca ingredient alchimic, de fiecare dată cu altă măsură, pentru ca să te recunoşti în gust şi-n aromă. În faptele simplităţii mici şi care nu-ţi cere niciodată nimic.
Si meseria mea ii perceputa ca o aroma si nu inteleg de ce. Lume rea…
Sarumana, ca uitai !
Să-mi trăieşti! Ce bunătăţi ne fac maica şi Vali, Raj?
Chiar eri am avut o intamplare cu trimisu la cratita, dna Ana. Eram cu fimea in masina si o cocoana a intrat in mine, ca na statdracu la stop. Am fost nevoit sa ma cocotz cu masina pe bordula, fimea so speriet rau tare, sia lipit mucii de parbriz. Mam dat jos din masina, am mai tarait frunzele de la morcov vio cinci metri , mam dus catranit la cocoana care so blocat inlauntru si tremura ca varga, respectiv ca trestia din mirifica delta a Dunarii. Era frumoasa foc, cam la vio 40 de ani, asa ca dv., dar sa stiti ca aratati ca la 31 de ani. Iam zis: cocoana , va rog sa ma ertati catz gresit si de ce a treb uit sa es az cu masina, cand aveati dv. treaba in oras ? Cocoana a imbul;inato , sa rosit la fatza ca cuismele alea ale dv. Cum domle, ce ea ? io am gresit si tot dv. va cereti scuze ? Altu daca erea, ma tremetea la cratita. Zic io: o codana asa tzafrosha ca dv., creca nu stie sa faca de mancare. E adevara, ce ea, am menajera.. Tamplarea e pur adevarata, dna Ana. Oare de ce vrea femeile frumoase sa ma omoare ?
De invidie, Raj, că nu te pot avea, de-aia te-ar călca ele cu maşina.
Nu-ti mai spun sa ma ierti, am inteles ca e imposibil. Cei care nu gresesc niciodata nu pot ierta, logic. Exceptia o fi Dumnezeu, poate. Voiam sa-ti urez “Paste fericit”, in amintirea unor vremuri de mult trecute si care n-o sa se intoarca.
C,
Te-am iertat, însă… de tot. Nu doresc să comunicăm în nicio formă. Scriseşi de parcă fo legătură amoroasă avuserăm noi. M-ai făcut să râd. Paşte fericit şi ţie! Nu-mi uita rugămintea, n-avem de ce comunica. Ei, dar uite că eu pot scrie liniştită! Nu mă-ncurcă deloc dreptunghiul roşu. Fii drăguţ şi nu-mi răspunde.
Nu, am scris pentru o persoana cu care m-am inteles exceptional, de o caldura si o sinceritate uluitoare, si a carei indiferenta acum doare rau. Prea rau. M-a si ajutat persoana aia enorm, si n-am sa uit asta. Te rog, nu incerca sa proiectezi asupra mea imaginea unui psihopat, mai bine intreaba-te cine ti-a insuflat imaginea aia. Ma scuzi pentru raspuns, dar prea ai exagerat cu “legatura amoroasa”.
Am pus alta adresa, sa fiu sigur ca intra in moderare. Hai, nu mai vin, daca asta vrei, dar sa stii ca doare, Ana … nu stiu daca meritam sau nu pedeapsa, dar e grea.
N-am eu putere de pedeapsă decât asupra mea şi o şi exercit cu hărnicie.
Toate comentariile intră-n moderare, mai puţin ale mele. 
Nu-nţeleg nimic din imaginea cu psihopatul şi nici cine ar fi putut să mi-o… insufle. Nu stă-n puterea nimănui să mă influenţeze în niciuna dintre relaţiile mele, indiferent ce formă au ele. Dacă eu nu te judec oentru acea nedreaptă şi abracadabrantă revărsare de acuzaţii din pagina mea, te rog să nu mă judeci nici tu pentru decizia mea. Eu accept că tu ai fost în stare de asta, te rog să accepţi şi tu omeneşte hotărârea mea de retragere definitivă. A trebuit, după intervenţiile tale, să fac faţă prietenilor care fuseseră martori la ele şi să le spun că le-nţeleg uimirea, le-o-mpărtăşesc, îmi pare rău c-au văzut asta. Încă o dată, te rog să nu mai comunicăm în niciun fel. Ce-am avut a-ţi spune, ţi-am spus cu drag, dacă vrei, poţi să-ţi aminteşti. Dacă nu, nu.
Pai cu adresa reala vad ca merg drept in spam.
Imi mai dai un drept la replica? Ma sperie cuvintele astea … de tot, pentru totdeauna, imi pare ca sintem prea mici pentru ele.
Bun, credeam ca au fost influente externe decisive. Ma bucur sa vad ca nu-i asa.
Mai intreb ceva. Esti sigura ca am urmarit sa te ranesc atunci si ca totul n-a fost decit o cearta de moment? Am gresit, de suparare am uitat ca e public, ca tu ai mii de oameni in lista acolo. Stiu ca-ti pare neverosimil, dar asta e, nu mi-am dat seama.
Ehe, pedepsele pot fi si indirecte. Sa stiu ca nu mai am cu cine schimba o vorba cind mi-e greu sau foarte greu, si mai ales sa stiu ca totul a pornit dintr-o prostie, a durut si doare rau de tot. Si mai gindeste-te ce motiv as avea acum, dupa mai bine de 3 luni, sa imi cer iertare. Oare nu cumva mi-a fost prea drag de vorbele alea pe care mi le-ai spus mai demult? Multumesc, nu-mi judeca prea aspru insistenta, chiar umblu prin lume bezmetic si singur…
C-a fost public n-a durut, a fost însă bizar şi urât. Treaba e că tu ştiai foarte bine că eu nu am niciun amestec în ce reclamai tu, dar m-ai învinovăţit. Ei, asta m-a durut pe mine fiindcă tu ştiai că n-am amestec, dar ţi-ai prăvălit furia pe mine. Şi, ca să nu mai doară, am pus zăgaz. Paşte fericit!
PS: caseta rosie cu “apasa, sa te vad” e pusa aiurea, scrii pe sub ea si nu vezi ce scrii. Vad c-am facut si o greseala de gramatica…
Maica e la noi do saptamana, dna Ana. A insistat Vali sa ramaie la noi, co iubeste sau ca vrea sai faca tate celi de Pasti, nu stiu. Oficial o iubeste si nar avea cum sa no iubeasca, ca maica e timida tare si rusinoasa. A facut pasca moldoveneasca, cozonac la cuptior si poalenbrau, cum numa tzata Bortancur facea pe vremuri, ca de la ea a invatat. E un neam pe care lumea il poreclea Borta in cur. Nu stiu de ce…
Eratadracu: ca cizmele, nu ca cuismele. Fecui 1 apropont la cismele alea ale dv. roshii. Le mai aveti ?
Unde faceti Pastele , dna Ana ?
Sigur că le am, Raj. Am văzut la stânga o rosătură, da’ i-am dat cu cerneală roşie şi nu se mai vede. Când m-am văzut acu’ două săptămâni cu Petronela, mi-a zis: „Tu, da’ ce păpuci faini ai!“. La părinţi fac Paştele, Raj, sunt deja la Târgovişte de ieri. Fecui drobu’, asară sarmalele, c-aşa vru tata, zice că aşa-i tradiţia la ei, în Ardeal. I-am făcut tradiţia.
Ati plecat ?
Dv. aveti atata treaba si io stau ca narodu pe capu dv. Am tulito.
Sarbatori fericite, Ana, alaturi de cei dragi!
sarmaale, le ador
Raj, asa ai patit ieri cu masina? Slava Domnului, io n-m carnet de soferi :))