Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now

Muierit şi panificaţie

Apr 17, 2014
A Goat team, Highland Park, Rochester, New York, 1900-1910

Săru’ mâna, nea Florică!

Apr 16, 2014
DSC09884

Mami are satâraş

Apr 15, 2014
_MG_8027

Să-ţi spun…

Apr 14, 2014
Perla

Aruncătorul de mărgăritare

Apr 13, 2014

Scufiţa… albastră

Apr 12, 2014
La tara

Frica de foame

Load more

Muierit şi panificaţie

Samizdat de Ana Barton / 18 aprilie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Femeie, îţi place să fii percepută ca aromă, nu-i aşa? Sigur, nu doar una. Şi, în afară de a schimba parfumurile, cum te mai faci tu mireasmă? Ai încercat din degete?

Adaugă-te în ce găteşti. O să mă-ntrebi, justificat, cum se face asta. Nu, nu sunt reţete tocmai fiindcă suntem diferite. Aşa că fiecare-şi inventează cartea de bucate, ajustându-şi-o de câteva ori pe zi.

Nu te gândi, când stabileşti ingredientele, să impresionezi, ci să-ţi placă ţie. Iar chestia asta poate fi extrapolată cu mare bucurie, nu cu minore şi sporadice succese.

Fă pâine şi prăjituri. Fă-le fără frică. Aluatul eşti tu însăţi, aşa că respectă ingredientele şi proporţiile. Asta, pentru-nceput. Pe urmă, pe timp ce-ţi vei fi din ce în ce mai familiară, joacă-te.

Nu-ţi da extemporale, nu-i nicio competiţie. Şi nici nu te autoprovoca steril, căutând să faci nu ştiu cui nu ştiu ce surprize. Nu uita că ţie e musai să-ţi placă tot ce găteşti. Şi dacă greşeşti, ce? Repari sau o iei de la capăt. Ca-n tot restul.

lista

Nimic nu mi-e mai drag decât lucrarea mâinilor omului. Îndemânarea. Uneori, cad într-o admiraţie denudată de vorbe. Şi arareori am văzut o frenezie explozivă care să fie măcar un sfert decât aceea a degetelor mişcătoare şi lucrătoare.

Nu ţi-am zis de gătit ca să te trimit la cratiţă, ci pentru că ţi-e cel mai la-ndemână. Şi, mai ales, pentru că te poţi adăuga pe tine acolo, ca ingredient alchimic, de fiecare dată cu altă măsură, pentru ca să te recunoşti în gust şi-n aromă. În faptele simplităţii mici şi care nu-ţi cere niciodată nimic.

Alte creierisme:

  • Cozonaci cu mere şi brânză dulceCozonaci cu mere şi brânză dulce
  • Zece centimetriZece centimetri
  • De Crăciun, harababurăDe Crăciun, harababură
  • Uite, asta e pentru tine. Îţi mulţumescUite, asta e pentru tine. Îţi mulţumesc
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
Facebook95
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: aluat, arome, competitie, degete, extemporal, femeie, miresme

20 comentarii

  1. Raj / 18 aprilie 2014

    Si meseria mea ii perceputa ca o aroma si nu inteleg de ce. Lume rea…

    Reply
  2. Raj / 18 aprilie 2014

    Sarumana, ca uitai !

    Reply
    • Ana Barton / 18 aprilie 2014

      Să-mi trăieşti! Ce bunătăţi ne fac maica şi Vali, Raj?

      Reply
  3. Raj / 18 aprilie 2014

    Chiar eri am avut o intamplare cu trimisu la cratita, dna Ana. Eram cu fimea in masina si o cocoana a intrat in mine, ca na statdracu la stop. Am fost nevoit sa ma cocotz cu masina pe bordula, fimea so speriet rau tare, sia lipit mucii de parbriz. Mam dat jos din masina, am mai tarait frunzele de la morcov vio cinci metri , mam dus catranit la cocoana care so blocat inlauntru si tremura ca varga, respectiv ca trestia din mirifica delta a Dunarii. Era frumoasa foc, cam la vio 40 de ani, asa ca dv., dar sa stiti ca aratati ca la 31 de ani. Iam zis: cocoana , va rog sa ma ertati catz gresit si de ce a treb uit sa es az cu masina, cand aveati dv. treaba in oras ? Cocoana a imbul;inato , sa rosit la fatza ca cuismele alea ale dv. Cum domle, ce ea ? io am gresit si tot dv. va cereti scuze ? Altu daca erea, ma tremetea la cratita. Zic io: o codana asa tzafrosha ca dv., creca nu stie sa faca de mancare. E adevara, ce ea, am menajera.. Tamplarea e pur adevarata, dna Ana. Oare de ce vrea femeile frumoase sa ma omoare ?

    Reply
    • Ana Barton / 18 aprilie 2014

      De invidie, Raj, că nu te pot avea, de-aia te-ar călca ele cu maşina.

      Reply
  4. c / 18 aprilie 2014

    Nu-ti mai spun sa ma ierti, am inteles ca e imposibil. Cei care nu gresesc niciodata nu pot ierta, logic. Exceptia o fi Dumnezeu, poate. Voiam sa-ti urez “Paste fericit”, in amintirea unor vremuri de mult trecute si care n-o sa se intoarca.

    Reply
    • Ana Barton / 18 aprilie 2014

      C,
      Te-am iertat, însă… de tot. Nu doresc să comunicăm în nicio formă. Scriseşi de parcă fo legătură amoroasă avuserăm noi. M-ai făcut să râd. Paşte fericit şi ţie! Nu-mi uita rugămintea, n-avem de ce comunica. Ei, dar uite că eu pot scrie liniştită! Nu mă-ncurcă deloc dreptunghiul roşu. Fii drăguţ şi nu-mi răspunde.

      Reply
      • cos / 18 aprilie 2014

        Nu, am scris pentru o persoana cu care m-am inteles exceptional, de o caldura si o sinceritate uluitoare, si a carei indiferenta acum doare rau. Prea rau. M-a si ajutat persoana aia enorm, si n-am sa uit asta. Te rog, nu incerca sa proiectezi asupra mea imaginea unui psihopat, mai bine intreaba-te cine ti-a insuflat imaginea aia. Ma scuzi pentru raspuns, dar prea ai exagerat cu “legatura amoroasa”.

        Am pus alta adresa, sa fiu sigur ca intra in moderare. Hai, nu mai vin, daca asta vrei, dar sa stii ca doare, Ana … nu stiu daca meritam sau nu pedeapsa, dar e grea. :(

        Reply
        • Ana Barton / 18 aprilie 2014

          N-am eu putere de pedeapsă decât asupra mea şi o şi exercit cu hărnicie. :) Toate comentariile intră-n moderare, mai puţin ale mele. :) Nu-nţeleg nimic din imaginea cu psihopatul şi nici cine ar fi putut să mi-o… insufle. Nu stă-n puterea nimănui să mă influenţeze în niciuna dintre relaţiile mele, indiferent ce formă au ele. Dacă eu nu te judec oentru acea nedreaptă şi abracadabrantă revărsare de acuzaţii din pagina mea, te rog să nu mă judeci nici tu pentru decizia mea. Eu accept că tu ai fost în stare de asta, te rog să accepţi şi tu omeneşte hotărârea mea de retragere definitivă. A trebuit, după intervenţiile tale, să fac faţă prietenilor care fuseseră martori la ele şi să le spun că le-nţeleg uimirea, le-o-mpărtăşesc, îmi pare rău c-au văzut asta. Încă o dată, te rog să nu mai comunicăm în niciun fel. Ce-am avut a-ţi spune, ţi-am spus cu drag, dacă vrei, poţi să-ţi aminteşti. Dacă nu, nu.

          Reply
          • cos / 19 aprilie 2014

            Pai cu adresa reala vad ca merg drept in spam. :(

            Imi mai dai un drept la replica? Ma sperie cuvintele astea … de tot, pentru totdeauna, imi pare ca sintem prea mici pentru ele.

            Bun, credeam ca au fost influente externe decisive. Ma bucur sa vad ca nu-i asa.

            Mai intreb ceva. Esti sigura ca am urmarit sa te ranesc atunci si ca totul n-a fost decit o cearta de moment? Am gresit, de suparare am uitat ca e public, ca tu ai mii de oameni in lista acolo. Stiu ca-ti pare neverosimil, dar asta e, nu mi-am dat seama.

            Ehe, pedepsele pot fi si indirecte. Sa stiu ca nu mai am cu cine schimba o vorba cind mi-e greu sau foarte greu, si mai ales sa stiu ca totul a pornit dintr-o prostie, a durut si doare rau de tot. Si mai gindeste-te ce motiv as avea acum, dupa mai bine de 3 luni, sa imi cer iertare. Oare nu cumva mi-a fost prea drag de vorbele alea pe care mi le-ai spus mai demult? Multumesc, nu-mi judeca prea aspru insistenta, chiar umblu prin lume bezmetic si singur…

          • Ana Barton / 19 aprilie 2014

            C-a fost public n-a durut, a fost însă bizar şi urât. Treaba e că tu ştiai foarte bine că eu nu am niciun amestec în ce reclamai tu, dar m-ai învinovăţit. Ei, asta m-a durut pe mine fiindcă tu ştiai că n-am amestec, dar ţi-ai prăvălit furia pe mine. Şi, ca să nu mai doară, am pus zăgaz. Paşte fericit!

  5. c / 18 aprilie 2014

    PS: caseta rosie cu “apasa, sa te vad” e pusa aiurea, scrii pe sub ea si nu vezi ce scrii. Vad c-am facut si o greseala de gramatica…

    Reply
  6. Raj / 18 aprilie 2014

    Maica e la noi do saptamana, dna Ana. A insistat Vali sa ramaie la noi, co iubeste sau ca vrea sai faca tate celi de Pasti, nu stiu. Oficial o iubeste si nar avea cum sa no iubeasca, ca maica e timida tare si rusinoasa. A facut pasca moldoveneasca, cozonac la cuptior si poalenbrau, cum numa tzata Bortancur facea pe vremuri, ca de la ea a invatat. E un neam pe care lumea il poreclea Borta in cur. Nu stiu de ce…

    Reply
  7. Raj / 18 aprilie 2014

    Eratadracu: ca cizmele, nu ca cuismele. Fecui 1 apropont la cismele alea ale dv. roshii. Le mai aveti ?

    Reply
  8. Raj / 18 aprilie 2014

    Unde faceti Pastele , dna Ana ?

    Reply
    • Ana Barton / 18 aprilie 2014

      Sigur că le am, Raj. Am văzut la stânga o rosătură, da’ i-am dat cu cerneală roşie şi nu se mai vede. Când m-am văzut acu’ două săptămâni cu Petronela, mi-a zis: „Tu, da’ ce păpuci faini ai!“. La părinţi fac Paştele, Raj, sunt deja la Târgovişte de ieri. Fecui drobu’, asară sarmalele, c-aşa vru tata, zice că aşa-i tradiţia la ei, în Ardeal. I-am făcut tradiţia. :)

      Reply
  9. Raj / 18 aprilie 2014

    Ati plecat ?

    Reply
  10. Raj / 18 aprilie 2014

    Dv. aveti atata treaba si io stau ca narodu pe capu dv. Am tulito.

    Reply
  11. uc / 18 aprilie 2014

    Sarbatori fericite, Ana, alaturi de cei dragi! :) sarmaale, le ador

    Reply
  12. uc / 18 aprilie 2014

    Raj, asa ai patit ieri cu masina? Slava Domnului, io n-m carnet de soferi :))

    Reply

Lasă un răspuns către Raj Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.