Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Mihnea Boștină este virolog. A studiat matematică și informatică la Universitatea din București, dar și geologie și geofizică, este doctor în biofizică și biologie structurală și a fost cercetător la Institutul „Max Planck”, la Universitatea Harvard și la Universitatea McGill din Montreal. Acum este director academic la Otago Micro and Nano Imaging și este profesor în cadrul Departamentului de microbiologie și imunologie al Universității din Otago, Noua Zeelandă. Are un berbec, pe nume Ramy, pe care-l veți vedea într-o poză, mai jos.

Mihnea, noi, românii, intrăm în ceea ce se numește „scenariul 4”, adică vom avea peste 2000 de oameni infectați cu SARS-CoV-2. Probabil, avînd în vedere diferența de fus orar dintre tine și mine și repeziciunea cu care se schimbă cifrele, am intrat deja în acest scenariu. Asta înseamnă că nu-i vor mai interna pe toți cei testați pozitiv, cum se întîmplă acum, ci doar pe cei cu simptomatologie severă, oamenii care se simt foarte rău. Așadar, cei care au forme ușoare sau „medii” ale bolii vor rămîne acasă. Despre asta te rog să vorbim noi azi, despre această nouă situație pentru România.

Ce poate face un om care este infectat și e singur în casă, adică nu are pe nimeni? Te întreb pentru că mulți oameni s-au plîns că au sunat de foarte multe ori la numerele de telefon puse la dispoziție de autorități, dar nu li s-a răspuns.

Din păcate, telefonul este prima soluție. Iar în caz că nu răspunde nimeni, mi-e teamă că insistatul la telefon este cea de-a doua soluție. E important de urmărit simptomele – le vedem toți în presă, le auzim la radio și le vedem la televizor – și verifica dacă ele sînt specifice pentru Covid-19.

Există mulți alți viruși care circulă la ora asta și nu e exclus să fie vorba despre unul dintre aceștia. E adevărat însă că, în multe cazuri, simptomele sînt foarte asemănătoare. Dacă simptomele nu sînt grave, ieșitul din casă și așteptatul la spital ar crește doar riscul unor îmbolnăviri mai grave. Să nu uităm că e foarte posibilă infecția cu mai mulți viruși, lucru care ar complica enorm situația.

Din datele de pînă acum rezultă ca peste 80% dintre cei infectați sînt asimptomatici sau au simptome foarte ușoare. Așa că măsurile luate în casă în timpul unei răceli sînt de cele mai multe ori de ajuns. Ce e foarte important este izolarea totală timp de aproximativ o săptămînă de la declanșarea bolii.

Ce are de făcut o familie care are un caz de infectare cu SARS-CoV-2? În cele mai multe dintre case sînt mai multe persoane. Cum îl îngrijești pe cel bolnav și cum faci, în același timp, să nu te infectezi? Pe de altă parte, dacă totuși se îmbolnăvesc toți cei din aceeași casă, ceea ce este cel mai probabil, este esențial să caute în continuare să nu stea toți în aceeași încăpere, să nu mănînce la aceeași masă în același timp, să nu se uite toți la același film în același timp?

Din păcate, din datele pe care le avem se pare că virusul se transmite foarte ușor. Ceea ce face foarte probabil ca pînă la apariția simptomelor toți cei din casă să fie deja contaminați.

Cu toate acestea, trebuie reținute două lucruri. În primul rînd, orice persoană infectată poate transmite virusul cîteva săptămîni: 6-7 zile înainte de apariția simptomelor, în timpul bolii, dar și după încetarea simptomelor. În medie, un pacient elimină viruși timp de 20 de zile, dar au fost raportate cazuri de pacienți la care această perioadă s-a extins la 37 de zile.

În al doilea rînd, un contact minim și măsurile de igienă pe care le auzim peste tot sînt necesare chiar și în cazurile acestea. În special pentru persoanele în vîrstă sau pentru cei cu alte maladii.

Cît privește cazurile în care mulți dintre noi ne aflăm, anume să ne descurcăm în spații relativ mici, e important să încercăm să reducem la minimum contaminarea. Să ne gîndim că o persoană infectată eliberează continuu milioane de viruși care rezistă în aer timp de secunde sau minute, iar pe suprafețele din casă pot rezista și zile întregi. Așadar, orice putem face să eliminăm parte din ei e binevenit: aerisit des, dezinfectarea suprafețelor, evitarea contactelor directe sau statul prea aproape unul de altul fac o diferență. Regula spune să respectăm cei doi metri. Dar în casă, între noi, chiar jumătățile de măsură sînt importante: la jumătate de metru ajung doar jumătate dintre viruși, la un metru doar un sfert, iar la doi metri numărul scade spre zero. În plus, un regim care să dea organismului energia necesară, bogat în fructe, nu are cum să strice.

De ce este foarte important ca un pacient testat pozitiv, dar asimptomatic sau cu simptome ușoare, să nu stea în apropierea unui pacient cu simptome grave, care tușește și strănută? Știu, mi-ai zis „Ana, să nu uiți că nu sînt medic”, te-am întrebat mai sus niște chestiuni practice tocmai pentru că ești virolog și știi despre virusuri ceea ce noi, oamenii obișnuiți, nu știm. În disperare, oamenii iau de bune tot felul de opinii, tocmai pentru că noi nu avem cunoștințe suficiente ca să putem discerne. Te rog frumos să spui tu pe înțelesul oricărui nespecialist ce înseamnă încărcătura virală.

Încărcătura virală este totalitatea numărului de particule infecțioase raportată la volumul de specimen recoltat. Din datele existente pînă acum, s-a arătat că încărcătura virală este mai mare în cazul pacienților cu simptome mai grave. Asta ne oferă o regulă simplă – evitarea contactului cu cei bolnavi.

Din păcate, faptul că virusul este transmis de persoane aparent sănătoase complică enorm situația. Iar această complicație va încetini foarte mult eficiența măsurilor luate în viitorul apropiat. În momentul cînd vom avea un test care să determine dacă o persoană are anticorpi dezvoltați în timpul unei infecții trecute, iar acest test va fi accesibil oricui, lucrurile vor intra într-un soi de normal.

Din păcate, normalul acesta va fi diferit de cel cu care ne-am obișnuit.

Nivelul înalt al încărcăturii virale este una dintre cauzele infectării unui număr mare de medici, asistente, infirmiere, brancardiri, ambulanțieri?

Studiile de acest tip sînt destul de greu de făcut. Dar în cazul altor viruși s-a demonstrat că cu cît este mai mare numărul de particule cu care o persoană este infectată inițial, cu atît mai grave sînt simptomele. Acest lucru nu este în mod obligatoriu valabil pentru toate infecțiile virale. Or, medicii sînt expuși la doze foarte mari: și în timp – pentru că stau ore și ore în contact cu pacienți, și ca doză – pentru că un pacient cu afecțiuni grave va avea o încărcătură virală mai mare. Să mai adăugăm oboseala și stresul care slăbesc sistemul imunitar și vom înțelege de ce, spre exemplu în Italia, sînt la această oră peste 60 de decese în rîndul cadrelor medicale.

Tu citești tot timpul în revistele și pe site-urile de specialitate tot ce apare nou legat de infecția cu SARS-CoV-2. Tu știi să faci diferențele, ești virolog. Care sînt cunoscutele și care sînt necunoscutele în acest moment în ce privește acest tip nou de coronavirus? (Hm, am scris întîi timp, nu tip…)

Coronavirușii sînt cunoștințe vechi. Există două specii care circulă constant în populație, fiind responsabili pentru pînă la 30% din răcelile înregistrate. Dar cum nu provoacă complicații, nu au fost studiați foarte detaliat.

Cu toate acestea, am avut două episoade foarte dure de care am trecut oarecum cu succes: epidemia de SARS din  2003, soldată cu 8000 de cazuri și 800 de decese, și epidemia MERS din 2012, cu 1000 de cazuri și 400 decese.

Din păcate, mintea cea de pe urmă are memoria scurtă.

Așa că n-am învățat nimic aceste avertismente, iar guvernele din întreaga lume au fost luate prin surprindere, în ciuda studiilor care considerau iminentă o nouă epidemie. Saltul unui virus de la o specie la alta este un fenomen normal în evoluție. Cum răpim din ce în ce mai mult din spațiul sălbatic, astfel de evenimente devin din ce în ce mai frecvente. Mi-e teamă că ceea ce trăim acum să nu fie doar un al treilea avertisment.

Despre coronaviruși în general și chiar despre SARS-CoV-2, cum e numit virusul care cauzează boala Covid-19, cunoaștem destule detalii – cei interesați pot afla mai mult din texte mele zilnice de pe site-ul Savantgarde.

Din păcate, marile necunoscute sînt legate de latura medicală. Nu știm exact rata cu care se propagă virusul – cîte alte persoane sînt infectate de cineva deja infectat. La ora actuală, această cifră e pe undeva pe la 2.4, însă marja de eroare e enormă pentru a permite predicții utile.

Nu știm cum se va comporta virusul o dată ce vine vara. Speranța este că numărul de infecții va scădea, ca în cazul gripei, și nu va crește, ca în cazul altor viruși.

Nu știm cu adevărat cîte persoane sînt infectate în acest moment. Iar ignoranța acestei valori se răsfrînge într-o mulțime de necunoscute. În principal, care este cu adevărat mortalitatea Covid-19. În mod clar, ea este mult sub valoarea de peste 10% pe care am putea-o estima urmînd situația din Italia. Să sperăm că și valorile de aproximativ 1% date acum de țări ca Germania sau Canada sînt exagerate și că ele vor coborî atunci cînd se vor face mai multe teste.

Nu știm dacă, odată învinsă infecția, organismul este imun la o nouă infecție. Și dacă da, pentru cît timp.

Nu știm exact rata pacienților asimptomatici. În caz că numărul lor este suficient de mare, putem să sperăm într-o imunitate de grup – adică vor fi mai puțini aceia care pot retransmite boala. În plus, aceștia își pot relua activitatea obișnuită fără pericol.

Nu avem niciun medicament aprobat. Circulă o serie de informații referitoare la medicamente deja aprobate, dar fără studii clare nu vom ști care sînt riscurile asociate cu folosirea lor. A apărut un studiu care a arătat că, una dintre speranțe, Kaletra, este ineficient. Despre hidroxiclorochină nu se știe încă cît de eficientă este și care sînt contraindicațiile. În ce privește remdesivir, va mai trebui să așteptăm ceva vreme terminarea testelor clinice. Iar despre un vaccin nici nu poate fi vorba anul acesta.

Nu știm care sînt riscurile specifice în cazul altor maladii: diabet, boli de inimă, boli de plămîni. E adevărat că acum aceste necunoscute fac și mai complicată medicația, iar aceste complicații vor persista chiar atunci cînd vom avea medicamente aprobate.