FRIZERIA (nici o legătură cu coafura) e meseria ce tehnologia n-o va înlocui. Dacă este o meserie manuală ce mi-ar place s-o fac este FRIZERIA. Este mare lucru să-ți încredințeze altul poate cel mai valoros ce are să-l aranjezi. Tata, când nu luam vreo notă bună, spunea mamei: „A, nu conteză dacă nu devine inginer. Şi un meseriaș bun are valoare în lume.“ Eu am adăugat cu anii că pe brutarul bun din cartier toți îl știm, dar pe medicul mediocru puțini îl ştiu. Și asta fiindcă de adolescent am văzut ce înseamnă să cunoști această meserie.
În viața mea am avut 4 FRIZERI. Oradea Mare sigur amici f/b îl țin minte pe regretatul PUIU FRIZERUL. Din ultimele clase de liceu mă luase ca model la concursurile de frizerie. Prima frizerie la care l-am cunoscut era peste drum de Sala de Arte, puțin mai jos de Lactobar, spre Gară. De acolo, pe Magheru când s-a făcut blocul turn, și l-am părăsit la frizeria de la Dacia. Dar am pășit pe o pasarelă la o sală la Institutul Pedagocic, la o prezentare de modă a frizerilor și coafezelor, și m-am dus în 1971 cu prietenul Tili (Sotiris) la Constanța, la concursul național de frizeri, la un hotel mare.
Tili era cu alt frizer și am intrat la Casino cu ceva marinari greci ce am cunoscut. Puiu era de un charm deosebit: slab înalt, singurul pericol era când trecea vreo femeie prin față oglinzii. Întorcea capul, dar foarfeca lui cânta neîntrerupt. Fratele lui, Ianos, cred la fel mare meșter sculer-matrițer, mi-a făcut o zgardă-bijuterie pentru cățeaua Carla ce aveam. Puiu în orice oraș mergeam şi-i spuneam îmi dădea bani să ofer flori la câte o coafeză. Una din Cluj are și istorie. N-am să-l uit fiindcă nu am plătit niciodată tunsul, dar fiindcă ne legasem.
Ajuns în Grecia, normal fratele lui tata, unchiul Iannis, era frizer şi unde altundeva să merg. La prima, tunsoare n-am zis nimic. La a dou, i-am făcut observație și cum era înalt, 1,92, și eu pe scaun, am crezut că mă înghite. Meseriașul bun își recunoaște greșeala și dacă are egoism profesional și s-a liniștit când i-am spus acum o să se vadă că este muncă manuală fără o tăiere greșită, că,numai mașinile tund uniform. Normal, numai cu foarfeca lucra, nu vroia să audă de mașina de tuns.
La două săptămâni, cum mă vedea trecând, mă punea pe scaun să-mi arate ce meseriaș este şi aflam cu ocazia acea toate bârfele din împrejurimi. Să nu uit, din tot neamul Kalokerinos generații două în urmă, eu sunt cel mai scund. 1,78 am luat de la mama. Odată, un client l-a întebat când îl tundea ce face neamul tău, clientul acela scund? La care unchiul azis: „Kalokerinos și scund nu există, asta să stii!“ Şi asta a rămas în istoria neamului, speriat a tăcut clientul.
Unchiul făcuse tango în tinerețe. Era altceva când dansa cu mătușa, înaltă și ea. Din păcate, boala profesională I-a lovit şi s-au anchilozat două degete și greu putea în ultimii ani să lucreze. Până i-am spus: „ Asta a fost, de acuma o să vin să-mi spui ce-i nou în cartier.“ A zâmbit și cu mâna a făcut un gest de „du-te de-aici”.
SERAFIM e al treila un meseriaș de aur,„cânta” foarfeca în mâna lui. Vorbea puțin, comunist cu închisori în tinerețe, și, normal, ne-am legat. Nu cunoscusem emigrant politic în realitate și discutam și după ce termina, dacă nu avea client. La căderea comunismului, a suferit. Mi-a spus: „Îmi povesteai că lumea n-o duce bine, dar tot nu credeam.“ Glumeam, după acea devenise Synaspismos, accepta critica şi-i spuneam: „Lasă foarfeca, să-ți spun ceva“. A plecat devreme, cu un litru de retsina în fiecare amiază, la masă cu el. Sâmbătă, la întoarcerea de la plimbare, mă vedea și-mi punea primul pahar înainte de masă. Băiatul lui terminase liceul și nu a progresat. M-a rugat dacă îl pot lua la mine să lucreze. Am reacționat, i-am spus: „Nu, ia-l aici, are meserie de aur, să învețe.“ Parcă l-am înjunghiat, dar mi-a dat dreptate. Nu se supăra dacă observăm ceva. Ştia că iubesc meseria.
Venit în România, după două-trei încercări prin saloane, am dat de o frizeriţă adevărată. Marina este și amică pe f/b, demnă urmașă a predecisorilor ce am avut. Normal, vremurile s-au schimbat și mașina de tuns este unealtă de bază. În poză am rugat-o să fie cu foarfeca, fiindcă așa văd eu frizerii. După primul salut, nu se supără dacă o întreb: „Ce-ți fac bărbații legali și ilegali?“ Zâmbește toată și-mi spune: „Bine, începând cu tata”. Curios, aici află mai multe ea de la mine dăcât eu la ea. Tema favorită e Grecia, pe care a vizitat-o și, ca toți pățiții, vrea în fiecare an iar să meargă.
Anul acesta i-am dat OK pentru Antalya. M-a bucurat că a aflat ce sunt lintele (lintea, nota redactorului) de la mine și a mâncat cu poftă. Româncă adevărată. „Stop! Proaspăt tuns!“ Mai țineți minte ce făceam după aceea? Diferența dintre Frizerie și Coafură se vede dimineața, după primul duş și pieptănat la bărbați. Acuma, de ce stau eu și vă povestesc aceste istorii? Eu știu, voi poate o să aflați.
Dv. ati fost viodata la frizer sa va barbieriti, dna Ana ? Natz fost pentru ca sunteti fata si decei nu aveti barba ca sa umble frizeru cu briciu pe la fetisoara dv. cea frumoasa. Deci puteti sa va contraziceti frizeru in timp ce va contraziceti, cand va tunde. Io unu, cand ma tunde Grigorita frizeru, zic ca el: Ponta e cel mai tare, lu Voiculescu ia copto Base, prea multe partide is , trebe numa unu si bun, evazionistii trebe impucati pe stadion…
Raj, nu-i scris de mine, ci de-un domn, Ilias Kalokerinos.
Imi place godinu si gresia de pe jos.
Dna Ana, este ca tre sami tai unghia de la degetu mic cand ma duc la nunta ? As vrea sa abandonez pantofii albi, dar nu pot, ca creca asa ma place dra Nora….
Primu dus de dimineata, dna Ana ? Pai dv. cate dusuri faceti dimi ?
io am fost la frizer
, de atunci nu mai ma tund