Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Harpa

Lover’s City

Noi 26, 2014
Acsinte pictorita

Trebuie să-mi asculţi povestea!

Noi 25, 2014
Carbuni

Desfipt

Noi 17, 2014
Acsinte haitosa

România, haitoşa mea

Noi 14, 2014
Paie Acsinte

Proştii. O legendă urbană

Noi 11, 2014
Anamov

La 40 de ani am rămas fără serviciu

Noi 10, 2014
Laic

Aproapeghid feisbucăresc

Load more

Lover’s City

Ospecioi de Lacrima Andra / 27 noiembrie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Cotisem amuzată spre stânga, ieșind periculos de pe autostradă pentru că văzusem undeva scris că pe acolo, urmând un drum de țară, aș putea ajunge în Orașul Amanților. Ori poate al îndrăgostiților. Prin capota încinsă, soarele îmi desena cerculețe de aburi fierbinți în dreptul nasului și deasupra capului. Singura formă de bronz pe care o vreau  vara. „Arăți ca un tractorist”, mă apostrofează în fiecare vară, mama.

–  Ei, și?, am răspuns într-un an și mi-am lipit buline de abțibild pe mâini, așa încât aveam bronz îmbulinat de se crucea orice persoană normală la cap văzându-mă. Eu mă amuzam. Mama a jurat atunci să nu mă mai facă tractorist, în speranța că nu voi mai avea vreo idee care să o transforme în purtător de  copilţăcănitladoamnărespectabilă.

Plecasem şi acum de nebună prin lume, cum fac mereu și des: eu, vioara, mandolina, aparatul foto și mașina. Fără țintă, fără rezervări, fără reguli, fără a ști ce voi mânca și fără mâncare la mine, fără a ști unde voi dormi și fără intenția de a afla, fără calculator, fără GPS ori hărți. Bun venit, hazard! Te ador, schimbare! Adio, viață de sclav închinată muncii pentru mărunțișuri existențiale producătoare de nefericiri în masă! Nu-mi pasă. Când mă satur de lumea asta „așezată”, plec de nebună.

Nebunia și rebeliunea sunt viciile mele, hazardul e tatăl meu, schimbarea e mama mea. Uneori uit până și regulile de circulație. Dar nici aici nu întâmpin probleme. Până acum niciun polițai de pe niciun meridian al lumii nu mi-a văzut permisul. Ține de șarm, domnilor. Ori poate de vulnerabilitate. Nu știu. Sunt privită, mi se zâmbește, ei bâlbâie ceva și pleacă. Sau, cel mult, îmi cer actele mașinii pe care, ca o blondă contrafăcută ce sunt, le caut cu uimire atentă prin mașină.

Harpa

M-am pomenit într-o benzinărie, întrebând unde e Orașul Amanților. Ori al îndrăgostiților. Oamenii mă privesc uimiți. Mi se indică un traseu. O iau într-acolo și mă pomenesc la mănăstire.

– O fi dat Aghiuță  în maici. Ori taici, mă hlizesc singură, cu gura până la urechi de întâmplare, și intru în micul Versailles austriac, căscând ochii, spre delectarea sufletului și întru căutarea porții amorului între zidurile mănăstirii ce-mi fusese indicată.Râd de un turist care găsește un „Holy Crap” la intrare fiindcă dăduse cu deștul ăl mare de o scară mică, pusă acolo intenționat, pentru descoperirea unor sfinți naționali.

Cobor în micul orășel medieval de la poalele mănăstirii. O forfoteală veselă și colorată mă ia cu ea peste tot: la o nuntă ad-hoc, la o petrecere cu americani rătăciți pe hartă. Apoi, pe sub un portic, sfârșesc în curtea fascinantă a unei bisericuțe. Citesc cu greu cifrele romane. Am uitat. Mă oftic. 1129. Nu puteau termina în 1130? Nu. Trebuia să mă chinui eu cu cifrele astea la un mileniu distanță. Rușine! Intru. E atât de simplă și de plăcută că uit că e biserică. Parcă ar fi o casă. A mea. O scară de lemn, sculptată cu îngeri negri de fum, se înfige încolăcit în stomacul acoperișului. Un Isus răpciugos se anină între cer și pământ, într-un colț al altarului, și sub el un înger își află treabă uzând o harpă care rămăsese în două coarde. Sau atât material o fi avut sculptorul. Îmi dau seama că șoaptele pașilor mei se aud, fac ecou, mă urmăresc. Trecutul lor devine prezentul meu în încăperea asta fascinantă.

– Er ist meines Lebens Kraft,/Meiner Augen Lust und Sonne,/Meiner Seele Schatz und Wonne;/Darum laß ich Jesum nicht,/Aus dem Herzen und Gesicht, mă pomenesc eliberându-mi suflarea de viață la vibrația năvălită din tavan în capul meu, peste bietul meu suflet. Nu-mi pasă că e miez de august, și nu Crăciun. Orga îmi răspunde în armonii jazzy. Apoi, mă opresc să ascult. Curge, îmbată, sufocă, aleargă, mă ia cu ea, dansează, visează, creează o altă lume, un alt Bach, unul rock, apoi unul jazz. Răspund frenetic, uimită, pun suflare de viață la suflare de spirit născut din mâini și din clape. Apoi, liniște. Uit să mai respir. Mi-e teamă că mi s-ar auzi respirația, doar ea, intimă și goală, în buricul lumii.

Se ridică, vine la marginea balustradei. E mică, toată riduri, uscățivă, ciufulită ca un Einstein al muzicii. Aplaudă uimirea mea șocată. Eu râd și mă înclin în semn de mulțumire darului mâinilor ei. Aduce o cafea pe care o împărțim, stând pe o bancă, în fața altarului cu Cristosul peticit și îngerul cu harpa șchioapă. Are 97 de ani și cântă dumnezeiește Bach în armonii rock și jazz la orga medievală a unei frumoase bisericuțe din Melk. O întreb cum ajung în Orașul Amanților. Aplaudă râzând.

„Prin mănăstire”, mi se răspunde. Enigmă. Anno Domine 2013.

Alte creierisme:

  • Bot de îngerBot de înger
  • Zece rugăminţiZece rugăminţi
  • FugăturăFugătură
  • Elaphe quatuorlineataElaphe quatuorlineata
  • Săru’ mâna, nea Florică!Săru’ mâna, nea Florică!
Facebook48
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: biserica, calatorie, fiica, harpa, mama, muzica, orasul indragostitilor

12 comentarii

  1. Raj / 27 noiembrie 2014

    Nu puteti coti amuzata spre stanga, dra Andra. Doar inconstienta.

    Reply
  2. Raj / 27 noiembrie 2014

    Am glumit, nu va suparati. Accept orice fel de orientare politica. Io-s liberal convins.

    Reply
  3. lacrima / 27 noiembrie 2014

    Cu mashina bre! :))))

    Reply
  4. Raj / 27 noiembrie 2014

    Am scris mult despre dirijorul Mezo” din Bacaul copilariei mele deacu vio 50 da ani. Sa dus dracu postarea, unei ? Scrisesem mult si din inima. Fara sa am cultura muzicala, ma pis pe mine cand ascult muzica clasica. Ma lasa la repetitii peca-i duceram 3 pere, 2 mere, 8 prune. Locuiam la 50 m. de filarmonica. Eram desculti simi curgeau mucii si balele de uimire, caci ramaneam cu gura si narile deschise…

    Reply
  5. lacrima / 27 noiembrie 2014

    Am cotit doar pe autostrada, nu si pe esichierul politic, bre Raj! Ce-ti veni? :))))

    Reply
  6. Seva Tudose / 27 noiembrie 2014

    Andra,eu cînd eram o copilă,nu îmi lipeam abțibilduri pe măini să am bronz îmbulinat…eu aveam bronz în dungi pe mine,de ce ?

    Ptr, că mă duceam în fundul curții la WC-eu ,ce avea garduri de lemn,și fără acoperiș..stînd acolo un timp,mă și brozam în acelaș timp :D

    Reply
  7. lacrima andra / 28 noiembrie 2014

    Eu tot comentez, comentez si aici nu apare nimic :))

    Reply
  8. lacrima andra / 28 noiembrie 2014

    Raj, am cotit pe autostrada nu in politica! :))))

    Reply
  9. lacrima andra / 28 noiembrie 2014

    Seva! Aoleu! Da’ cat timp petreceai in preacinstitul loc??? :)))

    Reply
  10. Raj / 28 noiembrie 2014

    Stiu, dra Lacri catz cotit pa drum. Ceam si io asa ca sa va racai, ca sa va enervez la creeri. ……. Matz spart, dna Seva, si bungineala si bronz…

    Reply
  11. lacrima / 29 noiembrie 2014

    Ai grija bre Raj cu coteala :))))

    Reply
  12. Raj / 30 noiembrie 2014

    Incovenientu cu ninsorile de zilele astea, consta in faptu ca nu pot pentru ca sa vad unde se bungineste dulaul meu cand il scotz la aer, la plimbare, caci io am manusa speciala si punga pentru cacati. Ieri, am arborat niste steguletele pe unde sa bunginit canele, ca doara nu era sa bag mana in nameti. Maine ioi lua…

    Reply

Lasă un răspuns către lacrima Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi
  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.