Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Fetiţe Costică Acsinte

Leapşa pe cuvinte

Mai 11, 2014
Robinia pseudoacacia

Salcâm pripit

Mai 08, 2014
Boscoane

Plăcintă cu boscoane

Mai 07, 2014
Ab urbe condita

Ab urbe condita

Mai 06, 2014
Foto Laura Cobuz

Prostie cu premeditare

Mai 05, 2014
1

Copiii de cristal

Mai 05, 2014
Rada

Ah, sunt superbă!

Load more

Leapşa pe cuvinte

Samizdat de Ana Barton / 14 mai 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

1) La ce lucrez?

La mai multe lucruri deodată, ca de obicei. Scriu proză scurtă tot timpul: şi-n somn, şi-n veghe. Nu caut butonul de stop, asta dacă el chiar există. M-am trezit sâmbăta trecută cu un catren în cap. După 25 de ani de când n-am mai scris niciun vers. Vă voi spune eu la un moment dat povestea lăsatului de poezie la 15 ani. Cele două romane nebune din mintea mea se luptă de vreo doi ani. Niciunul nu lasă un milimetru. Probabil, va câştiga ăla care se-ncheie primul. Altfel nu văd.

2) În ce fel diferă ceea ce scriu eu de alte cărţi din cadrul aceluiaşi gen literar?

O poveste e-ntotdeauna alta, chiar dacă o spune acelaşi om. Altfel, oameni diferiţi narează distinct. Darămite când povestea-n sine o ştiu şi-o scriu numai eu. Apoi, marca stilistică personală e aceea care mă identifică.

3) De ce scriu ceea ce scriu?

De drag, de plăcere, din pasiune. Cred în puterea expiatoare a poveştii. Nimeni şi nimic nu ne poate perverti-ntr-atât încât să pierdem această bucurie ori să treacă pe lângă noi catharsisul. Uneori, povestea nici nu intră conştient în noi. Atunci îşi împlineşte ea, de fapt, rostul. Ăla de purificare.

4) Cum funcţionează mecanismul scrisului?

La mine, copilăreşte. Am trei caiete de bază, să le zicem agende. Acasă şade aia mare, brună, groasă, foarte bine legată, scrie pe ea BNR. Şi cum singurătatea mea se manifestă îndeobşte dimineaţa, când casa nu s-a trezit încă şi-mi beau cafeaua cu pisică-mea, Makeba, agenda asta locuieşte pe masa din bucătărie. Cea de la birou are foi de matematică, aşadar scriu în ea ceva mai ordonat, dar tot nu-nţeleg scrisul. În geantă e una mică, de doamnă, pe care-o scot pe stradă sau când călătoresc. N-am notat dintotdeauna, dar mi-am dat seama la un moment dat, târziu, chestiune de retard ştiut, că orice idee de scriitură se pierde, dacă n-o notez. În rest, nu uit nimic. Monstruos de nimic.

Fetiţe Costică Acsinte

Foto: Costică Acsinte

A, că uitai: scriu cu stiloul, să n-aud de pixuri sau roller-ball-uri. Sigur, foarte des, ca acum, de exemplu, direct pe tastatură. Diferenţa e că, deşi m-am aşezat cu o stare în faţa foii albe, cu cernelosul între degete, niciodată stiloul nu mă lasă să fiu aspră-n scris. Mă modelează de la primele două cuvinte şi-ajung să scriu ce vrea el, nu ce vreau eu. Se mai întâmplă şi la computer asta. M-aşez cu un cap, mă ridic cu altul. Povestea-i mult mai puternică decât scriitorul. Ea-l scrie pe el, să nu ne iluzionăm c-ar fi invers. Bine, câteodată, că-i prea deşteaptă şi ştie cum să-l ia, îi dă şi lui o temporar-mulţumitoare senzaţie de contribuţie.

5) Pentru cine scriu?

Pentru Rada, copila mea. Aşa m-am decis să scriu public. Îi cumpărasem în clasa a III-a un stilou, la-nceput de an. Dar un neaşteptat reflex pavlovian m-a obligat să-mi cumpăr şi mie unul. Am ajuns acasă, m-am aşezat, am luat o agendă de-o ţineam pe frigider, am deschis-o aleatoriu şi-am scris cam aşa: „Mi-e dor de scris. O să-mi explodeze capul de la atâta populaţie de cuvinte. Trebuie să-l mai uşurez. Rada, când o să te faci mare, iar mă-ta o să fie, să nu-ndrăzneşti altfel!, o durere cât o apăsare fotogramică de deget pe inimă, poate-o să vrei să o cunoşti şi altfel decât poţi afla un om atunci când eşti atât de aproape şi de zilnic cu el şi-n el. Să-ţi fie, mamă, scrisul mă-tii, o păturică de-ncălzit genunchii când ţi-o fi răcoare.“

Apoi, pentru c-am început prin a scrie pe net, am primit foarte repede şi foarte multe feed-back-uri. Habar n-aveam că lumea te ia, te-aşază pe sine, te ajustează după cum îi trăbă, te dă-napoi să te-mpresori cu facerile ei. Mi-am dat seama foarte repede că scriu nişte nisipuri comestibile, dulci pentru unii, sărate pentru alţii, uscate ori ploioase, depinde cine le citeşte şi cum şi le-mpropriază. În fiecare s-aşază altfel şi altceva. Pentru mine, nu contează să ţie lumea minte cine-a scris textul ăla, nu tre’ să-mi ştie mie numele. Dacă vorbele mele se duc în om şi-şi găsesc sălaş cald, dospesc acolo şi cozonăcesc în felul celui care le citeşte, e cel mai frumos dar. Însă ăsta nu-i un lucru pe care să-l ştiu. Doar îl nădăjduiesc.

Alte creierisme:

  • MulţumescMulţumesc
  • Incredibila poveste în neştiut evantai a lui Costăchel, onorabilul fiu al mamei sale, Vetuţa – Capitolul IIncredibila poveste în neştiut evantai a lui Costăchel, onorabilul fiu al mamei sale, Vetuţa – Capitolul I
  • Mâna aia care…Mâna aia care…
  • Alo? Aici locuieşte o meduză!Alo? Aici locuieşte o meduză!
  • Liana din leagănLiana din leagăn
Facebook84
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: agenda, bucurie, cititori, copil, cuvinte, mama, placere, scris, stilou

17 comentarii

  1. Monica / 14 mai 2014

    Nădăjduiește-l, Ană, că-i în adevăr totul. Și-n suflet ne crești ce ne-a trebui nouă, după pofta inimii fiecăruia.

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      :)

      Reply
  2. uc / 14 mai 2014

    :)

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      Unde, Uc?

      Reply
  3. uc / 14 mai 2014

    unde, ce?

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      Unde cefaci?

      Reply
  4. uc / 14 mai 2014

    fac bine:) , mai lucrez, mai ma rad, mai fac o pauza, mai zambesc ca am citit ce-ai scris :) ca mi-a placut.

    Reply
  5. Manuella / 14 mai 2014

    Nisipuri de clepsidră. Pentru mine.

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      De ce, Manu?

      Reply
  6. Manuella / 14 mai 2014

    Am sentimentul că de multe ori ai scris pentru mine.
    Doar că eşti modestă.

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      Păi, ce, n-am scris? Unde sunt modestă?

      Reply
  7. Manuella / 14 mai 2014

    Nu e întotdeauna frumoasă curgerea cuvintelor-nisip în timp?

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      :)

      Reply
  8. Manuella / 14 mai 2014

    Ai scris, ai scris! :)

    Reply
    • Ana Barton / 14 mai 2014

      Pune degetul.

      Reply
  9. George / 28 mai 2014

    Abia astept sa te….cetesc,draga doamna!

    Reply
    • Ana Barton / 28 mai 2014

      Şi eu, naşule. ;)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.