Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Copil care spune

Lăsați copiii să se spună, fraților

Mar 30, 2020
Mihnea detaliu

Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Dec 31, 2019
Zamolxe by Irinuca

Anul la capătul căruia ești viu e un an foarte bun

Dec 05, 2019
Icoana

Moș Nicolae

Dec 01, 2019
Irina drapel

Mă românesc pe zi ce trece

Oct 26, 2019
Perele de-acasă

Pere târzii

Aug 09, 2019
10 august 2018 de Vlad Chirea

Nu-mi supăra friptura cu lacrimile tale

Load more

Lăsați copiii să se spună, fraților

Copilege de Ana Barton / 5 mai 2020
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-
Lăsați-i pe copii să vă spună ce nu le convine la voi, la alții, la lume. Ba, mai mult, încurajați-i. Da, știu, Doamne, cât de bine știu!, vă vor prinde nervii-n cîrlige de rufe și-n piuneze, vă vor spulbera liniștea, ce să mai, pe românește, vă vor mînca sufletul. Dar ăsta e respectul, oamenilor buni, ăsta e adevăratul respect: să se simtă liberi să vă spună mereu ce cred, să aibă încredere în voi. Nu să fie supuși și să vă trateze ca pe niște mașini de întreținere a lor, visând la ziua când vor scăpa de voi.
Hai să ne gîndim cum am fost noi crescuți: să fim supuși, să nu comentăm deciziile părinților, să nu ne permitem să avem păreri, să nu contrazicem adulții, că sîntem obraznici și prost-crescuți. Și unde-am ajuns, oamenilor buni, ia ziceți voi, unde? Exact unde sîntem astăzi, carnea perfect supusă sub bocancul celor puternici.
Și hai să recunoaștem: eram noi chiar așa de supuși cum ne jucam rolul, ca să nu dezamăgim, să nu supărăm? Bineînțeles că nu eram. Dar n-am fost învățați să avem curajul să fim oameni, am fost lăsați să credem că om te face înaintarea în vîrstă.
Copil care spune
Imagine de Free-Photos de la Pixabay
N-am fost lăsați să punem întrebări, să ne exprimăm îndoielile sau chiar dezacordul față de deciziile părinților și ale adulților în general. Mama avea dreptate, tata avea dreptate, profesorii aveau dreptate. Noi nu am avut decît șansa de a ne îngropa întrebările, iar acum nu știm să punem întrebări, am pierdut exercițiul interogației, nu știm nici măcar că e firesc să punem întrebări.
Lăsați copiii să ajungă la ei înșiși, fraților, că nu i-ați făcut ca să vă asigurați liniștea, ci ca să fie fericiți. Or, între supunere și fericire e un univers de minciună. Iar minciuna îmbolnăvește. Uitați-vă la noi.

Alte creierisme:

  • Când școala îi iubește, copiii o iubescCând școala îi iubește, copiii o iubesc
  • De ce mi-e frică de manualul unicDe ce mi-e frică de manualul unic
  • Dragoste. Curs intensivDragoste. Curs intensiv
  • Copiii – oamenii noștri mariCopiii – oamenii noștri mari
  • Adolescent, adică nici mic, nici mareAdolescent, adică nici mic, nici mare
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: copii, creativitate, curaj, educatie, parinti, personalitate, profesori, putere, societate, stima de sine, viitor, vulnerabilitate

3 comentarii

  1. Elena / 8 mai 2020

    Atat de bine spus!!!

    Reply
  2. Diana / 3 decembrie 2020

    O mentalitate sanatoasa, big like!

    Reply
  3. bConnected / 30 decembrie 2020

    Foarte interesant articolul. Felicitari

    Reply

Lasă un răspuns către bConnected Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.