Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

Feb 12, 2018
All Over Your Face Robert Puțeanu

O să râdeți și-o să plângeți

Feb 06, 2018
Ochi

M-am lovit la ochi. Nu m-am dus la spital. De frică

Feb 04, 2018
Mircea Goia

Cerul e un uger…

Feb 03, 2018
SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Ian 31, 2018
Acsinte două femei

Pentru că pot, pentru că poți, pentru că putem

Ian 28, 2018
Micul Prinț oglindire

Un om avea o pasăre

Load more

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

Drumult de Ana Barton / 14 februarie 2018
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă și niște responsabili cu întunericul și cu lumina. Și-a făcut soarele și luna. Trecerile a stabilit că se fac prin dizolv și de-atunci avem îndiminețire și înserare. Pe urmă, cum știe toată lumea, a făcut tăria cerului, uscatul pământului, mările, oceanele, râurile, vânturile, arșița, gerul, iarba, pomii, stelele, la carte scrie că tot acum ar fi făcut soarele și luna, dar parcă mergeau mai devreme, a umplut pământul și apele de vietăți, nu chiar pline-ochi, dar oricum musteau de viață, le-a dat și darul reproducerii, că nu era să le facă cu mâna la nesfârșit, avea și alte treburi.

Era, așadar, ziua a patra, pe-nserat. Dumnezeu ostenise un pic, dar nu inventase încă psihologia, așa că n-a știut de asta, doar s-a așezat pe-un tăpșan, undeva la răspântia dintre lumi, nici asta n-a știut, că nu făcuse încă moartea, s-a așezat așa, din instinct. Și s-a uitat la ce făcuse. I-a plăcut, dar a văzut că mai era loc. În plus, nu făcuse încă legăturile, or, fără legături ce funcționează? Știa deja că vrea să facă om, dar încă se gândea ce să facă cu omul. Să-l lase liber, ca pe iarbă, ca pe pom, ca pe mangustă? Înclina către libertate, dar nu prea mult, că voia să-l facă pe om cu multă putere a minții. Și-atunci ar fi fost foarte, foarte periculos. Mai ales că știa sigur că-l va face nemuritor. Iar libertate totală și nemurire ar fi însemnat că omul putea să-i distrugă toată munca de patru zile, iar patru zile dumnezeiești sunt așa de lungi, că nu se punea problema s-o ia de la capăt.

Șarpele bun

Foto: Lia Stoica

Stând el pe muchia aia dintre lumi și uitându-se la animalele sălbatice, a avut o revelație, bașca o premoniție: să creeze ceva mai presus de om, ceva care să nu-l lase veci liber pe om. Obosit cum era, nu și-a pus problema sexului, chiar nu. Nu era cazul să se reproducă, aveau s-ajungă lumii-ntregi, de-acum până la capăt. A făcut, deci, șapte făpturi fără sex, din mană cerească le-a făcut, le-a modelat greu, că ploua deja, prima ploaie din lume, i s-au scurs printre degete mai mult. Când au fost gata, arătau ca laptele de pasăre, dar cu ochi. S-a uitat la ele, nu i-a fost clar dacă sunt bune sau rele, era deja târziu, i se făcuse și foame, voia să se și culce, nehotărâri de-astea, dumnezeiești. Le-a pus pe pervaz, la uscat. Acolo, făpturile s-au mai întins nițel, s-au mai lățit, s-au mai subțiat, unele s-au și scurs pe margine, dar una n-a căzut în țărână. Dimineața, când s-a trezit, Dumnezeu a înțeles că omul o să aibă de furcă cu ele, doar pentru om le făcuse. Acum, să le dea și nume. Le-a zis dragoste, că asta i-au sugerat, cum stăteau ele pe lemn ca niște ouă de struț într-o tigaie, abia sparte în uleiul încins. Dragoste, adică mare cuprindere, așa se tâlcuiește cuvântul ăsta. Cum îi rămăsese niște mană de cu seară, și-a zis că din ea o să facă îngerii, mulți vor fi, în plus, organizați, nu ca dragostele. Dar asta abia mâine, că azi avea scris în agendă să facă omul.

S-a sculat Dumnezeu din patul lui mare, cu baldachin, și-a spălat ochii lui mari, mâinile lui și mai mari, normal, a ieșit în curte, c-avea vreo două pogoane de pământ pe lângă casă, s-a așezat în țărână, a scuipat în palme, a luat nițică tină și-a-nceput să modeleze. În pomul din spatele lui, ședea la umbră Dumnezeu, soarele era așa de tânăr pe-atunci, că nu-și reglase termostatul, era un șarpe mic și delicat, care se uita curios la ce-avea să mai iasă din mâinile dumnezeiești. Pe el au sărit cele șapte furii când s-au zvântat bine, pe bietul lui suflet gingaș, care să-l ia, să-l stăpânească, să-l îndrăgostească. Cât se luptau ele unele cu altele, de bietul șarpe nu știa ce-i cu vânzoleala din inima lui veninoasă, Dumnezeu a rezolvat chestiunea omului, a făcut bărbat și femeie, le-a scos sforile ajutătoare și i-a lăsat să meargă nițel singuri, să vadă dacă mai e cazul să pună vaselină la articulații sau e bine-așa. Dragostele, care se bătuseră între ele într-așa hal, că erau zgâriate pe fețe, cu părul smuls și puținele veșminte rupte, au văzut prada cea nouă cum se ridica din tină în cea mai mare nesiguranță, ca puiul de girafă proaspăt livrat din uterul maicii sale, au mirosit inimile lor fragede și crocante și-au sărit din pom drept pe bieții oameni nou-făcuți.

Luptă n-au mai dat, a intrat în femeie cea mai zdravănă dintre ele, celelalte își trăgeau sufletele pe ogor și doar se uitau la grozăvie. Femeia a sughițat o dată, a înghițit în plin, chiar dacă a crezut că-n sec, și s-a uitat la bărbatul din fața ei. Era așa frumos și-i părea așa de bun, că i-au dat lacrimile. Au curs pe mâna dumnezeiască, Dumnezeu le-a gustat, a văzut că erau bune, așa c-a zis: „Să se înmulțească lacrimile omului, în veci de veci să nu sece.“ Apoi, s-a uitat spre cele șase dragoste frânte de războiul dintre ele, cum zăceau despletite și aproape fără suflare. I s-a făcut milă de ele, a-ntins dreapta lui și-a mai zis și asta: „De la voi să-i vie omului plânsul, ca s-aveți dracului rost pe lume! Uf, iar anticipez, acu’, n-am încotro, tre’ să cadă îngeri.“

Alte creierisme:

  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • Dragoste ne-ntoarsăDragoste ne-ntoarsă
  • Răul nostru cel de toate zileleRăul nostru cel de toate zilele
  • Iubitul meu…Iubitul meu…
  • Trei portocale jertfăTrei portocale jertfă
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: Adam, barbat, Dumnezeu, Eva, femeie, iubiri, oameni, omenire, sarpe, viata

4 comentarii

  1. Irina / 14 februarie 2018

    Excepționalā scriitura, ce bucurie şi bogăție de cuvinte. Aferim!

    Reply
  2. Ana Barton / 14 februarie 2018

    Mulțumesc, m-am amuzat scriind bucata asta. :)

    Reply
  3. Georgia / 15 februarie 2019

    Cred că în hohote ai râs în timp ce scriai. Bucata asta e bună rău pentru o animație.

    Reply
  4. Ana Barton / 15 februarie 2019

    Da, în hohote. :)

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări
  • Tanti

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2023 by Ana Barton.