Ești singur, Majestate,
singur într-o biserică de departe
e iarnă, Majestate,
iarnă la tine,
iarnă la noi,
iarnă în noi,
departe în tine
iarnă cu noi
ultima ta iarnă, Majestate
iarnă peste iarnă cu noi,
iarnă peste iarnă în noi
vor aprinde smirnă și tămâie
și-ți vor cădi trupul îmbrăcat în lemn și-n steag
îți vor cânta și se vor ruga Domnului să te primească
în loc cu lumină, în loc cu verdeață
unde nu este durere, nici întristare, nici suspin
pe urmă, vor pleca și va fi iarăși noapte și vei fi iarăși singur
dar mâine zbori, Majestate
și ție-ți place mult să zbori
iubești zborul tot
și mâine vii acasă
cu ultimul zbor al dimineții
noi te-așteptăm pâini, Majestate,
pâini multe, pâini mici
te-așteptăm frânți
să mai frângem o dată pâinile care suntem
la-ngroparea ta
căci pâinea, și mai bine ca tine cine știe asta, Majestate?,
se frânge mult, se frânge des,
se-mparte tuturor
vino acasă, Rege,
vino să-nmulțești pâinile prin frângerea inimilor
te-așteaptă ai tăi,
din pământ te cheamă,
te-așteptăm noi,
de pe pământ te strigăm
și te rugăm,
te implorăm,
învață-ne, Rege,
la venirea ta cea de pe urmă
să ne iubim unii pe alții
cum te-a iubit, mărite,
câinele tău.
<3
<3
Te citesc de 3 luni, Te am auzit la Trinitas într-un interviu si m-am îndrăgostit iremediabil de tine…
Scrii superb și ai trăiri autentice care impresionează! La mulți ani pt mâine!
Să fii sănătoasă,fericită, iubită și cu inima Sus!
Mulțumesc din inimă, Gabriela.
Sus să avem inimile!
Mulțumesc, Ana, nu știam să definesc tristețea care m-a cuprins….
La mine s-au adunat ani de cand te citesc. Am avut momente în care vorbele tale m-au îmbrățișat iar în altele a trebuit s-o fac singură. Cunoști drumul către inimă și acolo picuri balsam. Și vine alinarea ori trezirea. Nu-i rău în nici unul din cazuri. Mulțumesc!
La mulți ani!
Mulțumesc, Ioana.
….era in aprilie 92…de pasti , in fata la hotel continental….cand dupa 8 ore de asteptare rgele a aparut in balcon ,la cativa metri in spatele meu un tigan tanar plangea in hohote…cu lacrimile pana in barba…………………..