Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

Apr 11, 2017
Coresi 1

Când școala îi iubește, copiii o iubesc

Apr 05, 2017
Păpușa ruptă

Umărul păpușii

Apr 04, 2017
Acsinte fericire

Fericirea și nefericirea la Raj

Apr 02, 2017
Autism

O îmbrățișare

Apr 01, 2017
Somnambulism2

Adevărul meu + adevărul tău = realitatea noastră

Mar 28, 2017
Mod

Definiți, definiți, definiți. Familia, că pe restul le știți

Load more

Întâi se aprinde o lumină mică…

Dialogos de Ana Barton / 12 aprilie 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape.

Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide înăuntrul tău, așa cum te-apropii de orice necunoscut, c-așa e frumos și politicos. Nu dai buzna. Celălalt înțeles, ăla în care aproape e substantiv, presupune ca tu să nu te sperii, în călătoria asta cu pleoape, un pic, pentru început, când te-ntâlnești prin tine cu alții. Fiecare dintre ei e aproapele tău, fie că-ţi place de el, fie că nu. Fiecare dintre aceia care ne locuiesc sunt aproape și nu e vina niciunuia și nici responsabilitatea lui că tu l-ai așezat, poate pe unii nu mai știi nici când, nici de ce, în tine.

O să te miri, o să fii chiar uimit, bine, e normal, să știi, o să fii chiar șocat de cei pe care-i vei întâlni prin tine. Știu și eu, știi și tu istorisirea aia cu omul ajuns în rai. Hai s-o mai zic o dată, poate cineva totuși n-o știe. Un om moare și-ajunge-n rai. Simplific, normal. Acolo, are trei mirări, toate majore: nu-i găsește-n rai pe cei despre care ar fi putut băga mâna-n foc că-i va mânca raiul, îi găsește pe unii despre care ar fi jurat pe Biblie că n-au cum să ajungă acolo și, mirarea cea mai mare, cum de-a ajuns tocmai el în rai? De-aia zic c-o să fii surprins de cei cu care te vei întâlni prin tine. Dar asta numai dac-o iei încet, cu pleoapă aproape peste pleoapă, nu deschizi larg ochii, lumina multă și dintr-odată te orbește și pe din afară, și pe dinăuntru. Iar unii dintre cei care și-au făcut casă ori țarină în tine sunt niște prezențe palide, la intersecția dintre lumină și umbră, e posibil să nici nu-i vezi dacă intri-n tine cu soarele topor.

Asta cu aprinsul luminii e cea mai la-ndemână aprindere din câte are omul. Deschizi pur și simplu ochii. Numai că acum nu faci ca-n fiecare zi, când te trezești, sari din pat, oprești ceasul și iei ziua-n picioare. Acum îi deschizi înăuntru și-ai să fii surprins că lumina e aceeași și acolo. Numai locul e necunoscut sau nu foarte cunoscut. De-aia e bine să nu te duci cu torță, ca masalagiii odinioară, și s-aprinzi opaițul mic al pleoapelor, ca să-ți lumineze numai câte un pas.

Dă și tu „Bună ziua!“ celor pe care-i întâlnești, chiar dacă, să zicem, cu unii te-ai certat cândva, o dată, de două ori, de tot, pe alții te-ai supărat și te-ai răcit de ei, iar pe alții ai fost sigur că i-ai uitat. Ce să facem, înăuntrul nostru nu-s toate cum credem, așa cum nici în afara noastră nu sunt. De-aia am zis să-i saluți, poate pe unii nu i-ai văzut de mult. Dac-ai fi intrat cu făclie, poate nu-i vedeai nici acum și n-ai fi știut că sunt acolo, în tine, de când sufletul tău s-a legat de sufletele lor, înainte de orice supărări. Vezi bine că sunt trecătoare toate, de vreme ce în tine oamenii locuiesc bine-mersi, fiecare în garsoniera lui. Și nu-ți plătește niciunul chirie, nici nu știai de ei, nu te-apăsau. Credeai că i-ai dat afară de mult, că i-ai aruncat, dar uite că nu putem arunca așa ușor pe cât credem. Și uită-te și tu cât de ușori sunt, dacă nu i-ai simțit.

Mircea Goia 1 (3)

Foto: Mircea Goia

Nu le spune nimic după salut, să nu-i sperii. Cu unii n-ai vorbit în ultimii ani sau în ultimele zeci de ani, v-ați dezobișnuit de cuvinte. Nici n-ai ști ce să le spui, nici ei n-ar ști ce să-ți răspundă, înlăuntrul tău nu e un oarecare spațiu de închiriat, e pur și simplu casa lor, în care tu i-ai chemat, tu i-ai culcat, tu i-ai trăit, tu îi trăiești. Nimeni nu poate cere casă înăuntrul unui om, așa că nu e normal să-i iei acum la-ntrebări, poate ce caută acolo, poate de ce n-au plecat când i-ai alungat din mințile și din viața ta de-afară. Lasă-i să-și vadă de viețile lor din inima ta.

Fă și tu acum lumina doar o idee mai mare, că-i căutăm pe cei care au apartamente prin tine, pe cei pe care știi că-i iubești, că nu știi și nu poți fără ei, că fiecare dintre ei e un stâlp al fericirii tale. Deschide ușile, nu bate, ești în inima ta. Și-apoi, sunt cei mai apropiați ai tăi, cei pentru care ți-ai pus sufletul, puterile, ți-ai măturat neputințele, ți-ai înghițit durerile, te-ai făcut punte de mătase, ca să treacă ei lin când au avut nevoie și când n-au avut. Cum adică sunt goale apartamentele lor? Fă lumina și mai mare, deschide larg ochii, aprinde și farul. Nu te speria, poate-au plecat la cumpărături sau în vreo vacanță, nu-ți face griji. Lasă, nu te-apuca să dai cu-aspiratorul, nu șterge praful, nu deschide ferestrele, că sunt înțepenite, nu facem curat în casele altora. Da, ai dreptate să mă contrazici, casele lor sunt toate în casa ta, în inima ta. Iar ei sunt plecați. Nu plânge. Ba plângi, ești în casa ta, ba fă curat, primenește-o, sparge geamurile dacă s-au înțepenit zăvoarele, e dreptul tău din sufletul tău. Bine, fă lumina mai mică, te orbește, știu. Vezi golul mai gol și praful mai praf și nimicul mai nimic. Fă-o mică și hai să mergem, ai obosit de-atâta dereticare. Hai înapoi.

Nu, nu pot să țin eu lumina, nu e a mea, eu doar merg cu tine, sunt cu tine, dar lumina e a ta. Poți s-o lași așa, mijlocie. Cei pe care i-ai văzut primii, nevruții tăi, știu deja că ești aici. Poți să-i privești în ochi, să le mângâi mâinile, obrajii, să le săruți buzele și frunțile, umerii și piepturile, poți să le-arăți că le mulțumești că sunt în casa ta care este inima ta. Și lasă-i și pe ei să te mângâie și să te sărute, lasă-i și pe ei să-ți mulțumească pentru că le-ai făcut loc veșnic în inima ta care este casa ta. Vrei tare, să vorbești tare? Vorbește, râzi, urlă, plângi, cântă, inima are ziduri de carne, nu de cărămidă, nu de ciment, nu se sparg, se dilată un pic doar și-apoi își revin și-ncap iar toate râsurile, plânsurile, urletele și cântecele tale și ale lor, ale celor cărora le-ai făcut casă în inima ta. Spune-le, lasă-i și pe ei să se spună, așa sunt reîntâlnirile, zgomotoase, e normal, te consumă un pic și regăsirea, și iertarea, și bucuria. Fă lumina aia mai mare, și mai mare, cea mai mare. Vin Paștile.

Alte creierisme:

  • Ce mizerie la casa asta?!Ce mizerie la casa asta?!
  • De Crăciun, harababurăDe Crăciun, harababură
  • Miază…Miază…
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”„Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Iubitul meu…Iubitul meu…
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: acceptare, bucurie, casă, curatenie, dragoste, inima, lumina, oameni, om, Pasti, prietenie, regasire, suflet

11 comentarii

  1. Irina / 13 aprilie 2017

    Mi-i asa de drag acest text ca l-am citit si rascitit. E o nebunie ce-ti merge odata cu sangele in tot corpul. Ma-nclin! Geniala esti, Bartonescu!

    Reply
    • Ana Barton / 14 aprilie 2017

      De unde atâta genialitate? :)

      Reply
  2. anon / 14 aprilie 2017

    genial!

    Reply
    • Ana Barton / 14 aprilie 2017

      Mulțumesc, dar e cam mult. :)

      Reply
  3. Mihaela / 7 aprilie 2018

    Nu am comentat niciodata, intr-un fel oarecum egoist citeam si ma bucuram de lectura de calitate, dar acest text e… e sublim. Intim, frumos, dureros, si cred ca mai sint atribute, dar nu mai pot eu sa le spun… Felicitari pentru asa text, si… Sarbatori fericite! :)

    Reply
    • Ana Barton / 10 aprilie 2018

      Sărbători fericite! :)

      Reply
  4. Irina / 25 aprilie 2019

    Pfaaaa, ce diferit simt acest text excepțional acum. Aferim!

    Reply
  5. Ana Barton / 25 aprilie 2019

    Chiar și eu l-am citit diferit, da, da. :)

    Reply
  6. Cristi / 27 aprilie 2019

    Sarbatori luminate, Ana! :)

    Reply
  7. Monagherasim / 29 aprilie 2019

    Am citit și recitit și -am ascuns lacrimile acolo, în abisul sufletului ,unde Paștile îmi aduc an de an amintirea mamei ,plecate …..la ….ÎNVIEREA LUI ISUS! O SCRIERE ca o pecete. Multumesc Ana Barton❤

    Reply
    • Ana Barton / 3 mai 2019

      Cu mult drag, Mona.

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Ruxandra
  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2024 (1)
  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2025 by Ana Barton.