Deși, la o primă vedere, „scuză-mă“ pare perfect sinonim cu „iartă-mă“, lucrurile nu stau chiar așa. Nuanța o face implicarea emoțională. „Scuză-mă“ e rece, distant, oficial. „Iartă-mă“ e cald, e suflet, e chiar mai mult, e „îmi pare rău“.
Azi, Patriarhul Daniel și-a cerut iertare. A făcut bine. Foarte bine. A arătat smerenie, învățătura esențială a creștinismului. Sigur, mulți vor spune că l-ar fi înfricoșat protestatarii. Eu sper că doar l-au trezit. Cât privește demisia, un patriarh nu demisionează, el nu este un funcționar public, el nu este ales de popor, ci de Sfântul Sinod. În consecință, nu i se poate cere demisia.
A spus că biserica îi iubește și pe cei care merg la biserică, și pe cei care nu merg la biserică. Așa, părinte. Te-ndrepți. Nu știu exact care-ți sunt motivele, dar dă-mi voie să-ți amintesc de cuvântul de învățătură al părintelui Adrian Făgețeanu, pe când erai ieromonah: „Părinte, de la înălțime se vede bine. De jos, însă, se vede exact!“.
Oamenii se plângeau în vremea comunismului de trei categorii profesionale: medicii, profesorii și preoții. Se temeau s-ajungă să aibă nevoie de oricare dintre acestea fiindcă erau tratați mereu de sus. Acea superioritate îngrozea.
Părinte patriarh, lumea s-a schimbat. Trăim în 2015, nu în 1054, mutatis mutandis. Nu am întâlnit niciun medic care să mă trateze de sus, ba chiar am avut un moment în care m-am speriat inițial de o doamnă doctor. Ajunsesem la spital cu fata mea, în stare de pericol era copila, pericol de moarte, iar medicul a stabilizat-o și apoi m-a chemat să vorbim. Am vrut să-mi scot un șervețel din geantă, dar, când am deschis-o și-am început să caut după pachetul cu șervețele, doamna doctor a spus cu duritate: „Să nu-ndrăzniți!“. Apoi, a văzut ce-am scos din geantă, a venit la mine, m-a luat de mînă și și-a cerut iertare: „Îmi pare rău, iertați-mă, am avut o gardă grea.“. A crezut că vreau să-i dau șpagă.
Am copil de clasa a VIII-a, așa că am legătură strânsă cu școala de ani buni. Nu am întâlnit niciun profesor care să se fi purtat altfel decât foarte bine. Și nu cred că e vorba despre noroc aici. Societatea se schimbă, părinte, lumea se mișcă, nimeni nu stă pe loc.
Și cu preoții mi-a fost oarecum la fel. Majoritatea, preoți vrednici, oameni cumsecade. Am spus oarecum fiindcă au fost încercări de atitudine trufașă, însă am făcut stânga-mprejur și-am ieșit din biserică. Eu știu cum trebuie să se poarte un preot. Nu faci cinste rostului tău, nu te cunosc. Însă sunt alți oameni, părinte, care ori n-au loc de-ntors, ori încă își închipuie, din inerție, că sunt inferiori preoților. Așa cum cred că le-ar fi și medicilor sau profesorilor. Pentru că, se spune, nu e bine să-i superi, nu știi când și cum ai nevoie de ei.
Interesant e că niciuna dintre aceste categorii profesionale nu poate exista fără oameni. Medicii pe cine să vindece, profesorii pe cine să-nvețe, preoții pe cine să iubească? Fiindcă despre dragoste este vorba în rostul preotului pe lume și despre nimic altceva. Tot ce face el este sau trebuie să fie din dragoste de oameni. El este slujbașul Domnului, iar Domnul l-a pus pe el în slujba omului.
Acum, că ne clarificarăm, fie-ți primită rugăciunea de iertare, părinte, fie-ți primită de Dumnezeu și de oameni. Să-ți fie de bine și învățătura, preafericirea ta.
Multumiri Ana că ai scris
Cu drag, Rodică.
tare mult mi-a plăcut cum ai scris. dar știu eu câteva ”scuză-mă„ care nu-s deloc reci și oficiale. depinde cum îl spui. și, mai ales, depinde cum îl auzi. așa cred eu.
Liviu, da, depinde. Dar însăși alegera lui „scuză-mă“ arată o oarecare detașare.
Din cate stiu Biserica e condusa de ieromonahi (preoti necasatoriti). Preotii de mir (casatoriti) sunt mai aproape de oameni. Exista insa o moda pentru manastiri si calugari, desi cred ca un preot casatorit e mai in masura sa discute cu cineva care la randul lui are o familie. Cand aud de ‘minunatul calugar X din varful muntelui’ ma ia cu lesin. Sunt mai exotici, mai ‘cool’. Avem o foame de senzational ceva de speriat.
Avem şi mulţi călugări îmbunătăţiţi. Nu exclud foamena de senzaţional, dar în foarte mică măsură e valabilă.
Ană, dragă Ană. Într-adevăr, după cum bine remarcai, ,,iartă-mă” nu e sinonim cu ,,scuză-mă”. Despre iertare, întîmplător, am scris şi eu un text zilele acestea (se găseşte pe pagina mea de facebook). Ţi-am citit scrisoarea deschisă adresată Patriarhului Daniel şi am pus-o faţă-n faţă cu cea similară publicată de jurnalista Mirela Voicu. Două stiluri de abordare fundamental diferite, două feluri de a lua atitudine, două voci ce au în comun tonul grav şi spiritul de revoltă. Şi una şi alta binevenite, curajoase, responsabile, dată fiind situaţia socială explozivă din România ultimelor zile. Nu-mi propun să fac o analiză pe text, nu aceasta e intenţia mea, ci doar să te felicit pentru iniţiativă şi pentru faptul că îţi pasă. Totodată, aş dori să îţi împărtăşesc cîteva lucruri vizavi de cum văd eu reacţia Patriarhului (aflat în ,,toamna Patriarhului”), în speţă a B.O.R.., în legătură cu drama tinerilor din clubul respectiv, moment declanşator al mişcărilor populare de amploare şi al schimbărilor majore ulterioare extrem de necesare. Mă consider bine plasat în chestiuni ce ţin de Biserică. Nu am formaţie teologică, nu sînt un habotnic şi nici un liber cugetător sau ,,satanist” (deşi iubesc muzica rock şi libertatea de expresie), dezavuez derapajele de la credinţă, manipularea, minciuna, ipocrizia, distorsionarea mesajului christic şi pretinsele acţiuni ,,caritabile” legitimate în numele Său. Ca atîţia alţii, am văzut înregistrarea video prin care Patriarhul Daniel îşi cerea iertare poporului său. Un lamento sinistru, tremurat. Nu ştiu ce părere ai tu, însă eu, dincolo de faptul că punerea cenuşei în cap din partea acestuia a venit prea tîrziu, iar prestaţia B.O.R. e absolut lamentabilă, am fost martor la nişte imagini care nu cadrau defel cu pocăinţa, cu empatizarea în suferinţă. Am văzut şi revăzut un Patriarh cu o serioasă problemă de atitudine, cu un chip negru de furie (proiectat pe fundalul unei biblioteci scumpe, din lemn sculptat, şi purtînd la gît un engolpion a cărui valoare ar fi scos din foamete şi sărăcie zeci de nevoiaşi), cu un limbaj ipocrit (ce ducea înspre răstălmăcirea, chipurile, a poziţiei Bisericii), calp, citit de pe prompter, cu un personaj neconvins şi nepătruns de gravitatea celor întîmplate. Părea mai curînd un individ deranjat, arogant, împins în faţă de forţe oculte pentru a spăla obrazul găştii din care face parte, pentru scăparea propriei pieli (şi aşa unsă cu toate pomezile şi alifiile) şi înnălbirea propriei sutane. Pe mine unul, mesajul prelatului nu m-a convins, dimpotrivă m-a indignat, mi-a lăsat un gust amar şi m-a făcut să scrîşnesc din dinţi. M-a indignat fiindcă nu pot să-l disociez de cele ce ştim că se practică, la nivel înalt, în Dealul Patriarhiei: setea de putere, arghirofilia, manipularea grosieră, dispreţul suveran faţă de semeni, nepăsarea în faţa nevoilor omului de rînd, politizarea, opulenţa, grandomania, propensiunea spre cultul de tip faraonic, lipsa de smerenie, făţărnicia, reacţiile punitive (ce merg pînă la caterisire) la adresa preoţilor care au curaj să rupă tăcerea, impardonabilul comerţ practicat în biserici, jaful instituit pe capul enoriaşului prin taxele împovărătoare, evaziunea fiscală la scară mare practicată în lăcaşele de cult, lipsa de interes a Bisericii de a ieşi în stradă şi în întîmpinarea nevoilor oamenilor, cantonarea în mentalităţi înguste şi în atitudini retrograde ce nu cadrează deloc cu realitatea mileniului trei etc., etc. Toate, dar absolut toate, derulate cu ştiinţa şi cu binecuvîntarea Patriarhului Daniel. Personal, nu am nimic de împărţit cu acesta, nu mă înclin în faţa lui, nu-l simpatizez, nu-i pup mîna şi nici inelul (consider că doar femeile şi pruncii sînt îndreptăţiţi să li se sărute mîna). La fel ca predecesorul său, tovarăşul Teoctist (a se vedea pactizarea cu partidul comunist român, pornirile pidosnice şi reacţiile sale antisemite din tinereţe), Daniel are multe pete albe în biografie şi pe chelie şi un parcurs profesional suspect. Despre multe dintre acestea s-a scris pe larg în presă de-a lungul timpului. Sigur, trebuie decelat, însă, în buna tradiţie, niciodată nu iese fum fără foc. Deşi mărturisesc un botez, nu mă număr printre aceia care se calcă în picioare la moaşte, la paranghelii, la spovedanie sau la miruit, printre aceia care fac temenele sau sluj şi frecventează ardent, din frică de pedeapsa divină (altă prostie de proporţii intens perorată), instituţia numită Biserică. Credinţa mea, aşa cum cred că ar trebui să fie în general, este una ce ţine de sfera intimităţii, fără tam-tam, fără etalări habotnice, fără dat ochii peste cap sau mîrîieli pline de ură şi de dispreţ. Nu cred că avem nevoie de proiecte faraonice, în genul Catedralei Mîntuirii Neamului, şi nici de comportamente declasate şi deplasate. Dumnezeu e peste tot, îl regăsim pretutindeni, numai să vrem şi să avem ochi pentru El. În locul proiectelor giganteşti inutile (o sfidare la adresa bunului-simţ şi a poporului român) ar fi necesar, s-a mai spus lucrul acesta, să se dureze şcoli şi spitale, cantine pentru nevoiaşi, azile pentru bătrîni, locuri de joacă pentru copii, programe educative (exclus de îndobitocire dogmatică). În decursul secolelor, noi, românii, am ştiut să ne rugăm, să vărsăm o lacrimă şi să luăm lumină în şi din biserici de lemn, capodopere arhitectonice, unicat în lume, pe care, din prostie sau din ignoranţă, ne jenăm să le propunem ca brand de ţară. De ce să construim mauzolee, de ce să nu perpetuăm arta prelucrării lemnului şi să nu ne ocrotim artiştii (cîţi au mai rămas) şi tainele meseriei lor? De ce toată nevoia aceasta de circ, de spectacol, de grandomanie, de sfidare, de semănare a zîzaniei, de demonstraţii de forţă? De ce îl coborîm pe Iisus de pe Cruce în fiecare zi, ca după aceea să-L răstignim la loc, fără remuşcări? Catolicii ne-au dat o lecţie impresionantă de viaţă şi de demnitate prin prezenţa discretă a cardinalului Robu la locul dramei din Colectiv, unde s-a rugat pentru cei prea repede plecaţi dintre noi, vinovaţi fără vină, după care a spus mari adevăruri -echivalentul unei penitenţe- despre răul infiltrat, cocoloşit şi perpetuat în Biserică. Reacţia ortodocşilor (într-o ţară care se pretinde majoritar ortodoxă)? Nada! În concluzie, ce se petrece astăzi în sînul B.O.R., e departe de orto-doxia, de dreapta credinţă. În loc ca Sfîntul Sinod să conştientizeze criza spirituală actuală de proporţii (la care a contribuit vîrtos), să fie preocupat, în exclusivitate, de căpătuire, de funcţii şi de putere, să respecte libertatea convingerilor religioase (nu numai aruncînd vorbe într-o doară), în loc să se reformeze, să aplice transparenţa deplină şi să renunţe la vechile năravuri şi metehne, să se dezîncrînceneze, să se apropie de norod prin alte metode şi să descopere sensul vieţii şi menirea omului pe pămînt, se încăpăţînează să ne piardă definitiv. Ceea ce e un păcat strigător la cer. Neomologat, ce-i drept, de către scrierile sfinte.
Mulţumesc, Florin.
Să sperăm că şi-a cerut iertare din inimă, nu doar de ochii lumii.
Să.
Aaaa, sunteti fata, nu baiat, dra BOOKISH si in + mai sunteti si frumusica, chestie care imi face bine la ochi, da sa stiti ca nu toti pochii imi face bine la starea launtrica, caci ii unii prea curvari, prea betivani si prea iubitori de arginti, sarumana dna Ana si trafaletu cu care spoiti odaile inainte de Pasti. Peste cateva minute ma duc in fata primariei sa dau jos mafia si mana cu primarele, ca-i mare manifestatie. Acolo moi intalni si cu Neculai, sotu defunctei Anica, care care caca cu vidanja, ca doar nu lo manca, ca nu vorbeste in parlament. Si io am intalnit 1 calugar imbunatatit, dna Ana. Era intrun mercedes penultimu racnet si ma sicanat in trafic si nu sia cerut scuze, drept pt. care iam zis sa se duca in aia a mea, scuzati expresia. Era rumen la chip, dolofan si cu vinoncoa la stachini + fastfud, caci avea 1 pantece rotunjor peste care atarna o cruce cat ancora Titancului, 1 vapor de pasageri scufundat din cauza unui aisberg in 1912, an in care sa nasc. George Emil Palade, 1 mare savant. Am observat ca de cate ori se scufunda cate 1 vapor, o ambarcatiune, se naste cate o mare personalitate. La data de 14 sept. 1958 sa scufundat pe Bistrita o pluta si tot in ziua aceea mam nascut eu, chestie benefica pt. societatea romaneasca. Aveti plasma s-au LCD, dna Ana? Io am 1 TV ultimu racnet.
Televizoru asta al meu e ultimu racnet, din cauza ca vanzatoarea care mi la vandut, a scos 1 racnet si a nascut cu televizoru in brate, caci nu avea voe sa ridice televizoare si a zis ca racnetu pe care thocmai la scos, a fost ultimu racnet, caci nu mai vrea sa faca copii cu actualu ei sot, ca o pocneste deseori. Am observat ca de cate ori cumpar cate 1 TV, vanzatoarele nasc in fata mea, nu stu de ce. Unele nasc chiar fara sa fie gravide, chestie pe care nici io, nici stiinta ginecologica, nici scoacra mea, nu ni le putem explica. Odata, am cumparat 1 aspirator, 1 feon de uscat zulufii lu nevastamea, 1 fier de calcat camasi + batiste, iar vanzatoarea a nascut tripleti, cate 1 nou nascut deci pt. fiecare electronicala, chestie pe care nici chiar Facultatea de Electronica cu decanu in frunte nu pot sa si le explice. Va rog sa transmiteti tuturor fetelor de parte femeiasca depe fb-ul dv., 1 uikend fericit, dna Ana. Celor de parte barbateasca, nu, caci se poate interpreta…
Dna Ana, ati spus la tel. Nokia ca ,atuncea cand va duceti la Mecidia la neamuri, veti trece pe la mine. Va opresc 1 borcand de 800 gr. cu zacusca dela soacramea, dar sa veniti cu borcanu la schimb gol, caci soacramea tine mult la borcanele dansei. Nu vreau so supar caci imi da oua + gaini eco crescute cu rame si boabe, calcate de cocos in mod constant. Salutari dnului Robert + sotiei dansului si le urez casa de piatra particulara !
Am fost pe fugă, Raj, iartă-mă. Mi-e aşa un dor de tine…
Dak va e dor de mine, cand va veti duce la rudele pin alianta, veti trece sa ma vedeti la cabanuta mea de 4 /3 din lemn cu cerdac, dna Ana , sarumana si bormasina, ca presupun ca aveti o bormasina in lada dv. cu scule. Va pup cu drag pe frunte + Rada, iar pa dnu Narcis pe obectivu aparatului foto cu care face poze la vipuri, la pisici si la copaciul din fata blocului. Pup de asemenea, cele 3 matze, fara osebire de culoare, sex si tupeu pisicesc. Acuma la cabanuta sau aciuat 8 matze, printe care 6 pisoi mici carora le dau lapte si picioare, caci umbla printe picioru meu (am 1 singur picior) Daca nu aveti bormasina, trebue sa panditi cand se deschide viun market, ca astia au bormasine si drai cucar la promo. Vali numi mai da cu draicucarele in cap penca iam pus la indemana 1 ceoan din fonta necurtatat de coajea dela mamaliga, ca sa nu faca ecou cand ma pocnete, deoarece capu meu fiind gol, creaza ecou cu rezonanta. Aveti mixer ?
Am, da. Chiar nou, la promoţie.