Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Tanti leana Acsinte

Gogoşi à la tanti Leana

Sep 06, 2014
Vifor

Timiditatea la cai

Sep 02, 2014
Purdey & Sons

Sunt sincer, Doamne, sincer…

Sep 01, 2014
Gangsterii lui Acsinte

Tu de ce nu ai copii?

Aug 30, 2014
Andrei Cartas

Cristina şi-o labă

Aug 27, 2014
Frizer

Meserie, nu chestii supte din deget

Aug 26, 2014
Cizmarul

Zeitatea supremă a cizmelor

Load more

Gogoşi à la tanti Leana

Drumult de Ana Barton / 9 septembrie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Era sora cea mai mare a bunică-mii, o femeie înaltă şi foarte frumoasă, cu pielea albă şi necremuită vreodată, mândră tare că n-avea niciun rid. Zdravănă la trup şi veselă cu inima. Când o-ntâlneai, îţi ieşea soarele. Aşa era şi bărbatul ei, nea Mitică, iar eu am crezut când eram foarte mică despre ei că au un secret numai al lor care-i face mereu să râdă. Mai târziu, mi-am dat seama că doar se potriveau şi se iubeau. În felul lor înţepător, dar cu dulceaţă.

Tanti Leana ştia cele mai bune gogoşi din toate zările cunoscute şi-şi câştigase, din acest motiv, adoraţia întregului neam. Nu era sărbătoare la noi fără gogoşile ei. Dar nu dădea nimănui reţeta. Zicea mereu: „Să-mi spui din timp, că vin şi le facem amândouă.“ Şi meşterea la ele cu bunică-mea. Noi stăteam pe lângă butelie, pariind pe te miri ce jucărie care-i norocosul care-o ia pe prima la tăvăleală prin castronul cu zahăr-pudră.

Nu ştiu cum se făcea, dar mătuşă-mea o trimitea întotdeauna pe soră-sa după ceva ce nu era-n bucătărie. Câd se-ntorcea, bunică-mea-ntreba: „Ai mai pus ceva, Leano?“. Mătuşa se jura că nimic. Şi ieşeau nişte gogoşi pe care, dacă le-aş mai putea avea vreodată măcar la adulmecat, le-aş împăia.

A venit însă o aniversare la care tanti Leana n-a putut fi şi, pentru că se ştia de dinainte, i-a dat totuşi soră-sii reţeta. Bunică-mea, mare farmazoană-n bucătărie, a respectat întocmai instrucţiunile, până la firul de făină ăl mai mic. Dar gogoşile, deşi foarte bune, n-au fost „ca ale Leanii“. Ceea ce a-nfuriat-o, mai ales că atunci i-a fost ei clar de ce soră-sa o trimitea mereu după una-alta: ca să pună vreun ingredient secret în aluat, exact în lipsa ei.

Tanti leana Acsinte

Foto: Costică Acsinte

Furioasă şi aprigă, i-a trântit surorii celei mari verde şi usturător în faţă că asta-i de neconceput şi de neacceptat. Dar tanti Leana a negat, a făcut o glumă, a potolit-o. Cert e că lucrurile au rămas la fel: voiai gogoşile cele mai bune, o rugai să le facă.

Şi pentru că faima ei de mare prăjitureasă ajunsese deja departe, nişte făcători de nuntă au venit să-i ceară să le facă şi lor cozonacii pentru ziua cea mare. Pe vremea aia, la ţară, nu exista nuntă fără cozonaci. Chiar aşa, acum de ce există? În fine, au bătut palma şi-au externalizat cozonacii.

Ea emoţii n-avea, că-şi cunoştea bine mâinile. Le-a cerut ălora ingrediente pentru nişte cozonaci de lux, adicătelea de nuntă. Şi, neapărat, batoane de vanilie. Beneficiarii s-au executat şi i-au adus de toate. I-au ieşit, se spune, cei mai buni din toată cariera ei.

Noi n-am fi aflat asta decât din auzite, nu din binecuvântată gustare, ca să nu zic dreaptă-nfulecare, dacă tanti Leana n-ar fi mărunţit batoanele alea şi nu le-ar fi aruncat în coptură. La nuntă, când au tăiat, oamenii s-au îngrozit. Au fost convinşi că-s gândaci făcuţi toţi de-o mamă-n cozonacii lor, aşa c-au venit la poarta ei şi i-au pus în braţe, fapt ce a supărat-o foarte rău pe tanti Leana: „Nişte ţărani! Habar n-are ei ce e fin.“

Bunică-mea, când aflat obida soră-sii, a mângâiat-o cum a ştiut mai bine, adică tot înfierând lipsa de gusturi a comanditarilor. Dar după ce tanti Leana a plecat, mult mai liniştită şi răcorită, acasă, m-a luat deoparte, m-a lăsat să-nghit şi ultima-mbucătură divină şi mi-a zis: „Dracu’ a pus-o să nu-mi dea reţeta toată?! Orice roată se-ntoarce, mamă, să nu uiţi niciodată.“

Din volumul Mamifer, Editura Herg Benet, 2014.

Alte creierisme:

  • Cuibul cu barzăCuibul cu barză
  • Dă-i cu spirt, cocoană!Dă-i cu spirt, cocoană!
  • Femeia care face foculFemeia care face focul
  • La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat totLa început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot
  • ApocalipsicaApocalipsica
Facebook108
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0

14 comentarii

  1. Nora / 9 septembrie 2014

    :lol:
    Cred c-o suspecta pe nedrept bunica ta. :D Bănuiala mea e că între cele ce fac minuni și rețetele lor e o legătură magică, dincolo de ingrediente. Chiar și date altora, exacte până la ultima virgulă și urmate așijderea, nu ies la fel lucrurile.
    De-asta, datorită magiei ăsteia, sunt foarte tristă când văd că una lume se uită disprețuitor la femeile care știu că oalele și zdrăngănitul în ele au ritualurile lor. Iar proastelor care spun cu mândrie că nu știu să fiarbă un ou, le-aș cam crăpa un carton în cap. De ouă.

    Reply
    • Ana Barton / 9 septembrie 2014

      Nora, Zoe, republicano! :lol:
      Aşa era, cum şi-a dat seama bunică-mea, s-a dovedit mai târziu. :) Că amândouă erau desăvârşite la mâinile din bucătărie.

      Reply
  2. Nora / 9 septembrie 2014

    Așa cum? Ascundea ingrediente? :D

    Eu n-am pus la îndoială egalitatea de pricepere. Am eu teoria asta, că fiecare om care știe a fierbe un ou și puuuuuțin pe lângă asta are niște chestii ale lui, care-i ies extraordinar de bune, lui și doar lui. :D

    De pildă, eu fac ăl mai bun piure. Să nu râzi. :D Și firește c-am spus tuturor cum îl fac, e și ridicoldracu’ să-ți facă statuie pentru niște cartofi fierți, dar tot nu le iese ca mie. Mna. E magie între mine și cartofii ăia. :lol:

    Reply
    • Ana Barton / 9 septembrie 2014

      Sunt sigură că piurereasă mai bună decât tine nu există. Da, avea şofran ferit şi nu mai ştiu ce altă chestie. Da’ şofran sigur.

      Am şi eu chestii de zice lumea că le fac mai bine, da. Când mă duc la ai mei, mama zice să fac eu anumite mâncăruri, că-mi ies mai bine.

      Reply
  3. Nora / 9 septembrie 2014

    Taie și tu virgula aia de după ”tuturor”, mă fac dracu’ de râs.

    Reply
    • Ana Barton / 9 septembrie 2014

      Tăiat! :lol:

      Reply
  4. Nora / 9 septembrie 2014

    :lol: Ce nebună.

    Și da, sigur că ai chestii care ție îți ies cel mai cel. :D În fiecare familie, există cineva care face cei mai buni gogoșari murați (ăia cu miere :P), cel mai bine crescuți cozonaci, cea mai bună prăjitură ”deșteaptă” sau ”minune”. Ba chiar și cea mai bună colivă.

    Gogoșile mătușii tale mi-au evocat un arbore de mirosuri și gusturi. :D

    Reply
    • Ana Barton / 9 septembrie 2014

      Da’ mie! ;)

      Reply
  5. Seva Tudose / 10 septembrie 2014

    Ana,

    eu știu de ce o trimitea pe soră-sa după ceva,doar să pună ingredientul necesar la coca de gogoși ! Unele pun țaic,altele praf de copt,altele un pic de borș…și
    cele mai pufoase sunt să nu-i pui albușul, doar gălbenușul,o linguriță de untură și sifon/apă gazoasă,nu lapte, ci smântână,un praf de sare !

    Le prăjești în ulei amestecat cu untură ! Sunt moi și după 5 zile !

    ultima variantabunicii mele

    Reply
    • Ana Barton / 11 septembrie 2014

      A, Sevaaaa, mulțumesc pentru secrete! :)

      Reply
  6. RRaj / 10 septembrie 2014

    Va urez tuturor,,,, o seara buna ! Io nu fac gogosi, le vand…

    Reply
  7. RRaj / 10 septembrie 2014

    Cucoana din poza era data pe par ca sai stea tantos, cu fixativ ? Creca cu apa cu zahar , ca patuncea era scump fixativul.

    Reply
  8. RRaj / 10 septembrie 2014

    Cei mai buni cozonaci ii facea mamaia din Neamt, dna Ana. Inainte de a se apuca de aluat, se imbaia, Tatal Nostru, chestii, inchina la urma aluatul cu cantul palmei. Spre 80 de ani, de bucurie ca i-au iesit bine cozonacii, se cinstea c-o rachie si mai cadea sarmana in cur, in batatura, ca nu mai tinea la bautura. Odata a cazul in colbul ulitei si au ridicat-o repede niste tinerei, dar n-au ras de ea, ca o indrageau. Se apucase de pileala cam dupa 80 de ani. In viata ei nu bause mai mult de un desht de rachiu

    Reply

Lasă un răspuns către Nora Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări
  • Tanti

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2023 by Ana Barton.