În zilele
în
care
umblu
prin
lume
fragilă
simt,
ştiu,
cred
că
m-aş putea îndrăgosti.
Fragilitatea
e
singura
mea
putere.
Foto: Nora Pavel
În restul lor,
al zilelor
rămase
până la capătul vrut departe,
mestec
calcarul
rece,
strepezitor
al
victoriei
de
a face nimicuri mulţumitoare.
Mă tot gândesc că ar trebui să fiu mai mereu îndrăgostită!
De departe!
Ee, să arăt şi eu că-s tare ca o stâncă, nu ţesută din cristal!
Nu merge, deci. Nu păcălesc!
Noroc că ai desenat tu frumos profilul!
N-ai tu nevoie să păcăleşti. Tre’ doar să fii şi totul se-ntâmplă.
f frumos
pup
Ia puparea îndărăt.
succes azi
Mulţumesc, Uc!
Io ma uit la dv. si la matza, dna Ana, ca nu inteleg versurile. Daca bagati o manea, se schimba situatia…
Creca natz mancat bananele alea din dreapta sus.Deja era prea coapte.Asa faceti dv. femeele, aruncati banii si scriti versuri…
Deci dra Nora va pozat. Sa ziceti mersi ca nu va ucis matza, caci e antimatze…
Și cel de va veni, viață simplă nu va trăi, că-și va arde aripile la lampa orbitoare a sufletului tău. Și va orbecăi în extaz un timp, vreme în care castelul sufletului tău îi va înălța încă un castel, numai ca el să mai stea. Iar el va mai sta o vreme. Până când, copleșit de armonia cuvintelor tale scrise, se va revolta mărunt și rece ca o șopârlă. Tu l-ai chemat ca fluture cu aripi de înger, mai știi? Și pentru că josul nu e destul de jos pentru cineva orbit, golit de conținut , dacă e un fluture de serie, el va face tot ce-i va sta în putință să te alinieze la normal. Vezi atunci ca, din generozitate, să nu omori fluturele din sufletul tău, cel înțărcat cu pulbere de soare.
Magda,
Dar ce poveste frumoasă ai scris tu!
Raj, m-ai tradus în amor! Sufăr ca un câine plouat.