Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Acsinte Vasile

Fenomenul „Numai tu, Vasile“

Feb 13, 2016
Adrian Silișteanu

Sânul, ca un câmp de bătălie

Feb 11, 2016
Acsinte chinuință

O „chinuință“ mică

Feb 06, 2016
Acsinte Roștariu

28 de zile

Feb 01, 2016
Acsinte lobodari

Legea antilobodă

Ian 29, 2016
Flașneta

Săru’ mâna și flașneta!

Ian 28, 2016
Acsinte nepotriviri

(Ne)potriviri

Load more

Fenomenul „Numai tu, Vasile“

Samizdat de Ana Barton / 23 februarie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Nea Vasile, ca orice domn de vârsta, educația, carevasăzică și obiceiurile ce rezultau de-aici, era bărbatul casei. Trebuia s-aducă banii. În rest, viața, asta-nsemnând casa și familia, nu mai erau treaba lui. Tanti Marioara se ocupa de copii și de gospodărie, ca orice femeie de vârsta, educația, carevasăzică și obiceiurile născute și crescute de-aici.

Numai că tanti Marioara a-nțeles, e drept, nu de la-nceputurile căsniciei cu nea Vasile, ci mult mai târziu când treburile casei o covârșiseră și nu le mai putea face față, că soluția e simplă și la-ndemână.

Debutul fenomenului pe care l-am numit de cum am aflat de el „Numai tu, Vasile“ s-a produs într-o perioadă pe care tanti Marioara începuse s-o urască în ultimii ani pentru că nu-i mai aducea nicio bucurie: sărbătorile. Fie că era Crăciun, fie Paște, ea era asediată de curățenia pe care trebuia s-o aplice casei lor bătrânești și uriașe și de numărul mare de feluri de mâncare pe care le avea de făcut, că, deh, așa faci de sărbători.

Era deja Ajunul Crăciunului, seara, iar tanti Marioara nu mai prididea cu treburile. Când l-a văzut pe nea Vasile venind acasă, agățându-și paltonul și pălăria-n cui, a avut un fel de hierofanie: în ochii lui creștea un lighean de maioneză. L-a lăsat să se dezbrace de hainele bune, să și le ia pe-alea de casă, i-a dat să mănânce, l-a-ntrebat ce-a făcut pe unde-a fost, discuțiile casnice obișnuite.

Acsinte Vasile

Foto: Costică Acsinte

Și, pentru că l-a văzut binedispus, l-a-ntrebat dacă nu poate el să facă maioneza pentru salata de boeuf. Nea Vasile a clipit mărunt și des, a zis că se simte novice, dar o să-ncerce. Nevasta i-a pus în față zece gălbenușuri, cinci fierte și răcite, cinci nefierte, o lingură de sare, cu vârf, zeama de la două lămâi, un pahar care era cam jumătate cu sifon rece și două sticle de ulei de floarea-soarelui. L-a așezat pe nea Vasile în fotoliul lui preferat, în casă, nu-n bucătărie, ca pe slugi, i-a pus ingredientele pe-un scaun, i-a așternut un ștergar în poală, peste el a pus ligheanul, i-a dat o furculiță, să piseze gălbenușurile, iar pe urmă, o lingură de lemn, nouă, de-aia cu floare roșie cu albastru pe coadă. I-a explicat cât, cum, ce consecutivitate, ce frecvență și s-a dus să descurce treburile ei multe de la bucătărie. Când și-a adus aminte de el, s-a dus fuga-n casă. Acolo, ce să vezi: maioneza aproape dădea peste lighean, că nu-i spusese și când să se oprească. De Crăciunul ăla, le-a ieșit cea mai bună salată de boeuf de până atunci.

Chestia asta a instaurat o habitudine domestică învestită cu nițică paranormalitate: nimeni nu făcea maioneză ca nea Vasile. Și, de-atunci, nimănui nici nu i-ar fi trecut prin cap să concureze cu el. Când era nevoie de maioneză, că nu numai de sărbători era, mai faci și tu o țelină, o conopidă, niște vinete sau dovlecei cu maioneză, o auzeai pe tanti Marioara: „Numai tu, Vasile, faci cea mai bună maioneză pe care-am mâncat-o-n viața mea.“ Iar el făcea și mai era și fericit ca un copil care-a primit cadou jucăria din vitrină, aia pentru care-și lipise nasul de geam. Până a-mbătrânit și i-au anchilozat degetele, s-a putut ferici sigur și periodic nea Vasile. Când a murit, nu l-a plâns multă lume, că fusese dugos cu oamenii, carele se tălmăcește ursuz. Dar femeile din vecini, gospodinele care-și dedaseră bărbații la maioneză, dar chiar și la alte treburi, cum ar fi tocarea ingredientelor, că unele plusaseră și le ieșise, l-au plâns cu lacrimi cinstite și recunoscătoare. La parastasul lui, a fost multă salată de boeuf. Toată făcută de bărbați.

Alte creierisme:

  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • Am zis bine, Titi?Am zis bine, Titi?
  • Răul nostru cel de toate zileleRăul nostru cel de toate zilele
  • Decoraţiuni interioareDecoraţiuni interioare
  • În pădureÎn pădure
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: barbat, cuplu, femeie, influenta, oameni, relatii, viata

12 comentarii

  1. Raj / 24 februarie 2016

    Orice om se naste cun talent anume, dna Ana, sarumana si sucitoru. Vasile din nuvela dv. sa nascut cu acest talent, sa nu i se tae maioneza. Io am fost la un priveghi la care sau mancat multe scovergi si dsu baut 2 butoae cu vin. Scovergi , penca cand venea acasa baut, voia acest produs de patiserie, iar butoaele cu vin au fost baute penca si lu raposatu ii placea. Azi e Dragrobretele Saruta Fetele, o sarbatoare nationala a celor ce muncesc. E musai ca parlamentarii sai schimbe denumirea in Dragobretele Saruta si BabardescFetele, penca sarutul trebue sa se finalizeze cu babardeala. Io de Dragrobetele iam cumparat nevestemii 1 vibrator, penca eri cand a facut plinu la masina, prea se uita cu jind la pistolu ala de alimentare, cand la introdus in rezervor. A mai avut ea un vibrator de cand era fata mare, dar la stricat cand facea maioneza, ca nu gasea mixeru… Acuma sa decretat si Ziua Barbatului, cand pot sa ma imbat oficial ca porcu, ca neoficial ma imbat zilnic. Io de 8 martie numi bat nevasta la popou cu batzu, na, na, ca nu se face asa ceva deziua femeei

    Reply
  2. Ana Barton / 24 februarie 2016

    Unde fuseși, mă?

    Reply
  3. Raj / 24 februarie 2016

    Peicesa,sarumana. Nam scris de cateva zile caci am fost plecat sa duc gunoiul la ghena. Va urez ca de Dragobetele sa fiti macar sarutata…

    Reply
  4. Tipsynel / 24 februarie 2016

    Sarut mana! Eu sunt Vasile! De cand m-am insurat-sunt vreo 35 de ani de atunci-eu fac maioneza, toc si legumele si rup bucatele carnita!
    Sa traiesti Raj, stiu ca nu ai cont fb, ceea ce-i foarte bine dar azi imi pare rau ca n-ai! Stii cat de frumoasa-i doamna Ana cand recita din Sorescu? Iti doresc Raj de Dragobete babardeala cu repetitie!

    Reply
    • Ana Barton / 25 februarie 2016

      Brava, Vasile! :)

      Reply
    • Valentina / 26 februarie 2016

      Te-ntorseși din morți, Vasile? Cum e pe-acoloșa, bre? Tot cu maioneză?

      Reply
  5. Raj / 25 februarie 2016

    Pai cum reacu , dnu Tipsy, femeele recita si noi berbatii facem maiuneza… Io vreau sa recit toata ziua si nevasta sa dea cu sapa, cu tarnacopu, cu pikameru, sa ia ogoru in pula, sa sape, sa are, sa vidanjeze, sa zideasca, sa mulga capra, vaca, oaea, sa adune fanu pe care sal grupeze frumos in captze. Vreau ca femeea sa munceasca samiasigure kilu zilnic de fleicute si butoiul saptamanal cu vin rosu puterea ursului din rezervatie… Io 1 imi rezerv dreptu ca, dupa ce va face toate aceste activitati gospodaresti, sai recit sup clar de luna din Sorescu, Minulescu. Asta daca nu va cadea lata de oboseala…

    Reply
  6. Raj / 25 februarie 2016

    Io nu doresc sa patz ca olandezu ala din sec 14, Vicentu van Gogu, dnule Tipsy. Stiti cea patit dnu van Gogu? Va zic io: Pe dnu van Gogul la trimes nevastasa sa culeaga vio 5 hectare de floarea soarelui pe care le aveau cultivate pio tarla in apropierea unor eoliene care datorita crivatzului care sufla in draci dinspre est, produceau energie regenerabila, totalizand 100 de megawati. Seara cand a ajuns acasa rupt in gura de oboseala, dna van Goga la intrebat ? pe undea-i umblat ma ? El ia zis ca a cules floarea soarelui de pe tarlaua familiala cultivata cu fl. soarelui cuu fonduri UE. Ea: mananci cacat, ai fost la carciuma ! El: ba nu, uite dovada ! Si ia arata pictura cu fl. soarelui pe care a culeso. Ea: nu te cred. Si el, plin de nervi, si taiat urechea dreapta…

    Reply
  7. Ana Barton / 25 februarie 2016

    Nu ești cu toți boii acasă. :lol: :lol: :lol:

    Reply
  8. Ana Barton / 25 februarie 2016

    Raj, darling, am lăsat azi „cismele“ alea roșii lângă un tomberon. Aveau zece ani și o lună. Odihnească-se-n pace.

    Reply
  9. Raj / 25 februarie 2016

    Mai mergeau purtate, dna Ana. Lichite oleaca cu superglu, pingelite, tencuite. Io cand aveam 10 ani, aveam tenesi din aia chinezesti albi 40 de lei si, cand maica spoia odaile cu var alb, imi varuiam si io tenesii. Mergeam cu grije mare sa nui stric si taica cand ma vazut, a zis sa merg normal, ca parca is oparit la buci. Spunetii lu dnu Narcis sa nu ai bea, sa nu mai manance ca sa va ia altele . Vicentiu van Gog asta, dna Ana avea nevasta si bicicleta ? Sarumana si tavanu !

    Reply
  10. Valentina / 26 februarie 2016

    Anuță, punem de-o șezătoare, că de maioneză ne-am luat grija!

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Ruxandra
  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2024 (1)
  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2026 by Ana Barton.