Pfii, tocmai acum se cere redefinirea noțiunii de familie în constituție. Acum, când voiam și eu să mă căsătoresc cu mama, c-o iubesc de dinainte de-a mă ști, cu fiică-mea, pe ea o iubesc de dinainte de-a o ști, cu prietena mea I., mi-a zis că mi-a cumpărat solniță și piperniță, ale mele s-au spart, cu prietena mea A., care mi-a spus de două ori „N-o să te las niciodată la greu“, de două ori în ultima lună, cu prietena mea M., care-mi cumpără haine fistichii pentru că așa vrea ea, când intră-ntr-un magazin se gândește dacă mi-ar plăcea ceva și nu s-a-ntâmplat niciodată să nu-mi placă, cu frate-meu, c-a fost făcut pe comandă de ai mei, comanda am dat-o eu, și-a ieșit ceva ireal de mișto, cu prietenul meu H., încercăm o căsătorie mixtă, el e gay, eu, nu, dar fiindcă suntem bărbat și femeie cred că nu există impedimente, nefericiți să fim, la naiba!, asta e tot ce contează, cu motanul meu F., un tip de-un romantism feroce, chiar dacă mai pierde din mustăți, cu bicicleta eliptică, poate-așa mă achit de obligațiile conjugale și alergăm mai mult împreună, și mai luasem în calcul și căsătoria cu „Un veac de singurătate“, dacă tot nu ne despărțim de-atâta dulceață de vreme.
Foto: Narcis Pop
Și uite cum se dă astfel o lovitură cumplită căsătoriei prin redefinirea noțiunii de familie în constituție. Fiindcă exact asta se va întâmpla în practică. Familia va continua să fie familie, bazată pe dragoste, cu atenția, grija, păsarea, ajutorul, frumusețea, bucuria și toate celelalte bunătăți care o alcătuiesc, iar căsătoria va ajunge în timp o cenușăreasă, o formalitate, va fi redusă la o hârtie semnată de doi oameni, un contract. Și e nedrept, e aberant. Căsătoria nu e doar atât. E o formă de asumare a unei relații, o formă de legitimare socială, o formă de protecție a membrilor ei și a bunurilor acestor oameni. Nu e puțin deloc. Cred că cel mai crunt simt asta pe pielea lor cei care ar vrea să se căsătorească, dar legislația acestui stat laic nu le permite. O simt și cei care cred că e demodat să te căsătorești, atunci când cuplul se desparte, dintr-un motiv sau din altul, și-ncepe nebunia consecutivă despărțirii. Iar acum mă refer la copii și la bunuri, nu la durerea pe care o presupune orice despărțire. Nu înțeleg cum acești oameni care militează pentru redefinirea familiei în constituție, cerând să fie scris acolo negru pe alb că se pot căsători doar un bărbat și o femeie, nu-și dau seama că exact în căsătorie lovesc. Familia va continua să fie ce este încă de la începutul lumii oamenilor: manifestarea iubirii dintre om și om. Aici nu are nimeni cum și cu ce să lovească.
Iar asta vine tot din faptul să sistemul nostru de învățământ e inadecvat timpului istoric în care trăim. Bine-nfipt și-ncăpățânat însă ca acarienii. Prea puțini l-au putut surmonta. Toți am trecut prin el, unii, puțini, au reușit să treacă peste, să-l uite, să se autoeduce în paralel sau să se educe prin alte părți, în alte sisteme, ulterior. Suntem în acest punct din cauza sistemului nostru public de educație. Public și gratuit, dar gratuit, mult prea des, în ambele sensuri ale cuvântului. Am tot fost atâta vreme în urma istoriei. Văd că deja începem să fim în afara ei. La școală nu învățăm dragostea, păsarea și respectul. Se vede atât de limpede că nu. Dar cel mai bine se vede că nu le-am învățat nici acasă.
Asadar vreti sa ziceti ca doi barbati sau doua femei, care decid sa traiasca impreuna, sint o familie?
Da.
Așa cum sunt familie o mamă cu un copil, cu doi copii, cu trei copii, un tată cu un copil, cu doi copii, cu trei copii, o mătușă care crește un copil orfan, un bunic care crește nepoții și așa mai departe.
As fi de acord cu dvs, daca acei copii ar fi aparut natural dintr-un act sexual dintre doi barbati sau doua femei.
E mai simplu sa ne uitam in trecut, la firescul naturii sau naturalului, si nu stiu inca ca specia umana sa se inmulteasca din unirea a doi barbati sau a doua femei.
Definitie:Familia e ca de n-ar fi nevasta sa ne tie din scurt, noi barbatii am fi o adunatura de betivi. Definitia dragostei:”babardeala cat cuprinde, vorbe dulci, halvita, fondante, flori, cercei, margele.
Olamicu a fost la lansare, dna Ana s-au sa imbatat iar ?
Lansarea e vinerea viitoare, pe 7. El nici nu știe.
Si casatoria intre ghei e buna. Dragostea e ca ala activu ii impinge molozu lu ala pasivu. Totusi, cine pe cine bate ? Ala activu pe cel pasivu
Si totusi , la casatoriile ghei, cine vine beat muci acasa, cine face scandal, cine spala, cine face ciorba ? Trebuie stabilit pin lege. Traditia ! La dv. ii clar, dnu Narcis va pocneste.
Homalăii și nimfele să-și trăiască erosul în particular fără a avea pretenția să se afișeze făcându-și legi ale diversității de gen. Discriminarea ei o fac ignorând legile firii care asigură viabilitatea vieții pe Pământ.
Dle Adrian, ce aveti impotriva gheilor ? In particular se efectueaza cacarea, nu erosul.
Dna Ana, Olamicu fuse la lansare , s-au iar sa imbatat muci, curca, manga, cuc si alta pasare ?
Lansarea e peste o săptămână.
Uitai la capitolu cii aia fericirea, sa mentionez clisma. Clisma e fericirea suprema, nu ejacularea. Oricum io sufar de ejaculare precoca si aceasta fericire nu tine mult, pe cand clisma… O vedeta de fite extrem de sexi, intr-un interviu, zicea ca dansa face clisma saptamanal. Si eu eram asa de convins ca e asa de frumoasa ,incat nu face caca. Io saptamanal, visez ca faca caca pe mine si inchipuiti-va ce fericit is cand ma trezesc si constat ca a fost un vis…
Ce are clisma cu familia? Este abatere de la subiect. Te “satisface” clisma îţi doresc când ajungi la doftor, să nu ai nevoie de ea; deoarece doare amarnic, până să te uşurezi. Condiţionarea frumuseţii personale legată de satisfacerea unor nevoi fiziologice este antagonică. Iar “decepţia” d-vstră aproape scat-ofilică nu mă “surprinde” deloc. Fiecare are libertatea să-şi “contureze” frumuseţea personală.
Familie e atunci cand spermatozoidul intalneste ovulul. Nu cand e pe acolo dragoste, intelegere, dorinta reciproca de constructie/de aflare/de intamplare impreuna etc
Habarnaveti
Bună Ana, îți multumesc mult pentru textul de mai sus. Te citesc de câțiva ani și te apreciez foarte mult, mai ales pentru valorile pe care le promovezi. Pe dată de 7 Octombrie am să fiu și eu prezentă la referendum, la fel cum știu că o să fie și famila mea, din păcate nu din același motiv că mine. Eu mă duc strict pentru un vot de blam. Mă întristează foarte mult faptul că am tras atât de ei să mergem să semnăm petiția “Fără penali” și nu am reușit să îi motivez, iar acum o să își ia și concediu sau o să stea la coadă ore întregi să voteze dacă va fi nevoie. Suspin învinsă. Știu că dacă va mai exista, România o să devină o țară mai deschisă și, sper eu, mult mai puțîn habotnică… peste ani… mult prea mulți ani decât am eu să îi ofer. De aceea aleg să nu mă mai întorc în țară.
M-am bucurat atât de tare pentru cele mai mult de un milion de semnături strânse, că să îmi dau seama câteva secunde mai târziu că ne-a trebuit cam 6 luni să le strângem, în timp ce acum se vor strange iar peste 3.000.000 la referendumul asta. Eu nu mai pot să rezonez cu România. Am prieteni, foști colegi de facultate cu care am încercat să discut problema actuală a încălcării drepturilor omului în România dar m-am izbit de un morman de argumente luate din învățăturile Bibliei și credințe Creștine și am amuțit. Mă podideau lacrimile efectiv. Pe măsură ce ei vorbeau eu îmi dădeam seama cât de adânc înrădăcinate în ei sunt niște valori nule prin mecanisme de manipulare în masă… prin religie. Sună dramatic tare, dar mă simt sfâșiată pe dianuntru pentru că eu și soțul meu ne-am terminat aici studiile și vrem să întemeiem o familie. Aici eu nu m-am putut integra complet și mi-e dor de casă, dar nici cu acasă nu mai identific acum. Și știu că dacă mă întorc am să cunosc oameni cu care impart aceleași convingeri, dar nu pot să mă izolez și să trăiesc în mica mea lume unde toți gândesc că mine. Problema mea la România e lipsa de toleranță și aceptare a opiniilor, stilurilor de viață, religiilor care nu sunt normă. Or, cu asta nu mă pot împaca.