Era soare, era plajă, era Vamă. Vama Veche. Era duminică, deci arhiplin. Îmi găsisem un colț umbrit și închisesem ochii, ascultam vântul furios și valurile înnebunite de el. Lângă mine, au apărut doi domni care au început o conversație. N-am crezut niciodată că lumea trebuie să se-nvârtă după mine ca după soare, aia nu era plaja mea și nicio alta nu este, poate și eu am vorbit tare, și poate nu doar o dată, lângă oameni care ar fi vrut să asculte vântul și marea sau chiar să doarmă. Așa că am stat cuminte acolo, cu ochii mei închiși. Dar oamenii vorbeau și râdeau așa de tare, că n-aveam cum să nu aud ce spun, și nu doar eu, ci și cei din jurul nostru, că nu era loc s-arunci un ac pe plajă.
Din conversația aia am înțeles că unul dintre domni e medic și că domnul doctor crede că, dacă mâine ar fi alegeri, ar fi primul la vot, chiar dacă nu a votat niciodată până acum, că nu i s-a părut important. Am zâmbit, mi-am zis că-i bine, e foarte bine că oamenii se trezesc. A mai zis că ar vota acum maximum 50% dintre cei cu drept de vot și că 40% din ăștia 50% sunt oricum niște oi. Aici nu mi-a mai plăcut, dar, na, eu eram doar public, nu te ridici tu, spectatorul, să-i spui actorului că textul pe care-l joacă nu e bun. După aia a spus că e bine că lumea protestează în stradă, dar e periculos, c-o s-ajungem ca-n Ucraina fiindcă protestatarii ăștia n-au niciun stăpân, protestează, așa, de capul lor. Aici mi s-a cam tăiat respirația, recunosc, m-am întristat tare, dar bineînțeles că n-am spus nimic. Au mai vorbit oamenii ce-au mai vorbit, au mai râs și după aia s-or fi dus în apă sau altundeva, habar nu am, că n-am deschis ochii.
M-am dus și eu în apă la un moment dat și-am văzut că în apropierea mea era un grup de cinci sau șase bărbați care râdeau și vorbeau porcării. Am recunoscut o voce și un râs, era doctorul de mai devreme, m-am întors și l-am văzut când tocmai declara că plaja-i plină de grase și de bărbați. Unul dintre ceilalți, mult alcoolizat, a slobozit un șir lung de porcării, dar, na, nu mă sperie limbajul colorat, până la urmă, cum n-am nici plaja mea, n-am nici marea mea, poate și eu am iritat, și poate nu doar o singură dată, pe cineva când am vorbit tare și colorat cu prietenii în apă. Mi-am și reproșat sila pe care am simțit-o, iată ce degrabă judecătoare ai devenit tu, madam, ia vezi-ți de treabă. Și m-am dus să înot în treaba mea.
Când am ieșit pe țărm, bărbații erau un pic în dreapta mea, în picioare, vorbeau și râdeau în continuare. Mi-am dat seama că profund alcoolizați erau vreo trei, nu doar unul, dar unul dintre ei era totuși cel mai bine îmbibat. Și-atunci, o fată tânără, subțire și foarte frumoasă a trecut printre mine și ei și s-a dus încetișor în apă. Bărbații au început să facă semne spre ea și au întețit măscările. Fata nu auzea, cred, din cauza vântului puternic și a zgomotului valurilor mari, care se spărgeau cu tunet la țărm. Cel băut zdravăn era cel mai vocal, ceilalți doar râdeau. L-am văzut cum se-aruncă în valuri, destul de-aproape de ea, și începe să arunce cu apă înspre ea. Ceilalți se prăpădeau de râs. Fata s-a șters cu mâna pe spate și s-a aruncat să înoate, înspre larg. Eu m-am uitat la el, era tare fericit c-o speriase și-o umilise cu porcăriile și cu gestul lui hărțuitor, îi arătase el că pe femeie, dacă o vrei, pur și simplu te duci și o iei. Mă rog, în felul în care poți, dar faci ce vrei, nu? Că doar e femeie. Și le arătase și celorlalți ce bărbat e el: atacase o femeie prin spate. Ce bărbat mai poate ceva atât de curajos? Repet, se aruncase efectiv în spatele ei și, pentru că nu reușise s-o atingă, poate alcoolul nu-l lăsase să calculeze eficient distanța, aruncase cu multă apă pe spatele și capul femeii necunoscute, care se îndepărtase rapid înot.
Când ea s-a îndepărtat, el s-a uitat spre ai lui, să verifice în reacțiile lor dacă sunt mulțumiți de isprava lui. Și erau, râdeau ținându-se burți. A ieșit încântat de sine, dar a dat de mine, iar eu i-am spus cât e amenda pentru hărțuire și că e mizerabil ce-a făcut, că e laș, că e oribil să te arunci pe un om să-l sperii, doar pentru că e fără apărare. Și că femeile nu sunt obiecte, că ori se educă și-și schimbă comportamentul, ori va suporta consecințele. Unul dintre ceilalți alcoolizați m-a întrebat de trei ori: „Dar ce-a făcut, doamnă?“ Ei, faptul că nici nu înțelegi ce-a făcut și de ce e rău ce-a făcut, rău și inacceptabil, arată cât de barbari sunteți. Și m-am îndreptat atunci către doctor, adică m-am dus în fața lui, la o distanță mică, și i-am zis uitându-mă în ochii lui: „Și cum e, doctore, râzi de noi c-am fost gazați și alergați în Piața Victoriei, râzi de noi că n-avem stăpân? N-avem, doctore, dar avem simț civic, al tău unde e? Te uiți la ăsta că agresează o femeie și-l încurajezi râzând, doctore?“ A fugit, efectiv a fugit și s-a așezat la vreo trei cearșafuri mai încolo. M-am dus și eu la cearșaful meu, lumea dimprejur deja auzise discuția, că eu vorbisem tare, ba chiar strigasem la marii curajoși. Am început cu cei din jurul meu o discuție despre faptul că nu stăm să ne uităm când se-ntâmplă așa ceva, că, dacă nu faci nimic, ce pretenții ai să se schimbe ceva? Că suntem obligați să luăm atitudine, fie și măcar imaginându-ne că noi înșine sau copiii noștri sau cineva al nostru am putea sau ar putea trece prin așa ceva. Că oricât de aspre ar fi legile, dacă noi trecem indiferenți pe lângă abuz și hărțuire, nu se va schimba mai nimic.
Gașca de zmei s-a spart imediat după strigătele mele și fuga doctorului, iar viteazul alcoolizat a venit la mine, să-mi zică săru’ mâna! și să-mi spună că nu știu eu nimic, că eu n-am mai fost niciodată la mare. I-am răspuns că nu vorbesc cu alcoolul din el, dar că asta nu e o justificare pentru gestul mizerabil pe care l-a făcut. Și, nu, nici marea nu acoperă porcăria. Și nici n-o justifică. Aceea era o femeie necunoscută, ăla nu era un obișnuit joc de apă între prieteni. A plecat bombănind, iar eu i-am zis să țină minte numărul scurt 112, dacă nu ia în calcul să se debarbarizeze. Femeia a stat foarte mult în apă, iar când a ieșit, a trecut ca o umbră și-a zâmbit amar. Peste câteva ore bune, când am plecat de pe plajă, am trecut pe lângă cearșaful unde era ea cu câțiva cunoscuți, undeva la ieșirea de pe plajă, și mi-a zis „Vă mulțumesc“. I-am răspuns: „Cu drag, nu suntem singuri.“
Pe seară, hai și noi la masă, într-un loc cu mâncare bună și diversă, cu chestii simple, pe inima mea, și cu o ospătăriță minunată, de care dăduserăm în prima seară. Era atât de implicată în ce făcea și avea atâta bucurie, încât am crezut că ea e patroana sau fiica patronului, în fine, că e parte din afacere. Și-am mâncat în fiecare seară acolo. În această ultimă seară, când ne pregăteam să plecăm de la masă, l-am auzit pe bucătar că-i spune: „Ești o proastă și-o idioată, o nesimțită, de ce te bagi în treaba mea, dobitoaco?!“ Fata, calmă, i-a răspuns ceva, nu am auzit ce, că ea a vorbit încet, doar el a urlat, să audă absolut toți clienții. Poate că i-a zis ceva care o fi fost argument, că numai ce-i replică: „Bine că știi tu, știi tu nimic, proasto, ce cauți cu șalvari pe tine, ce, aici e Turcia? Aici nu e Turcia, e România, proasta proastelor!“ Și-atunci am strigat-o eu, că-i știam numele din prima seară. Am strigat-o tare și tot tare, să audă toată lumea, i-am spus: „Îți mulțumesc, pentru tine am venit aici în fiecare seară, după ce așa frumos ne-ai primit în prima seară. Mâncare bună mai e prin Vamă, dar om ca tine eu nu am mai întâlnit, sunt foarte bucuroasă că te-am cunoscut, ești extraordinară.“ Bucătarul a lăsat capul în jos, fata a zâmbit printre lacrimi și a fugit, iar noi nu l-am mai salutat pe el, deși în fiecare seară ne salutam și la venire, și la plecare.
Așa că, iertați-mă că-ndrăznesc să vă-ntreb: după ce transformăm politicienii în îngerii luminii, noi cu noi ce ne facem?
Superbă scriere! Ai luat atitudine cu argumente foarte bine susținute. Cu toții ar trebui să avem curajul tău, căci, altfel, doar opiiniile împărtășite în șoaptă nu au nici rost și nici valoare.
Te iubesc, Ana mea. Ma regăsesc în tine si-n cuvintele tale, în sentimentele si acțiunile tale. Ești o justițiară, un om bun, frumos, cinstit si corect la superlativ.
Te iubesc și te respect, așa cum mă respect pe mine.
Da, dacă vrem sa schimbăm ceva, schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cu felul in care gândim si ne purtăm.
Cu fiecare dintre noi, draga mea Gina.
Dana,
Dacă luăm cât mai mulți atitudine, schimbarea va veni și ne vom putea bucura toți de ea.
Ană, zorile se-arată, dacă mai sunt mulți asemeni ție.
Dorin, nu există altă cale decât să luăm fățiș atitudine. Uite unde ne-a dus metoda struțului. Din toate punctele de vedere.
Of, minunat!… Mi-a plăcut mult!! Și eu simt și fac la fel. De câte ori pot. Și așa îi învăț și pe copiii mei, să nu treacă tăcuți pe lângă nedreptate sau mârlănie, chiar dacă nu-i afectează pe ei direct. Mai greu e cu soțul – un om care întotdeauna a fost un om mai retras și mai pasiv… care după ce zic ce am de zis cui am de zis și ne îndepărtăm, nu mă „iartă” și îmi zice aspru „Da’ ce te doare pe tine? Vezi-ți de oile tale!” Nici eu nu-l iert și-i zic că de-aia e lumea asta așa cum e, din cauza ălora ca el. Și nu, nu-l pot clinti în privința asta…
Ba îl poţi clinti tu împreună cu copiii voştri. Chiar dacă va mai dura. Nu avem patrii doar pentru noi, suntem obligaţi să facem toţi partea noastră ca să înseninăm un pic societatea şi să ameliorăm mentalitatea.
Ma bucura sa vad ca exista simt civic. Ca incepe incet-incet dar sigur sa apara atitudinea care ne-a lipsit asa de mult. Este foarte adevarat ca avem asteptari de la guvernanti, suntem intransigenti cu cei care ne conduc dar ne impleticim la lucrurile marunte, la cele de bun simt. Astfel de viteji in piei de tigri sunt barbari doar in momentul in care au audienta gata sa ii aprobe si aplaude. Se dezumfla insa indata ce opinia publica ii dezaproba si ia atitudine in apararea celor au nevoie. Si opinia publica trebuie evidentiat nu e doar ceva abstract, din cartile de educatie civica. Opinia publica suntem noi, fiecare dintre noi. Respect.
Mulțumesc, Tudor.
Multumesc ca existi si a ne scrii. Uneori uitam astea.
Mulțumesc, femeie. O femeie.
Minunata atitudine! Esti un om etic si drept!
Vreau să fiu un om care să nu iasă din firesc. Atât. Însă asta presupune o muncă de secundă cu secundă.
Am luat și eu atitudine față de un barman din Vamă. El a fost nesimțit, colegul lui foarte politicos. Agresase o cunoștință, creață, cu un refren binecunoscut. Barmanul mi-a zis că nu știe unde a greșit, și a arătat semnificativ cu degetul spre capul lui, cum că eu aș fi nebun. Colegul politicos s-a luat și el de mine. Iar, surpriză, o colegă de a lor, care a auzit toată discuția și a înțeles despre ce e vorba, a rîs cu hohote. Lucru care m-a scârbit foarte tare. Pentru un bărbat, orice reacție la o agresiune poate sfîrși foarte ușor în violență fizică, și nu toți, foarte mulți dintre noi, ieșim bine din asta. De fapt, e de ajuns un pumn și chiar dacă dai mai multe înapoi, tot îți strică ziua.
E și mai adevărat că noi bărbații nu realizăm de cîte momente de genul ăsta au parte femeile. Multe din ele, probabil, dezvoltă o imunitate la mici măgării. Nu mi se par corecte interpretările de tipul un bărbat consideră că o femeie i se cuvine și se duce s-o înfașce. Există, firește bădărănii și măgării ca cea descrisă de tine, dar nu cred că este corectă postularea unui fel de entitlement al bărbaților asupra femeilor. Avem și noi, slavă cui vreți dumneavoastră, problemele noastre cu noi și cu ceilalți.
Cristian, dar n-am spus că toți bărbații fac așa, ci că acel bărbat a făcut așa.
Pur si simplu, un articol demn de Respect! Va admir pentru frumusetea sufleteasca, pentru curaj si pentru felul in care interactionati cu oamenii. Sper ca acestea sa fie contagioase si cati mai multi dintre noi sa luam atitudinea corecta si la timpul potrivit, sa aratam ca ne pasa si ca suntem parte integra in comunitatile din care facem parte. Societatea are atat de mare nevoie de modele autentice. Frumos si intelept scris!
Bravo Ana scrii frumos iar daca descrii evenimente este cu atat mai laudabil
Insa comportamentul actual al unei mari parti din societatea noastra este rezultatul coordonarii sociale de catre factorii decizionali, al mijloacelor de informare in masa dar si al indiferentei celor care mai au ceva in gena bunului simt dar si al educatiei si instruirii. Fiecare din noi poate face ceva :sa ia atitudine, sa schimbe canalul tv ce intoxica mintea si sufletul si sa dezaprobe orice este frivol sau antisocial. Fiti cu bagare de seama ca se doreste atat din interior dar mai ales din exteriorul tarii sa fim o societate inculta usor manipulabila. Virtutea este blamata si batjocorita iar golaniile si badaranismul inclusiv comportamentul desfranat si trivial este elogiat si ridicat la loc de cinste si apreciere. Luati atitudine, scrieti comentarii, dati emailuri, fiti vocali pentru ca altfel ne vor coplesi! Felicitari din nou si Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune.