Cum

Nu uşor, bineînţeles. Şi nu te mira că n-am pus şi semnul întrebării. Iaca, n-am vrut să fie nicio ridicare de-ntrebare acolo, de-aia. Ştiu, o grămadă de lucruri îţi pică nu-n cap, ci direct în gât. Cunosc nodul. E ca o castană-nghiţită cu tot cu-a ei cămeşă spinoasă. Dar ăsta nu-i neapărat motiv să scoţi securea.

Nu te-nvăţ eu să gândeşti şi n-o fac pentru că te respect. Nici mie nu-mi plac pedagogiile astea de doi creiţari. Însă dă-mi voie să te rog să fii atent ce simţi în timp ce gândeşti şi, mai ales, lasă-mă să-ţi spun să alegi picătură cu picătură vorbele-nvălătucite-n vârful limbii.

Că doare, mă. Şi sfarmă nu pietre, ci carne. Iar aia se-nşiră neprăfos pe după inimă şi-apoi se usucă. Nu, nu cade, dar se răceşte ca urma de spirt pe rană. Cum dracu’ să-ţi placă să vezi cum dori în ălălalt?

Normal că-ţi vine să verşi lavă-n oameni, când ţi-e lumea mai neagră şi ziua postită scrâşnit. Te cred. Şi mie-mi vine. Dar nu-i mai bine să rozi o bucată de baton de vanilie sau una de scorţişoară, dacă nu chiar un cablu de reţea?

Foto: Costică Acsinte

Cuvintele sunt mine antipersonal, aşa să ştii. Şi ţi-o spun eu, care numai din ochi scuip crevase-n retina destinatarului. De-aia, cinstit vorbind, mă şi feresc să deschid gura, când e vipia apoteotică. Să nu crape suflet nu cine ştie ce lovit de vinovăţie. Că nu m-a lăsat Dumnezeu pe lume responsabilă cu malurile judecăţilor.

Şi tot de-aia nici nu primesc vorbe cu bardă. Nu fără să mă tulbur şi să urlu „Nu mai este!“. A, nu de vălul palatin dansând curcubeul zic eu acum. Când înjurăm, o facem sănătos, sistemic, cu toate fustele limbajului pe masă.

Însă nu vreau şi nici nu vreau s-ajung să vreau să mi se pară că-mi poţi spune ceva în modalitatea „oricum“. Nu mie. Nu. Căci pentru mine cuvântul are puls, deci venă, are gust şi miroase-a muşchi verde de fag. Şi mai şi cântă, chiar aşa, prin biata, neperfecta mea ureche. Aşa că nu-ţi dau voie să nu-ţi pese de cum îmi vorbeşti. Sau, dacă-ţi dau, îţi dau şi drumul. Şi vezi că nu sunt fiica faraonului, aşa că nu vânez nici coşuri mişcătoare de nuiele palpitând pe Nil. Că nici tu nu eşti Moise.