Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Țara moartă

Cum nu ne pasă

Aug 22, 2017
Mamă și copil

Nu-ți dau copilul!

Aug 14, 2017
11011669466_ccbcfeac67_z

Fasole verde, adică galbenă

Aug 08, 2017
Acsinte băiat

„Bine c-ai fost tu acolo să-mi dai două palme, când am avut nevoie“

Aug 05, 2017
Help this project, buy a book!Ajută proiectul: cumpără o carte!https://goo.gl/cSKgHU

Străinul

Aug 04, 2017
Acsinte sticle

Bem, batem, omorâm

Iul 29, 2017
Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

Load more

Cum nu ne pasă

Arte de Ana Barton / 25 august 2017
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Filmul ăsta e un pumn în stomac și te prinde fără aer. Și e foarte bine așa, după aia respiri mic și încet, asta când nu oftezi scuturat. Pentru că filmul ăsta doare cu o durere de care toți avem nevoie. Ca să ne limpezim, să ne trezim.

Am învățat la școală o istorie glorioasă, plină de vitejie, de eroi ai neamului, dar ni s-au ascuns din manuale rușinile naționale. Eroii noștri n-ar fi fost mai puțin eroi, dacă am fi știut și noi că nu avem doar motive de mândrie în ce privește istoria noastră.

Poster Țara moarta

Regizorul Radu Jude a scris un poem în limba albă-neagră a fotografiilor din Colecția Costică Acsinte, colecție pe care o iubesc și alături de care sunt de trei ani prin cele două volume: „Foto Splendid. Viața socială“ și „Foto Splendid. Doamne și domnițe“. Poemul lui Radu se numește „Țara moartă“.

Că o să văd România acelor ani ai celui de-al Doilea Război Mondial în fotografiile lui Costică Acsinte care ți se derulează continuu în fața ochilor am știut când am intrat în sală. Dar că o să simt România acelui timp așa cum n-am simțit-o în niciun alt film, documentar sau artistic, și în nicio carte citită despre acele vremuri – la asta chiar nu mă așteptam.

În țara asta, în timpul ăla, se întâmplau orori. Oamenii erau omorâți sau deportați ori dați afară din facultăți sau din slujbe pentru că erau evrei. Pentru această singură „vină“. Da, aici, la noi s-au întâmplat lucrurile astea. În România noastră bună, frumoasă, ospitalieră, iubitoare. Da, ai noștri, români ca noi, au făcut asta.

Țara moartă

Foto: Costică Acsinte

Jude a inserat în film discursurile naționaliste, antisemite, sforăitoare și mincinoase ale conducătorilor țării din acea perioadă. Exaltarea vocilor lor, ascunderea realității sub un machiaj grotesc și uralele publicului mi-au amintit de epoca ce a urmat războiului, comunismul.

În răstimp, românii pe care nu-i omora războiul îi omorau bolile și foametea. Care trăiau o duceau foarte greu, în sărăcie și obscurantism, în lipsă de discernământ, de curaj civic, unii dezumanizați. Alții, complici, alții, călăi. Își trăiau micile bucurii și marile drame fără să fie atinși de faptul că lângă ei, în țara lor, alți oameni își pierdeau viețile doar pentru că erau evrei. Nu era lupta lor, n-au dus-o. Sigur că nu putem spune asta despre toți românii de-atunci, ar fi nedrept și mincinos, însă puțini au fost cei care au luat atitudine împotriva opresiunii asupra evreilor.

Era război, fiecare căuta să-și scape viața și pe-ale celor apropiați lui, era dictatură, era nenorocire în țară și-n Europa. Nu-i judec pe oamenii ăștia, dar mă doare, recunosc. E ceva acolo dincolo de oroarea războiului, e cevaul ăla care ne face pe noi și azi să nu ducem lupte care nu sunt ale noastre, să nu ne miște când oameni ca noi sunt discriminați, etnic sau în orice alt fel, e o nepăsare a noastră pe care, dacă nu o recunoaștem, nu avem cum s-o vindecăm. Pentru că nepăsarea nu se educă, se vindecă, precum boala. Că boală este. A fost întotdeauna. Și când era război, și azi, când nu mai este.

Alte creierisme:

  • Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?
  • Umbra străinilor Umbra străinilor
  • Sunt cine m-am lăsat să fiuSunt cine m-am lăsat să fiu
  • Și serafimii sar garduriȘi serafimii sar garduri
  • A + A = LOVEA + A = LOVE
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: actualitate, Ada Solomon, Colectia Costica Acsinte, conducatori, Costica Acsinte, evrei, film, groaza, nepasare, oameni, Radu Jude, razboi, romani, Tara moarta, viata

7 comentarii

  1. Irina / 25 august 2017

    Ah, tu, Ana, cum ai scris cu vorbele mele. Eu fac parte dintr-o familie atat de desteapta incat sa mi se povesteasca si altceva decat era in manualul de istorie de la scoala. Ai mei bunici si parinti nu au ascuns niciodata povestile astea, au trecut prin razboi si foamea de dupa razboi, au trait oroarea societatii comuniste, au ascultat radiourile “Vocea Americii” si “Europa Libera” si am aflat o gramada de lucruri. Asa incat in ’90 nu eram una care sa nu fi stiut de “vina” unor oameni absolut normali de a fi fost evrei. Am si avem in familie prieteni exceptionali care sunt evrei. M-a lovit in mijlocul capului filmul asta. Multumesc.

    Reply
    • Ana Barton / 25 august 2017

      Pupoi. :)

      Reply
  2. DG Ontelus / 25 august 2017

    Istoria tristă a acelor ani este o ereditate grea. Ura și indiferența sunt două manifestări non-etice, non-civice. Dacă individual ne definim veterotestamentar ca oameni prin raportare la Adam și Eva, colectiv ne raportăm la Cain și Abel. Orice stăpânire a impulsului spre rău și egoism este o minune dumnezeiască.

    Reply
  3. Ana Barton / 25 august 2017

    Din păcate, aveți dreptate.

    Reply
  4. dacia / 4 septembrie 2017

    da, ne pasa si ne pare rau. regretam din suflet suferinta si moartea milioanelor de oameni ce si-au vazut familiile murind in lagarele de munca si gazare hitleriste. dar de ce ne acuzi numai pe noi si o mai faci si intr-un mod dispretuitor:”traiau în sărăcie și obscurantism, în lipsă de discernământ, de curaj civic, unii dezumanizați. Alții, complici, alții, călăi”. la nemti le pasa? i-ai intrebat? daca noi am fost dezumanizati oare ei cum au fost?sa nu uitam ca in al doilea razboi mondial Romania se face vinovata de aceleasi crime de care se fac vinovate alte zeci de tari din Europa printre care si Ungaria. i-ai auzit pe unguri facandu-si mea culpa la nivel international pentru asta? nu cred!
    dar voua va pasa de noi? va pasa atunci cand va vitimizati mereu pe baze istorice false? va pasa ca romanii din Ardeal au suferit sub papuc unguresc, ca au fost discriminati, ca li s-a interzis sa vorbeasca limba romana in casa lor, cu copiii lor? va pasa ca regimul comunist alcatuit in mare parte din unguri si evrei au torturat si ucis milioane de romani ce se opuneau dictaturii comuniste?
    daca va pasa de noi, ne pasa si noua de voi.

    Reply
  5. dacia romana / 4 septembrie 2017

    adevarul trist e ca intre noi exista o prapastie la care voi sapati mereu. nu doar acasa ci si in toate tarile europene in care am fost, ungurii spun despre noi o istorie mincinoasa tuturor celor care doresc sa-i asculte. ne acuza de discriminare, de furt istoric si refuza sa dialogheze in limba romana.
    la liceu am avut 4 colegi din Covasna ce vorbeau limba romana la nivel de 3 ani. toti au trecut clasa desi predarea se facea in limba romana. unde dracu’ e discriminarea aici?
    in familia mea, pe romanii mei, nu i-am auzit pe vorbindu-i de rau pe unguri. in schimb, pe verii mei unguri ii aud mereu cum ca trebuie sa ne caram din zona Ardealului ca l-am furat de la voi.
    asa am invatat sa-mi apar neamul de minciuni si atacuri si le spun si eu strainilor ce stiu despre istoria noastra comuna…li se pare interesant!

    Reply
  6. dacia romana / 4 septembrie 2017

    nu vrei sa afisezi ce am scris. adevarul supara mai ales cand nu esti un luptator de partea lui.

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.