Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Cuibul cu barza

Cuibul cu barză

Apr 10, 2015
Biblioteca1

Copiii – oamenii noștri mari

Apr 09, 2015
Dan Carlea

Umilinţă, unghii roşii şi typing cu dragoste

Apr 07, 2015
Costel Bean

Costel

Apr 06, 2015
Verigheta

Limonadă şi rechizitoriu

Apr 04, 2015
Acsinte D

Dumnezoii

Apr 03, 2015
Calut

Un căluţ

Load more

Cuibul cu barză

Drumult de Ana Barton / 15 aprilie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

Porneam spre vacanţă, în maşina albă, cu numărul 8819, pe care tata o alinta Şofronica. Sunt tare deştepte maşinile, că au ferestre-n cele toate zările. Iar eu nu dormeam niciuna.

Drumul nu era lung, vreo cincizeci de kilometri, dar era mereu un cap de punte, că de poduri mi-e frică. Sunt ţepene. Punţile sunt flexibile spre fluide, dacă le visezi.

Iar eu asta făceam. Cum mă urcam în maşină, începeam să visez întoarcerea. Fie că vacanţa era de-o zi, de două săptămâni sau chiar aia mare, de vară, începeam să mă obişnuiesc frumos cu tristeţea încă de la pornire.

O şi vedeam, şi nu pe bucăţi. Era o tristeţe mare, monumentală, una care-şi merita numele greu. Iar obişnuinţa ajunge prima natură, aşa că ajungeam în faţa porţii de destinaţie gata amărâtă. Din acest motiv, bucuria de copil la poartă e mai mare decât orice pe lume, n-are grade de comparaţie, e, carevasăzică, superlativă absolut.

Dar până la ajungere treceam prin sate, prin păduri, mergeam pe drumurile care legau sat de sat şi pădure de oameni. Pădure de pădure nu-ntâlneşti pe drumul ăla.

Cuibul cu barza

Numai prin sate, niciodată prin margini de păduri sau pe drumuri de legături, erau copaci-cuiburi. Câteodată, vedeam berzele acasă, altă dată numai ciocuri ascuţite de pui, împungând câte un nor care se oprise din zbor tremurat, iar de foarte puţine ori am văzut şi mama, şi copiii, în timp ce ea-i alăpta. Adică nu, că barza nu e mamifer. Îi hrănea.

Ăla este drumul copilăriei mele, cu berzele lui şi cuiburile lor. Mereu aceleaşi cuiburi. În aceiaşi copaci. Îi ştiu pe dinafară. Dacă ar apărea unul în alt loc, mi-aş da seama imediat, chiar dacă ar trece, să zicem, o mie de ani de pace fără drum.

În atâtea zeci de ani, berzele sunt altele, dar casele lor nu s-au schimbat. Generaţiile berzeşti îşi moştenesc averile din ramuri uscate. Nu ştiu dacă există dispute, ca la oameni, judecăţi, certuri, despărţiri. Copacii sunt prea înalţi ca să le fie observată berzelor arheologia sufletească a cuibului.

Ştiu doar că mă duceam sâmbătă spre casa părintească. Pe drumul ştiut. Şi-abia acum am înţeles, după aproape patruzeci de ani, statornicia berzei.

Eu mi-am terminat câteodată copilăria, tinereţea e şi nu e, depinde cine-o judecă ori numai o observă. Casa-n care m-am născut nu mai este, cea în care mi-am trăit anii de şcoală miroase tot a mama şi-a tata. Şi ei şi-au păstrat mirosul părintesc – poate oamenii capătă o aromă specifică atunci când li se nasc copiii, dar nu pot fi sigură că-i aşa.

Mi-am mutat inima şi minţile dintr-un loc în altul în toţi anii ăştia. Mi-am schimbat acasele, de voie, de ne-voie sau de nevoie. Drumul, fie că-l visez ca punte mişcătoare, fie că-l păşesc, e singura mea casă. Pe când ea, barza, ca o regină-mamă, are de dat urmaşilor şi urmaşilor urmaşilor ei un castel din crenguţe bătute de vânt şi-necate de ploi, dar mereu acelaşi, păstrând ca pe-un însemn heraldic, de jur împrejuru-i, mirosul ei neîntrerupt şi neclintibil.

Alte creierisme:

  • DrumuriDrumuri
  • Un om avea o pasăreUn om avea o pasăre
  • DeasuprărieDeasuprărie
  • Întâi se aprinde o lumină mică…Întâi se aprinde o lumină mică…
  • Stăpâne, stăpâne… da’ să fie pechinez!Stăpâne, stăpâne… da’ să fie pechinez!
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: barza, casă, copilarie, cuib, drum, mutare, om, pasare, statornicie, umblet

8 comentarii

  1. Seva Tudose / 15 aprilie 2015

    Ah,Ana,

    ptr. mine cele mai mari bucurii erau vacanțele,fie de iarnă,vară ! Din ultima zi de școală,deja aveam banii de tren pregătiți,bagajul,și primul tren spre Mizil Prahova,eu deja eram urcată !

    De multe ori ajungeam la gara Mizil la 3 dimineața și de acolo trebuia să merg pe jos,drum de țară vreo 10 km. Când ajungeam la bunici,în bătătura curții,d-abia se lumina de ziuă !

    De multe ori bunica mă întreba,nu te cred că ești singură,și se tot uita către poartă,doar,doar apare altcineva după mine ! Avea o vorbă,mamaia mea:

    tu ești dracul gol,ușiernico,zmeoaico ! Și aveam 13/14 ani…

    Reply
    • Ana Barton / 15 aprilie 2015

      Hristos a înviat, Seva!

      Mă bucur să te văd, beauty. :)

      Reply
  2. Seva Tudose / 15 aprilie 2015

    Ana,

    Adevărat a înviat ! Mă uitai pe FB…și unul s-a șucărit că l-ai pupat pe ziarist !

    De ce s-a șucărit,că a fost un pupic angelic,nu unul franțuzesc !

    Reply
    • Ana Barton / 15 aprilie 2015

      Ce ziarist am pupat, Seva? :roll:

      Reply
  3. Seva Tudose / 16 aprilie 2015

    Draga mea Ana,

    cuvintele nu sunt ale mele,sunt ale lui…

    https://www.youtube.com/watch?v=hEorThK9Ddo

    Reply
    • Ana Barton / 16 aprilie 2015

      Aaaa, pe Viorel! ;)

      Reply
  4. Bookish / 16 aprilie 2015

    Drumul de intoarcere acasă e mereu magic, parcă te transformi pe parcurs în adolescent şi copil :)

    Reply
    • Ana Barton / 16 aprilie 2015

      :)

      Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări
  • Tanti

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2023 by Ana Barton.