Se trezise pe-un tăpşan, înainte să se fi adunat dimineaţa de pe drumurile nopţii. Era, aşa, între două stări de agregare ale luminii. S-a căutat pe faţă de picături şi le-a şters cu dosul palmei. Avea şi-n păr. Dormise ud.
Cristina s-a ridicat de pe stânca ierbită, şi-a prins şalele cu amândouă mâinile, îndreptându-şi-le dintr-o aruncătură. Şi cum stătea ea-n marginea pădurii, a simţit cum îi trece o adiere prin umeri şi se propteşte-n clavicule. Aha, deci udătura era peste tot. Şi-a-nceput să se şteargă la nimereală, parcă speriată nu de vreo răceală, ci de vreun blestem cu rouă de noapte.
Îşi făcuse curaj de cu seară să doarmă-n gura pădurii, şi-a luat spaimele, le-a pus în batistă, cum făceau babele pe timpuri cu părăluţele albe pentru zilele negre, şi-şi îndesase pe gât şomoigul. Odată ajuns în esofag, ăsta se desfăcuse-n molecule şi i se răspândise-n sânge atât de repede încât n-a mai apucat decât să-nghită de trei ori şi-a luat-o somnul, chiar dacă ea a crezut că fusese însăşi moartea de pânză.
Dormise cu ochii deschişi, până-i pocniseră la o aducere-aminte de clipire, dar ştii cum? Ca uscăturile. Şi mai numărase Cristina încă o spaimă acolo, cu degetul mijlociu al piciorului drept. Care i-a şi-nţepenit la proba asta aritmetică. Visase zboruri şi fugi, cu aripi amestecate cu nu mai puţin de patru picioare per cap de vieţuitoare vertebrată. Într-o răscruce de vis, când îşi trăgea sufletul, se gândise că nimic nu poate fi mai rău pe lume decât să dormi cu ochii deschişi şi să visezi bâzdâgănii.
Foto: Andrei Cartas
Că şi-un lup era mai bun. Mă rog, cumva, măcar mai sănătos. Lupul urlă, rânjeşte, îţi îngheaţă sângele ca trombofilia şi, pe urmă, cumsecade, te mănâncă. Şi nu oricum: cu poftă-n foame, nu-n bătaie de joc.
Acum, după ce-şi făcuse şi vânt grăbit cu mâinile, după ce ştersese şi urmele umede ale nopţii, Cristina obosise. Şi când osteneşti, nu te-ntrebi dacă ai motive, ci cauţi culcuş. Iar ea tocmai de motive şi de mamele lor luase cărarea pădurii, aşa că se-aşeză la loc, pe tăpşanul care se zbicise niţel de la trosnetul de ziuă.
Şi ce să vezi? Cum stătea ea-ntr-o parte, făcută căuş, şi se golea de toate, că, la un moment dat, fusese sută-n mie că-ncepe să-i curgă sânge pe la frunţile unghiilor, adică sângele ăla fricos, nu ăla bun, Cristina simte o pernă caldă şi fără colţuri cum i se-aşterne-ncet şi moale pe ceafă. Închise ochii, mirându-se de cât somn poate să-i încapă-n carne.
Dar Cristina nu putea să nu fie totuşi sigură de natura pernelor. Duse o mână la ceafă, în timp ce perna cea moale apăsă puţin, puţin. Numai atât cât să-şi exprime sentimentele, nu excesiv. Cristina dădu să se sperie, dar sângele fricii se scursese deja pe stâncă şi nu mai avu resurse. Atunci, se ridică-n capu’ oaselor, să-şi înfrunte oaspetele.
Iar ursul o privi-ntre ochi, că vânatul ştie mai bine unde să te uiţi când vrei să hipnotizezi, puse cealaltă labă superioară pe sub coapsele ei, o ridică-n braţe şi porni de unde-a venit. Acum, povestea spune că din pădure, dar putem noi să fim chiar siguri?
Cristina se golea, privind undeva dincolo de iarbă, dincolo de picuri, Cristina se golea dincolo, se simţea scursă şi se lăsa pradă sorţii, pic cu pic îşi povestea povestea nopţii. Fusese o copilandră timidă, jucăuşă, se înfruptase din fiecare zi cu plăcerea condamnatului la moarte, fusese o copilandră lăsată de capul ei, fugărită de demonii inventaţi în nopţile lungi, mult prea lungi. Cristina se golea odată cu timpul, o lăsau secundele baltă, anii i se prelungeau obosiţi pe tâmplele fine, iarbă acoperea spaţiul, iarba creştea de capul ei, iarba trecea peste, egoist. Cristina se golea singură.
aM INCREMENIT CAND AM CETIT titlu. Miam mai revenit parcurgand testu. Ca veni vorba din titlu, daca as avea parale la cata laba am comis in armata, nar mai trebui io acu sa muncesc pe branci…
Mi-a plăcut așa de mult că mi-a făcut frică.
Nora, nu te-ntoarce cu ceafa!
Nu mi-ai zis tu „Fă-mă să mă doară!“? Na!
Am zis, am zis.
Cum era vorba aia?
“Și-o cere, domne!”
Mă golești și umpli în același timp, Ană.
Plecasem. M-am întors. Uitasem să dau like. Nu ptr că trebuie. Ptr că like cu năuceală.