Când am împlinit 18 ani, bună-mea, Irma, a zis că vrea să vină la ziua mea. „Ce să-ţi aduc?“. Nimic, bună. Să-mi faci cozonaci, adică să mă laşi să stau lângă tine şi să te-ajut. Să-nvăţ cum se fac. Ştii că mi-e frică de aluaturile dospite. „Vine buna şi te-nvaţă.“
Am făcut, am mâncat, am uitat. De fapt, nu m-am încumetat singură. A trecut vremea. Acum trei ani, i-am cerut Violetei, prietena mea din clasa a IX-a şi până om trece dincolo, reţeta mă-sii, că-mi plac foarte mult ai ei în ultimii ani. Cel mai mult.
Azi m-am gândit să combin cele două reţete, adică să păstrez aluatul mamei Violetei şi să pun umplutura bună-mii. Adică mere şi brânză dulce. Sigur c-am făcut şi doi cu nucă şi cacao, că fu cerere.
Aşa. La un kilogram de făină trebuie şase ouă, un litru de lapte dulce, 50 de miligrame de drojdie, o cană de zahăr, 100 de mililitri de ulei, dar o să vezi că nu chiar atât de mult ulei.
Primul lucru: încălzeşti bucătăria. Aduci ingredientele în ea. Cerni făina în vailing. Niciodată nu foloseşti făină necernută ad-hoc. Pe urmă, iei o cană din laptele ăla, pui două linguri de zahăr în ea şi-l încălzeşti pe foc. Ştii cât? Cum ai face un biberon pentru un copil. Adică să-l poţi bea fără să strângi din ochi. Dar îl încerci cu degetul, că n-ai înnebunit, să bei drojdie diluată. Asta pentru că-n laptele ăla cald, cu zahăr, desfaci drojdia.
În laptele cel mult şi mare din care luaşi cana de mai-nainte pui cana de zahăr şi cele şase ouă. Amesteci cu un tel şi pui pe foc. Nu te opreşti din amestecat şi-l încălzeşti la fel ca pe precedentul amestec. Le împreunezi şi torni totul peste făina cernută. Eu am pus acolo o jumătate de pachet de unt moale.
Faci „tăt un hei“, vorba bună-mii, adică amesteci toate ingredientele şi iei aluatul la frământat. Până face băşici. Minimum o jumătate de oră. Frământatul seamănă foarte bine cu un masaj făcut cu ură şi părtinire. Da, o să te doară spatele după, dar nu să mori. Eu am mai pus acolo, în timpul frământatului, vreo 50 de mililitri de ulei.
Dai vailingul deoparte, eu l-am pus pe aragaz, am aprins cuptorul, l-am deschis şi le-am zis ăstora să nu se mai vânture pe uşi, ca să-mi dospească aluatul. Am pus o scândură-n diagonală pe buza vasului, iar peste ea am aruncat un ştergar. Dospitura-i gata când aluatul creşte de ajunge la scândură, ba chiar o ridică.
Nu zisei de condimente. Pui ce-ţi place. Eu am ras coaja a două lămâi uriaşe şi mai mult portocalii şi-am aruncat şi zahăr Bourbon. Am uitat de batoane de vanilie, de-aia am pus zahărul vanilinat.
Umplutura de brânză o faci cu brânză dulce, de vaci îi zice prin magazine, vreo trei ouă, zahăr, iar vanilie, iar coajă de lămâie. Pe-aia de mere o faci din răzătură de mere decojite, pe care-o storci foarte bine cu amândouă mâinile, pui zahăr şi scorţişoară şi-o aşterni apoi pe foc mic, amestecând tot timpul. Umplutura de cacao şi nucă o faci cu albuşuri de ou, vreo două, cacao şi nucă, biansiur. Păstrezi gălbenuşurile, să ungi cozonacii după ce-i aşezi în tăvile pe care le-ai uns cu niţel ulei înainte să pui aluatu-n ele şi-i mai laşi pe aragaz să dospească măcar un sfert de oră.
Şi te bucuri înainte, în timpul facerii şi după. Altfel, nu iese nimic.
A mea sotie, moldoveanca din Bacau, tot asa face dospeala si umplutura, numa* ca ma pune pe mine sa-l “muncesc”pana nu mai pot…Stiu ca e gata cand face basici si mie imi curge sudoare de pe frunte ! Pana sa apuce ea sa ma stearga c-un stergar, cativa stropi pica-n covata, prelingandu-se pe nas! Ne amuzam teribil ( mai ales eu ), pentru ca, da, trebuie facuti cu dragoste si bucurie, altfel nu iese nimic ! Ce buni sunt…! Sarut mana si sarbatori linistite va doresc !
Şi noi vouă, Tipsynel.
suna minunat
n-am mancat cu branza inca, mi-e pofta
Sarbatori fericite, Ana! :*
Şi ţie, Uc!
Citii ”Miroase-a brânză-n casă când deschizi ochii”
Aici ca să vedeți ce suflet muncit de păcate am. Cred că d`asta nu vin des pe blogul aista, că nu-mi place să pătez covorul cu bocancii mei sparți. Dacă ar fi să mor, nici nu știu unde să mă duc: în Rai sau în Iad?! Am prieteni buni și colo, și colo…
Oricum, sunt mai atent ca dom Raj care vine cu vidanja târâș ca să mă tragă în cisterna dânsului
Domnule Raj, fimeia asta nu merita să fie…poapă ?
Cam cat se lasa in cuptor,va rog?
Cam 25 de minute, dar trebuie să-i puneți în cuptorul gata încins și să verificați după 20 de minte.