Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Acsinte copil

Copilul meu, să nu-ți faci alți dumnezei în afară de mine și să nu te închini lor

Iun 18, 2016
12772911_942239109163201_1603150121_o

Efectul omului asupra omului

Iun 12, 2016
Jan Lievens

Fâșie de om

Iun 12, 2016
Dulceață

Dulceață afumată

Iun 06, 2016
Acsinte număr

Sunt locuitorul numărul 19.900.000 al țării mele

Iun 03, 2016
vant

Portvânt

Mai 30, 2016
Acsinte tramvai

Un tramvai numit inconștiență

Load more

Copilul meu, să nu-ți faci alți dumnezei în afară de mine și să nu te închini lor

Copilege de Ana Barton / 19 iunie 2016
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

M-a pus dracu’, arareori am eu certitudini în sursa asta a influenței, dar acum n-am niciun dubiu, să deschid feisbucu’ în zi de sărbătoare. Și, în afară de mări, munți, flori, rochii vaporoase, deh, ca la uichendurile prelungite, ce văd ochii mei? O urare a unei mame la aniversarea fiului său. Ce poate fi mai frumos și mai duios? Corect, greu să găsești ceva. Însă urarea era cam așa: la mulți ani, mama și bunica te iubesc, în rest nu mai ai nevoie de nimeni și de nimic. Pe mine de la rest încolo m-a pierdut, m-a cutremurat, că nici măcar un laic n-am putut da, deși din toată inima îi urez copilului ani frumoși, sănătoși, bucurați și multjucați.

Urarea aia îmi pare o formă de a trage una peste ochi cuiva care are „pretenții“ asupra copilului. O fi tatăl, o fi familia tatălui? Și dacă, să presupunem că sunt eu hazardată, iar copilul e orfan de tată, tot va mai avea în viața asta nevoie de cineva, în afară de mama și de bunica maternă. Că, știți cum e, zilele omului numai Dumnezeu le știe. E greu, ca părinte, să faci diferența dintre intensitatea sentimentelor copilului tău și gradul lui de dependență față de tine. Cu cât e mai mic copilul, cu atât e mai mare dependența lui față de părinți, mai ales de mamă. E-n firea lucrurilor. Dar dacă tu, ca mamă, pe timp ce copilul tău crește, faci tot ce poți să i-o menții, nu-i dai voie la alt univers în afara ariei fustelor tale, atunci înseamnă că nu-l iubești. Te poți bate-n piept și cu pumni de statui, nu, nu-l iubești. Vrei ca el să existe pentru tine, să fie o extensie a ta, îi iei dreptul la libertatea de a fi o ființă umană distinctă de tine, îl amputezi, mamă, am-pu-tezi. Va fi analfabet funcțional în afara ta, zeițo, nemuritoareo, atoateștiutoareo și atotputernico.

Acsinte copil

Foto: Costică Acsinte

Dar poate, mamă, ai să trăiești o sută de ani și ai să fii sănătoasă-tun până-n ultima zi ai vieții tale, deci, copilul va avea pe cine să se bazeze mereu. Chiar dacă așa va fi, nici tu, nici eu, nici altcineva n-are cum ști. Totuși, ce te face să crezi că un copil, orice copil, nu are nevoie de nimeni și de nimic în afara ta și a mamei tale? Dacă ar fi fost așa, ne nășteam din mame care rămâneau gravide cu zefirul și poate că erau numai femei pe lume. La ce ne-ar fi trebuit bărbații, dacă ne eram autosuficiente? Bun, să presupunem că tu crești copilul nu cu mama ta, ci cu tatăl tău, bunicul copilului. Crezi că tu sau tatăl tău veți putea vreodată să fiți tatăl lui? Niciodată, cu orice și oricât ți-ai îndoctrina copilul. Orice copil jinduiește după amândoi părinții lui, iar dacă unul dintre ei îl decapitează pe celălalt în mintea copilului, în sufletul lui rămâne o baie de sânge. Da, un copil suferă și dacă, să presupunem, părintele lui e un criminal dovedit. E părintele lui. Îi e rușine, îl doare, se cutremură – cu mult mai tare.

Să zicem că tatălui nu-i pasă dacă al lui copil are apă de băut, mâncare, îmbrăcăminte și încălțăminte, nu zic mai mult. Sunt și tați din ăștia, da. Sau nu vine să-l vadă niciodată. Ori și una, și alta. Cumplit, cumplit, ai dreptate. Dar nici atunci, mamă, nu-i vei băga tâmpenii în cap copilului tău, nici măcar atunci. Fiindcă nu faci decât să-ți subminezi copilul. El va-nțelege că nu e bun de nimic, dacă tatălui său nu-i pasă de el. Poți să-i dai tu și soarele, și luna, degeaba va fi. Cel mai probabil, copilul n-o să-ți spună, mai ales dacă o să ai tu grijă să-i faci capul mare cu sacrificiile pe care le-ai făcut pentru el. Dar copilul va fi cu atât mai neîncrezător în sine, cu atât mai tulburat, cu cât va crește. Iar tu vei începe să te miri că nu răspunde așteptărilor tale. Ale tale, da?

Vezi tu, mămuță bună, nu ești dumnezeul copilului tău, oricât ai face pentru el. Iar el nu e nici obiectul tău, nici proprietatea ta, nici sclavul tău. Spune-mi, de ce vrei tu să fii singurul lui soare, de ce ai tu nevoie ca planeta asta mică și plină de viață să se-nvârtă-n jurul tău? De ce te pui pe tine înaintea lui, de ce nu-i dai voie să fie? Din dragoste, mămuță? Care dragoste, că dragostea nu se-ngrădește cu sârmă ghimpată.

Alte creierisme:

  • Nervii nervilor noștriNervii nervilor noștri
  • Andabela mangalos!Andabela mangalos!
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
  • Ești copilul meu, fac ce vreau cu tineEști copilul meu, fac ce vreau cu tine
  • LegăturiLegături
Facebook0
Twitter0
Google+0
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: bunic, bunica, copil, dependenta, diata, familie, independenta, mata, parinti, tata

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Radine
  • Patru oameni și o vacă
  • Loteria magică
  • Bucurări
  • Tanti

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Daniela în Radine
  • Ana-Maria în Radine
  • Dana în Radine
  • Valentina în Radine
  • Primele trei litere în Cizmuliţe cu usturoi

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • iunie 2021 (1)
  • mai 2021 (1)
  • aprilie 2021 (1)
  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2023 by Ana Barton.