Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Clubul

Clabingu’ la vârsta a doua

Dec 23, 2014
Cozonac

Cozonaci cu mere şi brânză dulce

Dec 21, 2014
Sarmale Florina Molnar

Cum fac eu sarmalele

Dec 20, 2014
Lacrima

Luly, luly, kukla…

Dec 19, 2014
Probe over MP Candy Crush photo

Fugătură

Dec 17, 2014
tunel-metrou

Sunt metrou. Nu mă tratez

Dec 16, 2014
Anna-Narcis-Pop-25.jpg-modificat-1024x678

Amantlâc versus oracol

Load more

Clabingu’ la vârsta a doua

De la Ana la caiafe de Ana Barton / 26 decembrie 2014
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

„Că nu eşti sănătoasă la cap! Crezi că te-aşteaptă timpul pe tine. Nu ştii altceva decât casă–birou–casă. Mereu ai ceva de făcut. Da’ de trăit nu ai nimic?!“ Aşa-mi zicea Roxana de câte ori o refuzam. Adică de cele mai multe ori. Acum, apucasem să-i spun că, da, mergem în club de Crăciun.

Când eram în anul I de facultate, ne strângeam mulţi la noi, în fiecare seară aproape. Prin primăvară, m-am întrebat dacă nu-i prea multă distracţie. Dar m-am liniştit singură, gândindu-mă că n-are cum să dureze. Şi-aşa a fost. S-a-ncheiat inainte de sesiunea din vară şi nu s-a mai întors niciodată în forma aia: dans şi râs seară de seară.

În anul ăla, adică 2009, tot Roxana m-a spurcat la club, că nu fusesem niciodată într-unul. Era prin iunie, m-am lăsat foarte greu, ca de obicei, dar mi-a plăcut. Am dansat ca scăpata de osândă, până dimineaţă. Când au pus ăia-n difuzoare Prodigy, un fel de ciorbă de potroace pentru cluburi, m-am urcat de butucul ăla pe care se mişcase profesionist toată noaptea o dansatoare mai mult goală decât vie, fata aia căreia-i adusesem apă la un moment dat, că bărbaţii credeau că ea se hidratează din pupilele lor alunecoase. Şi-am prodigit eu până a tăcut muzica.

Apoi, în vară, ne-am dus trei. Roxana, eu şi bărbatul meu. Care-a avut foarte frumos grijă de noi, să nu ne facă, Doamne, feri!, cineva avansuri, dar pe fata care m-a călcat din săritură fix pe chistul dermoid cât ochiul boului n-a văzut-o. Însă a scos toată gheaţa din limonadă şi mi-a turnat-o-n pantofi. În săptămâna următoare, m-am şi operat, ceea ce nu s-ar fi-ntâmplat dacă nu mă duceam în club şi nu mă călca nimeni pe bubă.

După ce-am ieşit din spital, m-am dus la birou, că se prăpădea revista fără mine. Şedeam cu piciorul pe rollbox, dar n-a fost bine, că organismul îşi cere dreptul lui la hodină. Ajunsă acasă, am leşinat în bucătărie şi mi-am rupt sutura. Aşa că-n loc să mă vindec în zece zile, m-am vindecat în două luni. Femeile deştepte au timpul în palme. Mai bine şi-ar da palmele alea peste ochi.

Clubul

Înainte de Crăciun, eram vindecată, aşa că Roxana a decretat: „Mergem în club de Ajun!“ Nu s-a lăsat înduplecată de explicaţiile mele cu privire la semnificaţiile sărbătorii, mi-a zis clar: „Asta vreau cadou de Crăciun de la tine.“ Asta m-a-nmuiat complet. Bărbaţii rămâneau acase, cu toţi cei trei copii aferenţi. Unul cu unul, al meu, unul cu doi, al ei.

Ziua de 24 a fost una obişnuită: sarmale, friptură, prăjituri cu etaje făcute de mâna omului, salată de vacă franţuzească şi ce se mai face. Pe la zece seara, aveam o durere de şale care-ar fi meritat cu totul altă origine. În sinea mea, am sperat şi m-am rugat pentru deturnarea intenţiilor Roxanei, că doar şi ea făcuse toată ziua tot ce făcusem şi eu. N-avea cum să se simtă mai bine.

Însă telefonul a fost scurt şi-ncăpător: „Să fii gata la unşpe, vin să te iau, şi-aşa e târziu.“ Bărbatu-meu m-a rugat să nu stăm mult, să nu ne obosim şi mai tare pe-acolo. I-am zis că sigur aşa o să fie, că sunt aproape-nţepenită de spate. M-am îmbrăcat relativ frumos, m-am machiat şi-am coborât. Roxana era verde ca bradu’.

Ajunse-n cub, am observatără că locuri nu erau decât pe nişte scaune înalte. M-am sprijinit de unul, aranjându-mi vertebrele chinuite, şi priveam a proastă. De ochii mei înfipţi în nimic se-apropie un saxofonist, scoate muştiucul din gură şi-mi zice: „Nu-ţi place muzica, nu-ţi place atmosfera? De ce nu dansezi?“ I-am zis c-am venit aici la băi şi cum mă pun pe picioare, cum rup podelele.

Ceea ce peste o oră s-a şi-ntâmplat. Atunci când un băiet cu moţ roşu pe cap mi-a zis că e foarte beat, trebuie să meargă până afară, dar mă roagă să dansez cu el. Sigur c-am acceptat, era clar că nu se va-ntoarce. Şi-am dansat cu alt băiat, foarte înalt, blond, suedez, care mi-a zis că s-a-ndrăgostit, însă i-am explicat scurt că alcoolul are un potenţial imens în materie de amor intempestiv, şi cu un un extraordinar dansator pe care fetele prejudecate îl refuzau fiindcă avea cam un metru patruzeci. Dar cum ştia el să ţină ritmul, să-şi conducă elegant partenera…

Pe la cinci dimineaţa, o văd pe Roxana că vine ca o furie la mine: „Te caută Moş Crăciun!“ Am râs, dar ea mi l-a arătat pe cel căruia-i promisesem dansul, convinsă fiind că nu-l poate duce, şi care acum îşi revenise, se-ntorsese şi voia să-şi ia partea. În gând, i-am reproşat lui taică-meu, a câta oară?!, că mi-a băgat în cap de mică aia cu datul cuvântului. Aşa că am dansat promisul cu Moş Crăciun şi-apoi am vrut acasă.

Unde bărbatu-meu pusese frumos cadourile sub brad, că nimeni nu ştie ca el să-mpacheteze. Am intrat încet, încet, să nu trezesc pe nimeni. Şi m-am culcat tot încet, să nu mă trezesc nici pe mine din dans. Câţi ani sunt de-atunci? No, clabing inima me n-a mai făcut.

Alte creierisme:

  • De Crăciun, harababurăDe Crăciun, harababură
  • Oameni. OameniiOameni. Oamenii
  • Nu este a meaNu este a mea
  • Nu-i uşor să fii modernăNu-i uşor să fii modernă
  • Liana din leagănLiana din leagăn
Facebook513
Twitter0
Google+2
LinkedIn0
Pinterest0
Tags: club, craciun, dans, familie, prietena

22 comentarii

  1. Raj / 26 decembrie 2014

    Si io la fel, dna Ana, casa – vidanja – casa , iote asami trece viata, zvacnetu. Io pe scaune inalte la bar nu mai stau, dna Ana, sed direct pe gresie…

    Reply
  2. Raj / 26 decembrie 2014

    Dna Roxana merita 1 premiu din partea mea daca va spurcat la club. Pe mine ma spurca tulumba dela vidanja cand o scapa Necu…

    Reply
  3. Ana Barton / 26 decembrie 2014

    Ce prăjituri a făcut Vali, Raj? C-aş avea chef de-o prăjitură mişto. Nică nu mâncai azi.

    Reply
  4. Raj / 26 decembrie 2014

    cu dofleac , cu mere + scortisoara pt. mine si tort cu multe fructe si tiramisu pt. plozi . Sarumana , ochisorii sio strangere de mana catra fratioru dv. !

    Reply
  5. Raj / 26 decembrie 2014

    Aaa, si viata lunga parintilor,

    Reply
  6. Raj / 26 decembrie 2014

    Da unde ati fost la bai, dna Ana ?

    Reply
  7. Raj / 26 decembrie 2014

    Nu era bat suedesu, dna Ana, pai daca vati uitat la dansu cu luminitele alea in ochi, asa cum faceti cu berbatii, crez si io ca sa amorezat de dv. Mam amorezat io de dv., io care nu suport femeele, daramite suedezu…

    Reply
  8. Raj / 26 decembrie 2014

    Pai daca taica lu dv. a fost colonel de moda veche, crez si io ca avea onoare, dna Ana. Acu vaz colonei smecheri, ciudati, gen col. Dogaru sau, si mai naspa ala cum reacu ii zice, care-i gen. cu 4 stele, seful partidului…, sa majute careva. Ala care se uita incruntat…

    Reply
  9. Raj / 26 decembrie 2014

    Gabriel Oprea

    Reply
  10. Raj / 26 decembrie 2014

    Am 1 vecin, cu grad modest, e plutonier si se simte jenat cu generali de teapa lui Oprea sau colonei gen Dogaru. Deci 1 plt. cu bun simt si onoare, se simte jenat de grade mari, fara caracter, onoare si demnitate. Tatal dv. face parte dintre cei vechi, cu onoare, dna Ana, cuim ar fi colonelul Folescu din anii 70 -80, Amiralul Mihai Aron, Dumnezeu sa-l odihneasca, Cpt. R. 1 Domocos, Viceamiralul Sebastian Ulmeanu. Am intalnit si amirali nenorociti, cum ar fi Gheorghe Anghelescu, cel care are pe constiinta (!) multi marinari inecati, creca dna Manu cunoaste cazul mai bine ca mine, ca dech, ii constanteasca ..

    Reply
  11. carmen / 26 decembrie 2014

    Pot a ma inscrie si eu in club(ing)?,ma recomanda varsta…..macar pentru la anu’ .O mai fi vreun loc de sprijinit vertebre,liber!poate vreo impachetare..:)

    Reply
  12. Ana Barton / 26 decembrie 2014

    Raj, tiramisu vreau şi eu. :)

    Reply
    • Raj / 26 decembrie 2014

      Va daruesc 1 tiramisu virtual, dna Ana, toata tava

      Reply
  13. Ana Barton / 26 decembrie 2014

    Carmen,

    Desigur. Mai ales după dansul bucătăresc de dinaintea Crăciunului. :)

    Reply
  14. Raj / 26 decembrie 2014

    Deci suedezu ala sa dedat la dv. din cauza beuturii , dna Ana. Iar sunteti modesta, aveti nuri, daia o fo magar. Io cand eram tener si narod, situatie care intre timp sa ameliorat, devenind batran si narod, cand beam ma dadeam la cocoane si nush cum reacu le nimeream pe strada doar pe alea care posedau in poseta cate o caramida refractara din alea de captusit sobe si luam cate o poseta in cap de nu mai stiam de mine. Cea mai nasoala chestie a fost atuncea cand mam luat dio codana care avea in vuiton o bordura de trotual. Intro seara cand am azuns io acasa bat prastie, pe horn, caci numi gaseam cheea, mam dedat la o vecina guresa, urata cu crengi, dar atuncea din cauza lu bacus am vazto primadona, printesa, chiar top model. Dimi cand mam trezit miam cerut scuze, dar dansa a zis ca nu face nica…

    Reply
  15. Lorena Lupu / 27 decembrie 2014

    băi, cum topeşti tu bărbaţii, mai rar cineva.

    Reply
  16. Ana Barton / 27 decembrie 2014

    :lol: :lol: :lol:

    Reply
  17. Raj / 27 decembrie 2014

    Suntem in a III-a zi de Craciun. Aceasta zi imi aminteste de Dumitrel, 1 amic din tinerete, care a taiat porcu pe 27 dec. 89, din cauza ca cepand cu data de 20 a fost bat muci, penca luase lichidarea, leafa aia din a doua parte a lunii, a fost bat muci, penca el era manga o saptamana dupa leafa, si ratase taiatu porcului, din pricina ca el era milos si nu putuse sa tae porcu. Lumea ia zis la birt pe 22: ba Dumitrele, e revolutie, Ceausescu a fugit. El a zis cal doare drept in cur, scuzati expresia si ca pan ce nu termina chenzina, nare mama, nare tata, birtu e casa lui. Sa trezit din beutura pe 31 decemvre si a taeat porcu, dar numa dupa cela imbatat muci si pe acesta, cu visine imbibate din visinata si cu 1 litru de votchii eftina pe care ia administrato in laturi. Dupa ce porcu era in lumea viselor, Dumitrel a tras o dusca zdravana si a taiat porcu. Desi se trezise din beutura, Dumitrel tot milos ramase, penca nu voise in ruptu capului sa pue pae pe porc in vederea parlirii acestuia. Daca porcu na murit inca ? se gandise el, asa ca la lasat pana la chindii ca sa fie sigur ca e mort, iar noaptea la transat.

    Reply
  18. Raj / 27 decembrie 2014

    Chestia unde voeam sa azung, e aceea ca sa aveti grije cum vas botezati copiiii. Dumitrel la maturitate avea vio 148 de kile, deci era Dumitroi si era mai nimerit ca mumasa sal boteze pur si simplu Dumitru. Mai stiu pe 1 pe carel Cheama Norocel si are vio 130 de chile, deci era bine sa fie botezat Noroc !, cu semnu exclamarii.

    Reply
  19. tizul / 25 decembrie 2015

    :))))) Cum ii raspundea tataie Marin mamaiei Ioana, cand asta ii zicea sa mai lase tuicile: .

    Reply
  20. ada / 25 decembrie 2015

    Mamă, că frumos mai vorbiți/scriți amundoi. Leptopu meu a subliniat cu roșu ce vă spui acu. E nărod, n-are habar de vorbă frumoasă.Să fiți sănătoși!

    Reply
  21. uc / 28 decembrie 2015

    :))) mi e dor de club odata, la iesire, cand ma imbracam a venit unul la mine si m a intrebat frumos dc poa sa ma pupe :)) nu stiu de unde a rasarit ca nu l vazusemtoata noaptea

    Reply

Lasă un răspuns către Ana Barton Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii
  • Cristi în Pe vârful limbii…

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.