„Că nu eşti sănătoasă la cap! Crezi că te-aşteaptă timpul pe tine. Nu ştii altceva decât casă–birou–casă. Mereu ai ceva de făcut. Da’ de trăit nu ai nimic?!“ Aşa-mi zicea Roxana de câte ori o refuzam. Adică de cele mai multe ori. Acum, apucasem să-i spun că, da, mergem în club de Crăciun.
Când eram în anul I de facultate, ne strângeam mulţi la noi, în fiecare seară aproape. Prin primăvară, m-am întrebat dacă nu-i prea multă distracţie. Dar m-am liniştit singură, gândindu-mă că n-are cum să dureze. Şi-aşa a fost. S-a-ncheiat inainte de sesiunea din vară şi nu s-a mai întors niciodată în forma aia: dans şi râs seară de seară.
În anul ăla, adică 2009, tot Roxana m-a spurcat la club, că nu fusesem niciodată într-unul. Era prin iunie, m-am lăsat foarte greu, ca de obicei, dar mi-a plăcut. Am dansat ca scăpata de osândă, până dimineaţă. Când au pus ăia-n difuzoare Prodigy, un fel de ciorbă de potroace pentru cluburi, m-am urcat de butucul ăla pe care se mişcase profesionist toată noaptea o dansatoare mai mult goală decât vie, fata aia căreia-i adusesem apă la un moment dat, că bărbaţii credeau că ea se hidratează din pupilele lor alunecoase. Şi-am prodigit eu până a tăcut muzica.
Apoi, în vară, ne-am dus trei. Roxana, eu şi bărbatul meu. Care-a avut foarte frumos grijă de noi, să nu ne facă, Doamne, feri!, cineva avansuri, dar pe fata care m-a călcat din săritură fix pe chistul dermoid cât ochiul boului n-a văzut-o. Însă a scos toată gheaţa din limonadă şi mi-a turnat-o-n pantofi. În săptămâna următoare, m-am şi operat, ceea ce nu s-ar fi-ntâmplat dacă nu mă duceam în club şi nu mă călca nimeni pe bubă.
După ce-am ieşit din spital, m-am dus la birou, că se prăpădea revista fără mine. Şedeam cu piciorul pe rollbox, dar n-a fost bine, că organismul îşi cere dreptul lui la hodină. Ajunsă acasă, am leşinat în bucătărie şi mi-am rupt sutura. Aşa că-n loc să mă vindec în zece zile, m-am vindecat în două luni. Femeile deştepte au timpul în palme. Mai bine şi-ar da palmele alea peste ochi.
Înainte de Crăciun, eram vindecată, aşa că Roxana a decretat: „Mergem în club de Ajun!“ Nu s-a lăsat înduplecată de explicaţiile mele cu privire la semnificaţiile sărbătorii, mi-a zis clar: „Asta vreau cadou de Crăciun de la tine.“ Asta m-a-nmuiat complet. Bărbaţii rămâneau acase, cu toţi cei trei copii aferenţi. Unul cu unul, al meu, unul cu doi, al ei.
Ziua de 24 a fost una obişnuită: sarmale, friptură, prăjituri cu etaje făcute de mâna omului, salată de vacă franţuzească şi ce se mai face. Pe la zece seara, aveam o durere de şale care-ar fi meritat cu totul altă origine. În sinea mea, am sperat şi m-am rugat pentru deturnarea intenţiilor Roxanei, că doar şi ea făcuse toată ziua tot ce făcusem şi eu. N-avea cum să se simtă mai bine.
Însă telefonul a fost scurt şi-ncăpător: „Să fii gata la unşpe, vin să te iau, şi-aşa e târziu.“ Bărbatu-meu m-a rugat să nu stăm mult, să nu ne obosim şi mai tare pe-acolo. I-am zis că sigur aşa o să fie, că sunt aproape-nţepenită de spate. M-am îmbrăcat relativ frumos, m-am machiat şi-am coborât. Roxana era verde ca bradu’.
Ajunse-n cub, am observatără că locuri nu erau decât pe nişte scaune înalte. M-am sprijinit de unul, aranjându-mi vertebrele chinuite, şi priveam a proastă. De ochii mei înfipţi în nimic se-apropie un saxofonist, scoate muştiucul din gură şi-mi zice: „Nu-ţi place muzica, nu-ţi place atmosfera? De ce nu dansezi?“ I-am zis c-am venit aici la băi şi cum mă pun pe picioare, cum rup podelele.
Ceea ce peste o oră s-a şi-ntâmplat. Atunci când un băiet cu moţ roşu pe cap mi-a zis că e foarte beat, trebuie să meargă până afară, dar mă roagă să dansez cu el. Sigur c-am acceptat, era clar că nu se va-ntoarce. Şi-am dansat cu alt băiat, foarte înalt, blond, suedez, care mi-a zis că s-a-ndrăgostit, însă i-am explicat scurt că alcoolul are un potenţial imens în materie de amor intempestiv, şi cu un un extraordinar dansator pe care fetele prejudecate îl refuzau fiindcă avea cam un metru patruzeci. Dar cum ştia el să ţină ritmul, să-şi conducă elegant partenera…
Pe la cinci dimineaţa, o văd pe Roxana că vine ca o furie la mine: „Te caută Moş Crăciun!“ Am râs, dar ea mi l-a arătat pe cel căruia-i promisesem dansul, convinsă fiind că nu-l poate duce, şi care acum îşi revenise, se-ntorsese şi voia să-şi ia partea. În gând, i-am reproşat lui taică-meu, a câta oară?!, că mi-a băgat în cap de mică aia cu datul cuvântului. Aşa că am dansat promisul cu Moş Crăciun şi-apoi am vrut acasă.
Unde bărbatu-meu pusese frumos cadourile sub brad, că nimeni nu ştie ca el să-mpacheteze. Am intrat încet, încet, să nu trezesc pe nimeni. Şi m-am culcat tot încet, să nu mă trezesc nici pe mine din dans. Câţi ani sunt de-atunci? No, clabing inima me n-a mai făcut.
Si io la fel, dna Ana, casa – vidanja – casa , iote asami trece viata, zvacnetu. Io pe scaune inalte la bar nu mai stau, dna Ana, sed direct pe gresie…
Dna Roxana merita 1 premiu din partea mea daca va spurcat la club. Pe mine ma spurca tulumba dela vidanja cand o scapa Necu…
Ce prăjituri a făcut Vali, Raj? C-aş avea chef de-o prăjitură mişto. Nică nu mâncai azi.
cu dofleac , cu mere + scortisoara pt. mine si tort cu multe fructe si tiramisu pt. plozi . Sarumana , ochisorii sio strangere de mana catra fratioru dv. !
Aaa, si viata lunga parintilor,
Da unde ati fost la bai, dna Ana ?
Nu era bat suedesu, dna Ana, pai daca vati uitat la dansu cu luminitele alea in ochi, asa cum faceti cu berbatii, crez si io ca sa amorezat de dv. Mam amorezat io de dv., io care nu suport femeele, daramite suedezu…
Pai daca taica lu dv. a fost colonel de moda veche, crez si io ca avea onoare, dna Ana. Acu vaz colonei smecheri, ciudati, gen col. Dogaru sau, si mai naspa ala cum reacu ii zice, care-i gen. cu 4 stele, seful partidului…, sa majute careva. Ala care se uita incruntat…
Gabriel Oprea
Am 1 vecin, cu grad modest, e plutonier si se simte jenat cu generali de teapa lui Oprea sau colonei gen Dogaru. Deci 1 plt. cu bun simt si onoare, se simte jenat de grade mari, fara caracter, onoare si demnitate. Tatal dv. face parte dintre cei vechi, cu onoare, dna Ana, cuim ar fi colonelul Folescu din anii 70 -80, Amiralul Mihai Aron, Dumnezeu sa-l odihneasca, Cpt. R. 1 Domocos, Viceamiralul Sebastian Ulmeanu. Am intalnit si amirali nenorociti, cum ar fi Gheorghe Anghelescu, cel care are pe constiinta (!) multi marinari inecati, creca dna Manu cunoaste cazul mai bine ca mine, ca dech, ii constanteasca ..
Pot a ma inscrie si eu in club(ing)?,ma recomanda varsta…..macar pentru la anu’ .O mai fi vreun loc de sprijinit vertebre,liber!poate vreo impachetare..:)
Raj, tiramisu vreau şi eu.
Va daruesc 1 tiramisu virtual, dna Ana, toata tava
Carmen,
Desigur. Mai ales după dansul bucătăresc de dinaintea Crăciunului.
Deci suedezu ala sa dedat la dv. din cauza beuturii , dna Ana. Iar sunteti modesta, aveti nuri, daia o fo magar. Io cand eram tener si narod, situatie care intre timp sa ameliorat, devenind batran si narod, cand beam ma dadeam la cocoane si nush cum reacu le nimeream pe strada doar pe alea care posedau in poseta cate o caramida refractara din alea de captusit sobe si luam cate o poseta in cap de nu mai stiam de mine. Cea mai nasoala chestie a fost atuncea cand mam luat dio codana care avea in vuiton o bordura de trotual. Intro seara cand am azuns io acasa bat prastie, pe horn, caci numi gaseam cheea, mam dedat la o vecina guresa, urata cu crengi, dar atuncea din cauza lu bacus am vazto primadona, printesa, chiar top model. Dimi cand mam trezit miam cerut scuze, dar dansa a zis ca nu face nica…
băi, cum topeşti tu bărbaţii, mai rar cineva.
Suntem in a III-a zi de Craciun. Aceasta zi imi aminteste de Dumitrel, 1 amic din tinerete, care a taiat porcu pe 27 dec. 89, din cauza ca cepand cu data de 20 a fost bat muci, penca luase lichidarea, leafa aia din a doua parte a lunii, a fost bat muci, penca el era manga o saptamana dupa leafa, si ratase taiatu porcului, din pricina ca el era milos si nu putuse sa tae porcu. Lumea ia zis la birt pe 22: ba Dumitrele, e revolutie, Ceausescu a fugit. El a zis cal doare drept in cur, scuzati expresia si ca pan ce nu termina chenzina, nare mama, nare tata, birtu e casa lui. Sa trezit din beutura pe 31 decemvre si a taeat porcu, dar numa dupa cela imbatat muci si pe acesta, cu visine imbibate din visinata si cu 1 litru de votchii eftina pe care ia administrato in laturi. Dupa ce porcu era in lumea viselor, Dumitrel a tras o dusca zdravana si a taiat porcu. Desi se trezise din beutura, Dumitrel tot milos ramase, penca nu voise in ruptu capului sa pue pae pe porc in vederea parlirii acestuia. Daca porcu na murit inca ? se gandise el, asa ca la lasat pana la chindii ca sa fie sigur ca e mort, iar noaptea la transat.
Chestia unde voeam sa azung, e aceea ca sa aveti grije cum vas botezati copiiii. Dumitrel la maturitate avea vio 148 de kile, deci era Dumitroi si era mai nimerit ca mumasa sal boteze pur si simplu Dumitru. Mai stiu pe 1 pe carel Cheama Norocel si are vio 130 de chile, deci era bine sa fie botezat Noroc !, cu semnu exclamarii.
:))))) Cum ii raspundea tataie Marin mamaiei Ioana, cand asta ii zicea sa mai lase tuicile: .
Mamă, că frumos mai vorbiți/scriți amundoi. Leptopu meu a subliniat cu roșu ce vă spui acu. E nărod, n-are habar de vorbă frumoasă.Să fiți sănătoși!
:))) mi e dor de club odata, la iesire, cand ma imbracam a venit unul la mine si m a intrebat frumos dc poa sa ma pupe :)) nu stiu de unde a rasarit ca nu l vazusemtoata noaptea