Ana Barton
  • Căprării
    • Epicderma
    • Drumult
    • De la Ana la caiafe
    • Viituri de scriituri
    • Samizdat
    • Ospecioi
    • Copilege
  • Parcă eu știu cine sunt…
Ana Barton
Reading now
Nu

Cine mă-nvaţă şi pe mine să spun „NU!“?

Ian 06, 2015
Boboteaza Acsinte

Uite popa, nu e popa!

Ian 02, 2015
Bianca Acsinte

31 decembrie 1978, Bîrlad

Ian 01, 2015
Apocalipsica

Apocalipsica

Dec 31, 2014
Bucurie iluzorie

Nu coafăm ce trebuie

Dec 28, 2014
Nimicul

Dă-mi din nimicul tău şi mie

Dec 26, 2014
Clubul

Clabingu’ la vârsta a doua

Load more

Cine mă-nvaţă şi pe mine să spun „NU!“?

De la Ana la caiafe de Ana Barton / 7 ianuarie 2015
next
Use ← → keys to navigate
  • A+ A-

E nesfântă naivitate. Ori învechire-n zile rele, cum spunea psalmistul. Nici nu ştiu cum să-i zic. Dar fiindcă pentru mine antonimul lui „bun“ nu este „rău“, ci, mult mai degrabă, „prost“, numesc „prostie“ orice fel de nereuşită şi orice tip de treabă făcută aproximativ bine.

Ne-am gânditără noi să vorbim săptămâna asta despre ce facem extraordinar de bine versus ce ne iese fulminant de prost. Iar mie chestia asta-mi vine mănuşă fiindcă nu reuşesc să-mpac defel extremele astea şi să fac şi eu lucruri călduţ-admirabil-neutre. Nu. Ori bal, ori spital, ceea ce-mi spune că-s niţel cam verde la cap.

Păi, să-ncepem cu atuurile, dacă le-aş putea numi aşa. N-am principii, ci numai un capăt de zicere, iar asta nu-i a mea, ci a lui Rabbi Akiba: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.“ Încerc să mă ţin de asta, dar nu-i moale niciodată fiindcă nu te poţi pune cu totul în locul nimănui. Dărâmător e că adesea nici în al tău nu poţi. Ei, bine, de-aici a-nceput, cred, cloşcăria. Ce-i aia? Convingerea nestrămutabilă a aproapelui cum c-aş fi o cloşcă perpetuă, numai bună pentru cuibărirea oricăror nelinişti ori supărări. Şi chiar sunt. Nu fac niciun efort, pur şi simplu şed cu butonul aripilor între degete şi deschid poarta de-ndată de apare o nevoie. La orice oră. Şi parcă ziceam că-ncep cu alea bune… Asta nu se-ncadrează deloc pentru că deseori mă simt golită de sânge şi n-am putere să fac nimic pentru mine. Dar ia s-apară cineva năcăjit? Pe loc mă repliez şi pompez iarăşi sânge din nimic. Nu-i bun, că n-am măsură. Dac-aveam, eram Maica Tereza.

La antipodul chestiei ăsteia stă un tăiş: „Nu mă apreciezi, nu meriţi să mă ai în preajmă.“ Că oricât de puţini bani aş da pe mine, şi dau, tot mă-nfoi când cuţitul râcâie albul osului şi-atunci plec. Şi lumea se miră. Zice că n-am dat semne de intenţie-n prealabil. Ba am dat, dar fără surle şi trâmbiţe, fără presiuni, fără insulte. Te-am lăsat să iei din mine centimetru cu centimetru, până m-ai năpădit. Da’ tu nu te mai opreşti? Unde ţi-e bunul-simţ? Însă vină am, pentru că nu ştiu să spun „NU!“. Mi se pare o insultă cumplită să i te prezinţi cuiva cu instrucţiuni de folosire. Lăsându-l să facă după simţirea sa, ai şansa, şi chiar e un mare noroc, să vezi cum e omul şi dacă mai vrei ceva cu el ori ba. Da, uneori mai şi doare, dar merită.

Nu

Acum, alea proaste. Limbile străine. Handicapul meu cel mare. Şi „anticapul“, dacă-mi permiteţi, fiindcă de la cap mi se trage asta. Sunt un vorbitor nativ bun. Iubesc cuvântul, mă-nchin în faţa limbii române. Cred cu putere în determinismul reciproc al limbajului asupra psihicului. Şi cred fiindcă trăiesc asta. În orice altă limbă în afara celei mume sunt un dezastru. Funcţionez ca o violetă de Parma în prezenţa razelor Gamma. Când mă aud vorbind o limbă străină, nu mă recunosc: limbaj sărac, nenuanţat, erori la tot pasul. Oricum, în prezenţa unui vorbitor mai bun decât mine nici nu deschid gura. Mi se pare o impietate. Stau în colţul ruşinii mele şi-mi mestec prostia-ntinsă-n ani ca plaga-n Evul Mediu. Româna mea e un reper inhibator, făr’ să aibă însă ea vreo vină.

Altfel, viez ca oricare alt om, pendulând între nemulţumire şi pseudosatisfacţie, dar şi aia numai pentru momente şi contexte bine determinate, caut să pricep de ce naiba fac ce fac şi, mai ales, de ce nu şi sunt mereu cu o atenţie extraterestră la cei de lângă mine. De final, aş zice că-s o fumeie proastă cu amendamente, alea funcţionând pe post de condimente fără de care n-aş putea. Stai, stai, că uitasem: lucrul care-mi iese-ntotdeauna magistral e să fac pe proasta. Mă relaxează şi mă umple de bucurie. Başca-mi selectează apropiaţii cu o acurateţe admirabilă, minune de care nu e-n stare nimic altceva din ce pot. Da’ nimic!

Alte creierisme:

  • IertătoriiIertătorii
  • Îndreptar pasionalÎndreptar pasional
  • Răul nostru cel de toate zileleRăul nostru cel de toate zilele
  • Dar noi cu noi ce facem?Dar noi cu noi ce facem?
  • Vidange moi, mon amour!Vidange moi, mon amour!
Facebook121
Twitter0
Google+2
LinkedIn0
Pinterest1
Tags: abuz, alegere, da, fermitate, hartuire, Maica Tereza, nu, oportunism, relatii

16 comentarii

  1. Nora / 7 ianuarie 2015

    Mda, nici eu nu mă dau cu instrucțiuni.
    Dar ”nu” știu să spun. E drept că nu mă reped cu el.
    Iar cu limbile străine, ce să zic? :D Mare noroc avem că nu-s traducătorii și interpreții la fel de exigenți ca tine. Că am fi rămas cu toate netălmăcite. :P

    Reply
  2. Ana Barton / 7 ianuarie 2015

    :lol: :lol: :lol: Şi library tradus librărie, ca-n filme, ha? ;)

    Reply
  3. Nora / 7 ianuarie 2015

    Ana, nici Antoaneta Ralian nu știe engleză cum știi tu română.
    Mno, uneori ne oprim la prima funcție, aia de comunicat informații în stare brută, nenuanțată, fără prea mult din noi. Nu ne scurgem în alte limbi, cum o facem în cea nativă. Sigur că nu ne recunoaștem, dar ne mulțumim cu un univers neutru, pur funcțional.
    Imaginează-ți că joci un rol când vorbești. Nu te mai căuta pe tine, caut-o pe străină.

    Reply
  4. Ana Barton / 7 ianuarie 2015

    Săru’ mânurile! Am să-ncerc asta cu rolul, cu străina. Ceva, ceva tot o ieşi. :)

    Reply
  5. Nora / 7 ianuarie 2015

    Joacă-te. (tot de tine vei da, dar nu așa cum te știi deja ;))

    Reply
  6. Raj / 7 ianuarie 2015

    Io am masura, dna Ana. Pot pentru ca sa fiu Maicu Terezu ?

    Reply
  7. Irina / 7 ianuarie 2015

    Nora, eşti genială, soro. Ai găsit acea cale şi pare-se că ajunge şi la ţintă.

    Ana, cred că ţi-ar trebui niscai “scenete” prin care să joci acest nou rol. Altele, zic, eu, ţi-au tot ieşit. Singura actriţă-n viaţă. ;) Poate o cooptezi pe Rada pentru a-ţi da replica în noile roluri?!

    Reply
  8. Irina / 7 ianuarie 2015

    Eu am niscai probleme cu anumiţi oameni să spun “nu”. Cu ăia foarte aproape de uşiţa sufletului. Cu ceilalţi e mai uşor. Nu ştiu cum să aplic cu toţi. Şi nu cred că oamenii se dau cu intrucţiuni. Poate cu prospecte. În special, vorbeşte lumea, de femeie. :)

    Reply
  9. Raj / 7 ianuarie 2015

    Dna Ana, imi vine sa va strang in brate, faceti 1 gard, faceti ceva !!!

    Reply
  10. Seva Tudose / 7 ianuarie 2015

    ptr.că nu am vrut să-mi pierd limba română, m-am apucat de bloggăirie,că nu pot să mă cert cu șoțul în engleză :D

    Reply
  11. Ana Barton / 7 ianuarie 2015

    Biinee. O să-mi fac curaj. :)

    Auzi la nebun, Maicu Terezu. :lol:

    Reply
  12. Seva Tudose / 8 ianuarie 2015

    ce femeile nu au împrumutat cuvântul : moașă de la moș ?

    Reply
  13. Raj / 8 ianuarie 2015

    E ecscelent ca vati apucat de blogarie, dna Seva. Nar avea nici-1 farmec sai ziceti dnului Sandu in limba lu Secspir “La ora asta se vine acasa, ma ?”

    Reply
  14. Raj / 8 ianuarie 2015

    Pe mine ma relacseaza si ma umple de bucurie manelelele, dna Ana, in intrepetarea inegalabilului Nicolae Guta. Pt. cas convins ca dati dovada dio crunta incultura muzicala, va aduc la cunostinta ca Gutza e rapsodu ala de manele din Aninoasa care la trecutui mizerbal a fost miner in Valea Jiului de unde a extras cu duiumu carbuni, spre disperarea bucurestenilor ale caror calorifere nu mai functioneaza de mult pe baza de huila, ci cu apa ferbinte. Guta e luat cu una Beionce de Romania, dar dv. naveti de un sa stiti, penca cititi toate porcariile, in loc sa cititi ziaru Clic si va uitati la emisiuni inepte, in loc sa va uitati la Antena 1, la emisiunea Simonei Gherghe, o eseanca cu sanii mici cu ochelari de baga, dar io nu ma uit la susnumita emisiune pt. sanii drei Simona, ci pentru a asimila cultura la creeri…

    Reply
  15. Raj / 8 ianuarie 2015

    Dna Ana, cum pot pentru ca sami recapat avataru ? Ala din Vidange moi, mon amour…

    Reply
  16. Seva Tudose / 8 ianuarie 2015

    Raj

    Nicolae Guță are( cred) 10 copii de la 8 femei,acum este cu Bionce de Romania și a dat ptr.operațiile ei acum în Turcia 20 de mii de euro. Ptr. mărirea sânilor,rotungirea feselor,buze siliconate…etc. și mai acum 2 luni erau certați. La PROTV emisiunea lui Cătălin Măruță cel care aduce pe toți fotbațiști,cântăreți,actori,instrumentiști,lumea mondenă la emisiunile lui. Le joacă farse…Soția lui Măruță este Andra.

    Reply

Spune-te aici: Anulează răspuns

COMANDĂ ONLINE










Articole recente

  • Bucurări
  • Tanti
  • „Am ostenit să trudesc pentru a nu visa”
  • Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Mihnea Boștină: „Mintea cea de pe urmă are memoria scurtă”

Categorii

  • Arte
  • Copilege
  • De la Ana la caiafe
  • Dialogos
  • Drumult
  • Epicderma
  • Fara categorie
  • Gânduri în picioare
  • Opinie
  • Ospecioi
  • Risipite
  • Samizdat
  • Viituri de scriituri

Comentarii recente

  • Elena în Bucurări
  • bConnected în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Diana în Lăsați copiii să se spună, fraților
  • Elena în Tanti
  • Primele trei litere în Pere târzii

Blogroll

  • acestblogdenervi
  • Casa jurnalistului
  • Catchy
  • Chinezu'
  • Dan Alexe
  • Deepseastories
  • Iulicika's Blog
  • Lorena Lupu
  • Marilena Guduleasa
  • Mircea Goia
  • Oraşul din palmă
  • Pistolul cu buline

Arhivă

  • decembrie 2020 (1)
  • august 2020 (1)
  • mai 2020 (2)
  • martie 2020 (1)
  • decembrie 2019 (3)
  • octombrie 2019 (1)
  • august 2019 (1)
  • iulie 2019 (1)
  • iunie 2019 (3)
  • martie 2019 (1)
  • februarie 2019 (1)
  • ianuarie 2019 (2)
  • decembrie 2018 (3)
  • noiembrie 2018 (2)
  • octombrie 2018 (2)
  • septembrie 2018 (3)
  • august 2018 (2)
  • iulie 2018 (3)
  • iunie 2018 (3)
  • mai 2018 (1)
  • aprilie 2018 (1)
  • martie 2018 (4)
  • februarie 2018 (8)
  • ianuarie 2018 (6)
  • decembrie 2017 (8)
  • noiembrie 2017 (2)
  • octombrie 2017 (4)
  • septembrie 2017 (7)
  • august 2017 (6)
  • iulie 2017 (1)
  • iunie 2017 (7)
  • mai 2017 (9)
  • aprilie 2017 (10)
  • martie 2017 (4)
  • februarie 2017 (6)
  • ianuarie 2017 (8)
  • decembrie 2016 (5)
  • noiembrie 2016 (3)
  • octombrie 2016 (5)
  • septembrie 2016 (5)
  • august 2016 (10)
  • iulie 2016 (6)
  • iunie 2016 (8)
  • mai 2016 (9)
  • aprilie 2016 (10)
  • martie 2016 (11)
  • februarie 2016 (8)
  • ianuarie 2016 (13)
  • decembrie 2015 (7)
  • noiembrie 2015 (10)
  • octombrie 2015 (12)
  • septembrie 2015 (13)
  • august 2015 (11)
  • iulie 2015 (12)
  • iunie 2015 (12)
  • mai 2015 (10)
  • aprilie 2015 (12)
  • martie 2015 (21)
  • februarie 2015 (15)
  • ianuarie 2015 (20)
  • decembrie 2014 (18)
  • noiembrie 2014 (11)
  • octombrie 2014 (11)
  • septembrie 2014 (14)
  • august 2014 (18)
  • iulie 2014 (10)
  • iunie 2014 (16)
  • mai 2014 (24)
  • aprilie 2014 (29)
  • martie 2014 (7)
  • decembrie 2013 (4)

Etichete

ajutor barbat barbati bucurie bunica carte casatorie casă copii copil copilarie dragoste drum durere educatie familie femei femeie film frumusete istorie literatura lumina mama moarte oameni om parinti politica poveste prietenie profesori relatie relatii Romania scoala societate Spectacol speranta suferinta suflet tata teatru viata viitor
Copyright © 2021 by Ana Barton.