Cei din vis

erau patru

ba cred că erau cinci

cei din visul meu

acolo îi cunoșteam pe toți

și pe femeia care mi-a adus o farfurie cu felii de portocale

curățate de alb

și pe bărbatul care mi-a dat perna cu bufnițe

să-mi stea gâtul bine

să nu mă doară

și pe prietena mea A.

care m-a pus să dau jos haina aia agățată de tavanul magazinului

pe care n-am mai cumpărat-o

că era prea scurtă și prea scumpă

dar oricum prea scurtă

și oricum prea scumpă

oricât de lungă ar fi fost

numai pe ea, pe A., mi-o amintesc bine din visul ăsta cu nehotărâri

restul sunt abur, umbră, neștiuți aievea

și poate tocmai asta m-a făcut să mă trezesc și să mă uit pe buza visului

să mă uit pe gâtul lui

până-n stomac

și să nu văd nimic

doar să simt că ei existau

și să mă rog

să mă rog trează cu totul de-acum

pentru ei

pentru cei din visul meu

să mă ridic în picioare în patul meu

și să mă învârt

cu mâinile întinse

rugându-mă pentru cei din vis

să mă opresc apoi cu degetele înnebunite de aer și de noapte

să mă așez cuminte în poziția somnului meu

rugându-mă pentru cei din vis până a-nceput celălalt vis

ori celelalte

nu știe omul câte vise are

mai bine e că nu știe

ce-ar face cu numărul lor dacă ar ști

și-n visele astea care au urmat

cu niște ierburi înalte și-nsorite

în care stăteam să mă pândesc pe mine când mi-e bine

ca să văd eu că poate să-mi fie și bine

ca să țin minte

ca să am dovezi că în vis e uneori atât de bine încât tu nu te îndoiești că-i vis

în visele astea ierboase și doveditoare

eu mă rugam pentru ei

pentru primii care-au intrat în somnul meu

iar când m-am trezit

am văzut rugăciunea mea cum îmi stătea pe piept și dormea

rugăciunea mea era neagră și caldă

și când s-a trezit și ea

de trezirea mea

a-nceput să toarcă moale

și-a deschis ochii ei verzi în care am putut să citesc fără ochelari „Roagă-te pentru cei din vis“.

Marc Chagall