Nu știu cum aș putea vreodată să-i reproșez unui om o carte. Bine, în general nu cred în tehnica reproșului. Mi se pare o dovadă de întunecare, dacă nu chiar de mocirlire. Oricum, moartea oricărui dialog. Și nașterea unui monolog fragil și păgubos, un fel de pupare-n oglindă, cu martori.
Dar cum aș putea să-i cer unui om socoteală pentru că a vrut, a cumpărat, a citit ori n-a citit o carte sau mai multe cărți? Ar fi o autoașezare pe-o cale scurtă și înnoroită, aceea de la ridicol la penibil. Sau chiar mai departe, la neputință. Neputința mea de a primi bucuria cuiva. Aș fi un zid de ricoșeu, un om căruia nu-i poți împărtăși frumusețea cărții care ai vrea să te locuiască un timp ori care deja te locuiește, care lasă urme vii și calde în tine.
Sunt atât de mici prețurile cărților, chiar și-atunci când, copleșiți fiind noi de celelalte cheltuieli, cele fără de care omul nu poate supraviețui, ni se par mari. Sunt mari pentru că le comparăm cu facturile pe care le avem de plătit. Facem calcule și ne dăm seama că, de exemplu, săptămâna asta nu putem cumpăra cartea pe care o vrem decât dacă renunțăm la altceva. Sunt calcule meschine care ne întristează, care ne fac să ne simțim neputincioși. E un amar, mai mic sau mai mare, pe care ne obligăm să-l înghițim, ca să putem merge mai departe.
Dar cartea înseamnă mult mai mult decât prețul ei de cost. E o lume în care intri doar plătind câțiva bănuți, un castel care-și deschide porțile pentru tine, care te primește nu doar să-l vizitezi, ci chiar să-l stăpânești. Cartea poate fi, că nu toate cărțile și sunt, desigur, bucuria ta cea mare într-o clipă a vieții tale, refugiul tău, speranța ta, ridicarea ta, lumina ta secretă. Or, astea nu pot fi convertite-n bani, oricât de mulți să presupunem c-ai da pe-o carte.
Să reproșezi o carte este, pentru mine, un sacrilegiu. O pierdere de sine. O cădere a omului din umanitate. O moarte măruntă din care, din fericire, oricine, de vrea, se poate scula. Pe viață necălcând.
Tehnica reprosului e atuncea cand io vin dela o femeie , caci femeea cu care o insel io pe nevastamea e de moravuri semiusoare, mai curand grele, caci regreta ceea ce face si apoi cand azung acasa cu 1 buket de frezii caci ma simt vinovatu, ii reprosez nevestemii ca nu as dat de mancare la porcu cu ceafa lata, la bivoli, desi nu posez bivoli, da`asa dadracu ca sai scotz okii ca sa nu se prinza ca viu dela femei de moravuri ne ortodocse, caci femeile cu care o insel io nus de religie ortodocsa, ci re formate, caci acestea is re formate dupa bacalaureat, spre a deveni studente eminente, de catre 1 prof. care mediteaza cu ziua, acumuland din aceste meditatii multe case pe care le inchiriaza unor banci care poseda seife in care depoziteaza plicuri de piper negru macinat ca atuincea cand sunt sparte de rau facatori, acestia sa stranute, astfel fiind des conspirati des, caci banca nu angajeaza paznici motzaitori la ora pranzului dupa mese pioase si copioase care au loc in in biserica adiacenta bancii dupa liturghii, caci aceste banci is deschise numa in zile se rarbatori religioase conform preceptelor BOR
Mor de râs!
Piper? :)))))
Ma bucur k va zgaltzaiti de ras, dna Ana, sarumana si umbra ! Az am fost la gradina ca sa uz florile si sa dau lapte degresat uni motan pripasit, care prinde soarece intre mese, ceeace denota cai 1 spirit intre prinzator de soareci intre mese. Ne jucam, de cautam reciproc de pureci, acesta facand miau-miau de placere. Pe caine lam gasit decedat in brusturi si mam asezat pe el ca sa mananc din gamela, ca-i mai comod. Acu cand scriu aceste randuri pt. generatiile viitoare, ploua si io ud florile. Un vecin a zis sa nu maiud caci ploua. Iam zis sa se duca in aia a mea, caci e in grafic udatu florilor si nu ma intereseaza. Io am fost militar la viata mea si ma ghidez dupa grafice, legi, regulamente si hotarari ale consiliului de ministru,,,
Azi e sarbatoare si nu va certati cu aproapele sau cu distantu dv., ca-i pacat. E bine sa mergeti la biserica, iar cei care nu puteti, formati cate o bisericuta la locu de munca, unde-i bine sa va barfiti sefii si colegii. Cei care nu sunteti in campu muncii, angajati-va si asfel veti avea ocazia sa barfiti oleaca. Io nu barfesc pe la coluturi, caci cladirea unde lucru io ii de forma circulara, chiar si birourile si holurile is rotunde…