Viituri de scriituri

3 (3)

La mulţi ani, Tia Şerbănescu!

Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]

blog-ana-barton-final

Mulţumesc

Azi se-mplineşte un an de când blogul ăsta chiar mişcă. Mi-au trebuit câteva luni bune să-i dau drumu-n lume. Azi vă spun şi de ce: mi-a fost frică. Mi s-a părut că „blogăria“ e o formă de-mpărtăşire, iar eu nu eram deloc sigură că oamenii ar fi foarte interesaţi de ce am eu de dat. […]

Rajtext

N-am răbdat io destul?

Pana una alta ma multumesc cu cei 4 dela Distinto. Acuma parca au ramas 3, s-au in locu celui dal 4-lea a venit altu. Pe Rieu si orchestra sa iam vazut mai acu vio 3 -4 ani la Budapesta. Am fost transfigurat totalmente, cacatu ma batut de bucurie. A fost magnific. Ii voi revedea pe […]

Acsinte pictorita

Trebuie să-mi asculţi povestea!

Am decis să public această conversaţie dintre doi oameni sperând ca ea să fie folositoare altor oameni.   Sunt X. Cand o sa am un vernisaj, vreau sa-l deschideti d-voastra, contra lucrare! 14:21 Ana Barton X, frumoaso, nu aşa vorbim, soro. cum adică vreau să? cum contra lucrare? :))))) dar vă rog frumos ce naiba avea? […]

Acsinte haitosa

România, haitoşa mea

N-am ştiut vreodată ce-i aia patriotism. Nici acum nu mi-e foarte clar, deşi definiţia din dicţionar e limpede. Mă gândesc la asta ca la o legare sufletească de glie. Dar fără nod. Înainte de orice altceva, îmi aflu ţara în limba română. Şi după toate cele care vin şi trec, tot acolo. Am ştiut de copil […]

Vot

Dreptul meu. Obligaţia mea. Votez

Cred c-am apucat două scrutinuri pe vremea comuniştilor. Ne dădeau liber în sâmbăta de dinainte. Da, da, eu am învăţat şase zile pe săptămână în primii aproape zece ani de şcoală. Ne lăsau acasă fiindcă pregăteau secţiile de votare care erau şcolile. Mama şi tata, împreună cu tot cartierul şi toată ţara, se duceau duminica-dimineaţa […]

Colier

Foarfeca ondulată

Şi-a strâns hârtiile tăiate cu foarfeca ondulată, acrilicelor li s-au închis tuburile, fiecare primindu-şi capacul personal, cuvenit, mi-a spus din nou că n-o să mai accepte fiindcă iubeşte şi nu-nţelege de ce, i-a spus Ancăi La mulţi ani!, şi-a făcut un duş şi s-a apucat să-şi pună lucrurile risipite-n săptămâna grea la locurile lor. De […]

Pictura rupestra neolitica

Sesamică, ăupăn tencuiala, mă!

Când deschid pagina de feisbuc, sunt mereu în faţa unei opere compozite. M-am gândit s-adun pereţii la un loc, pentru o poză de grup. Şi iată ce-a ieşit: Uneori, cu totul involuntar, oftez, aşa, zici că am o secundă. Mi se umplu plămînii cu un soi de curăţenie şi de seninătate, de zici că am […]

Tataroaica

Dă, Bă, şi mie o gagică!

Ştiu, ştiu cum sună, dar ştiu şi ce-nseamnă. Pentru un om frumos a fost întâlnirea cu o mare împlinire a lui. Pentru mine a fost o palmă, dacă nu chiar un pumn, fix în propriile prejudecăţi. Verbale, de data asta. Cu restul convieţuiesc încă, profund şi extrem de prost, încheind armistiţii sub formă de promisiuni. Prietenia mea […]

Cuplu Costica

Cum să faci să nu te ia nici dracu’ de nevastă

1. Te uiţi oblu-n ochii omului, încă de la prima vedere. Am zis „vedere“, nu „întâlnire“, da? 2. Spui exact ce-ţi doreşti să spui, iar asta de fiecare dată când deschizi gura. Să ai totuşi grijă la actele ratate, că astea mai şi ricoşează-n posibilele victime colaterale. 3. Nu-ţi domoleşti gestica sub nicio formă. Până […]